ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4278/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. J. S.A. Craiova a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. S.I. SRL Craiova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, s-o oblige pe pârâtă la plata sumei de 52.274.943 lei reprezentând pretenții și la 3.811.969 lei cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 257 din 23 februarie 2000, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 52.274.943 lei reprezentând contravaloare debit și la 3.811.696 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a avut în vedere relațiile contractuale dintre părți, în baza cărora pârâta datorează un debit de 52.274.943 lei reactualizat, ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate.

Prin decizia nr. 899 din 17 septembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 4.237.099 lei pretenții și la 3.898.967 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că la judecarea cauzei la fond a fost încălcat dreptul la apărare al apelantei pârâte, procedura de citare cu aceasta nefiind legal îndeplinită. A admis de asemenea critica privind nelegalitatea hotărârii apelate, iar pe fond, a constatat că pârâta datorează suma de 4.237.099 lei, compusă din 2.922.075 lei diferență chirie neachitată plus TVA și 1.314.934 lei majorări de întârziere, de 3% pe zi, sume ce rezultă prin compensarea obligațiilor dintre asociați, astfel cum a concluzionat raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că în mod greșit instanța și-a întemeiat soluția dată numai pe concluziile expertizei efectuate de expertul contabil T.I., care a interpretat eronat prevederile contractului de asociere nr. 384 din 11 martie 1996 modificat prin anexa nr. 48 din 14 ianuarie 1997, ajungând la concluzia greșită că în sarcina pârâtei a fost facturată în plus suma de 33.526.088 lei, care compensată cu suma neachitată de pârâtă în sumă de 36.448.163 lei, ar rezulta că pârâta datorează către reclamantă doar diferența dintre aceste sume, respectiv 2.922.075 lei și majorări de 3% pe zi, în total 4.237.099 lei.

Recurenta – reclamantă susține astfel că se impunea ca intimata – pârâtă să fie obligată și la despăgubirile echivalente cu sumele rezultate prin aplicarea indicelului de devalorizare a leului față de dolar pe perioada cuprinsă între data când suma a devenit exigibilă și până la achitarea acesteia, solicitând, ca atare, admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond. Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: Între părțile aflate în litigiu s-a încheiat contractul de asociere nr. 384, având ca obiect asocierea în vederea desfășurării unei activități comune, aceasta constând în desfacerea de mărfuri nealimentare, în spațiul situat în Bar de zi Grădina M. La art. 3.3 din contract s-a prevăzut că S.C.

S.I. SRL datorează o sumă variabilă de 601.000 + TVA din profitul net, dar nu mai puțin de 15% lei/lună, totodată, s-a stipulat că suma se modifică în funcție de raportul leu/$ actualizat trimestrial. Potrivit art. 3.6. alin. (2), S.C. J. S.A. Craiova s-a angajat să accepte penalizări de 3% pe zi numai în următoarele 15 zile de la data limită, termen după care intervine anularea contractului. Art. 3 pct. 3.3. al contractului de asociere nr. 384 din 11 martie 1996 a fost modificat prin ANEXA nr. 48 din 14 ianuarie 1997, în sensul că S.C. S.I. SRL datorează o sumă variabilă de 15% din profitul net obținut, dar nu mai puțin de 2.400.000 lei pe lună plus TVA, balanțele trimestriale vizate de organele autorizate fiind la baza regularizărilor dintre părți.

Modificarea mai sus menționată a menținut prevederea contractuală stipulată în acest articol, potrivit căreia suma se modifică în raport de leu/dolar, actualizat trimestrial. Reclamanta a emis mai multe facturi prin care a calculat cota parte cuvenită din profitul obținut de pârâtă, în valoare de 27.118.293 lei și față de refuzul nejustificat de plată al pârâtei a aplicat majorări de întârziere de 2% actualizând suma în raport de devalorizarea leu/dolar, conform art. 3 pct. 3.3.și 3.6. din contract, suma totală rezultată fiind de 52.274.943 lei.

Suma restantă de 36.448.163 lei, a fost actualizată potrivit contractului, este certă și a fost recunoscută de pârâtă, în timp ce faptul că reclamanta ar fi facturat pârâtei sume mai mari decât cele datorate, în perioada în care facturile au fost achitate, nu s-a demonstrat, și, în consecință, se reține că în mod greșit instanța de apel a dat relevanță expertizei contabile întocmite de expertul T.I., care a concluzionat că se poate face o compensare a unor sume datorate reciproc de părți.

Ca atare, se reține că instanța de apel trebuia să aibă în vedere ANEXA nr. 48 din 14 ianuarie 1997 la contract, care prevede că suma datorată se actualizează în raport de devalorizarea leului față de dolar și prevederile art. 1073 C. civ., în raport de care soluția corectă ar fi fost obligarea pârâtei la plata sumei de 52.274.943 lei reprezentând contravaloare debit reactualizat și nu a sumei de 4.237.099 lei, astfel cum a stabilit instanța pe baza expertizei efectuate de expertul T.I., dar prin interpretarea eronată a prevederilor contractului de asociere, modificat prin ANEXA nr. 48 din 14 ianuarie 1997. Astfel fiind, se va admite recursul declarat de reclamantă și se va modifica decizia atacată, în sensul că se va respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută, ca fiind legală și temeinică.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., intimata – pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1.793.922 lei cheltuieli de judecată, către recurenta – reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.C. J. S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 899 din 17 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta S.C. S.I. SRL Craiova împotriva sentinței nr. 257 din 23 februarie 2000 a Tribunalului Dolj. Obligă intimata – pârâtă la 1.793.922 lei cheltuieli de judecată către recurenta – reclamantă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.