ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4278/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. J. S.A. Craiova a chemat-o în

judecată pe pârâta S.C. S.I. SRL Craiova, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, s-o oblige pe pârâtă la plata sumei de 52.274.943

lei reprezentând pretenții și la 3.811.969 lei cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 257 din 23 februarie 2000,

Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de

52.274.943 lei reprezentând contravaloare debit și la 3.811.696 lei cheltuieli

de judecată, către reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință prima

instanță a avut în vedere relațiile contractuale dintre părți, în baza cărora

pârâta datorează un debit de 52.274.943 lei reactualizat, ca urmare a

neexecutării obligațiilor asumate.

Prin decizia nr. 899 din 17 septembrie 2001,

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei

de 4.237.099 lei pretenții și la 3.898.967 lei cheltuieli de judecată la fond

și în apel.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a

reținut că la judecarea cauzei la fond a fost încălcat dreptul la apărare al

apelantei pârâte, procedura de citare cu aceasta nefiind legal îndeplinită. A

admis de asemenea critica privind nelegalitatea hotărârii apelate, iar pe fond,

a constatat că pârâta datorează suma de 4.237.099 lei, compusă din 2.922.075

lei diferență chirie neachitată plus TVA și 1.314.934 lei majorări de

întârziere, de 3% pe zi, sume ce rezultă prin compensarea obligațiilor dintre

asociați, astfel cum a concluzionat raportul de expertiză contabilă întocmit în

cauză.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat

recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând

în esență că în mod greșit instanța și-a întemeiat soluția dată numai pe

concluziile expertizei efectuate de expertul contabil T.I., care a interpretat

eronat prevederile contractului de asociere nr. 384 din 11 martie 1996

modificat prin anexa nr. 48 din 14 ianuarie 1997, ajungând la concluzia greșită

că în sarcina pârâtei a fost facturată în plus suma de 33.526.088 lei, care

compensată cu suma neachitată de pârâtă în sumă de 36.448.163 lei, ar rezulta

că pârâta datorează către reclamantă doar diferența dintre aceste sume,

respectiv 2.922.075 lei și majorări de 3% pe zi, în total 4.237.099 lei.

Recurenta – reclamantă susține astfel că se

impunea ca intimata – pârâtă să fie obligată și la despăgubirile echivalente cu

sumele rezultate prin aplicarea indicelului de devalorizare a leului față de

dolar pe perioada cuprinsă între data când suma a devenit exigibilă și până la

achitarea acesteia, solicitând, ca atare, admiterea recursului, modificarea

deciziei instanței de apel și menținerea ca legală și temeinică a sentinței

pronunțate de instanța de fond.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se constată

următoarele:

Între părțile aflate în litigiu s-a încheiat

contractul de asociere nr. 384, având ca obiect asocierea în vederea

desfășurării unei activități comune, aceasta constând în desfacerea de mărfuri

nealimentare, în spațiul situat în Bar de zi Grădina M.

La art. 3.3 din contract s-a prevăzut că S.C.

S.I. SRL datorează o sumă variabilă de 601.000 + TVA din profitul net, dar nu

mai puțin de 15% lei/lună, totodată, s-a stipulat că suma se modifică în

funcție de raportul leu/$ actualizat trimestrial.

Potrivit art. 3.6. alin. (2), S.C. J. S.A. Craiova

s-a angajat să accepte penalizări de 3% pe zi numai în următoarele 15 zile de

la data limită, termen după care intervine anularea contractului.

Art. 3 pct. 3.3. al contractului de asociere nr.

384 din 11 martie 1996 a fost modificat prin ANEXA nr. 48 din 14 ianuarie 1997,

în sensul că S.C. S.I. SRL datorează o sumă variabilă de 15% din profitul net

obținut, dar nu mai puțin de 2.400.000 lei pe lună plus TVA, balanțele

trimestriale vizate de organele autorizate fiind la baza regularizărilor dintre

părți.

Modificarea mai sus menționată a menținut

prevederea contractuală stipulată în acest articol, potrivit căreia suma se

modifică în raport de leu/dolar, actualizat trimestrial.

Reclamanta a emis mai multe facturi prin care a

calculat cota parte cuvenită din profitul obținut de pârâtă, în valoare de

27.118.293 lei și față de refuzul nejustificat de plată al pârâtei a aplicat

majorări de întârziere de 2% actualizând suma în raport de devalorizarea

leu/dolar, conform art. 3 pct. 3.3.și 3.6. din contract, suma totală rezultată

fiind de 52.274.943 lei.

Suma restantă de 36.448.163 lei, a fost

actualizată potrivit contractului, este certă și a fost recunoscută de pârâtă,

în timp ce faptul că reclamanta ar fi facturat pârâtei sume mai mari decât cele

datorate, în perioada în care facturile au fost achitate, nu s-a demonstrat,

și, în consecință, se reține că în mod greșit instanța de apel a dat relevanță

expertizei contabile întocmite de expertul T.I., care a concluzionat că se

poate face o compensare a unor sume datorate reciproc de părți.

Ca atare, se reține că instanța de apel trebuia

să aibă în vedere ANEXA nr. 48 din 14 ianuarie 1997 la contract, care prevede

că suma datorată se actualizează în raport de devalorizarea leului față de

dolar și prevederile art. 1073 C. civ., în raport de care soluția corectă ar fi

fost obligarea pârâtei la plata sumei de 52.274.943 lei reprezentând

contravaloare debit reactualizat și nu a sumei de 4.237.099 lei, astfel cum a

stabilit instanța pe baza expertizei efectuate de expertul T.I., dar prin

interpretarea eronată a prevederilor contractului de asociere, modificat prin

ANEXA nr. 48 din 14 ianuarie 1997.

Astfel fiind, se va admite recursul declarat de

reclamantă și se va modifica decizia atacată, în sensul că se va respinge

apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, care va fi

menținută, ca fiind legală și temeinică.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., intimata – pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1.793.922 lei

cheltuieli de judecată, către recurenta – reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta S.C. J. S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 899 din 17 septembrie

2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Modifică decizia atacată în sensul că respinge

apelul declarat de pârâta S.C. S.I. SRL Craiova împotriva sentinței nr. 257 din

23 februarie 2000 a Tribunalului Dolj.

Obligă intimata – pârâtă la 1.793.922 lei

cheltuieli de judecată către recurenta – reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.