ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2208/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2208/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta SC J. SA Craiova, prin acțiunea ce a
format obiectul dosarului nr. 1958/ C /2000 a acționat în judecată pe pârâta,
Regionala C.F.R. Craiova, și a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească,
pârâta să fie obligată să-i plătească 31.253.658 lei contravaloare servicii hoteliere,
cu cheltuielile de judecată aferente.
A anexat la acțiunea sa copia facturilor, emise în
baza comenzilor pârâtei, care însumează 12.194.216 lei și a solicitat, pe lângă
această sumă, daune-interese prin aplicarea la valoarea fiecărei facturi a indicelui
de inflație obținut de la Institutul Național de Statistică Dolj.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 140 din 13
februarie 2001, a respins, ca neregulat formulată, acțiunea reclamantei,
reținând că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 112 C. proc. civ., prin
aceea că a acționat în judecată o societate care nu mai există ca unitate
distinctă, reținând, totodată, că, deși a solicitat un termen de judecată
pentru a face precizarea ce anume societate desprinsă din S.N.C.F.R. are
calitate procesuală pasivă, această precizare nu a fost făcută.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii
pronunțată de instanța de fond, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția
comercială, care, prin decizia nr. 568 din 7 iulie 2001, a anulat sentința
instanței de fond și a dispus obligarea pârâtei S.N.C.F.R, Regionala C.F.R.
Craiova, la plata sumei de 31.253.658 lei debit și 2.550.219 lei cheltuieli de
judecată la fond și 31.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel
a reținut că, pe fond, pretențiile reclamantei, de altfel, neanalizate de
tribunal, sunt întemeiate, că facturile emise către Regionala C.F.R Craiova au
fost parțial achitate și nu s-a notificat niciodată reclamantei cine trebuia să
facă plata acestor facturi afară de această pârâtă.
Împotriva deciziei de mai sus, a declarat recurs
pârâta S.N.C.F.R. Regionala C.F.R. Craiova, prin S.M.F. - Agenția Teritorială
Craiova, care a susținut că în mod greșit a fost obligată la plată, întrucât nu
are nici o legătură cu serviciile hoteliere, oferite de reclamantă după 1
octombrie 1998, când societatea s-a reorganizat, prin divizare, în companie
națională.
Recursul pârâtei este neîntemeiat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că motivul
de recurs, invocat de pârâtă, nu se încadrează în nici una dintre situațiile
prevăzute la art. 304 punctele 1 - 10 care să conducă la modificarea / casarea
hotărârii recurate.
Instanța de apel a reținut în mod corect că, după ce
s-a reorganizat pârâta în companie națională, relațiile comerciale, care, în
anii 1997 - 1999, s-au desfășurat prin Regionala C.F.R Craiova, Serviciul
Probleme Speciale, au continuat să se poarte între aceleași servicii. Plata
facturilor emise de reclamantă s-a făcut de S.N.C.F.R., Regionala C.F.R Craiova,
care, în proces, în apel a fost reprezentată de S.M.F. SA.
În aceste împrejurări, corect instanța de apel a
obligat la plată societatea pârâtă, urmând ca recursul acesteia să fie respins
pentru motivele de mai sus, în baza art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta
S.N.C.F.R., Regionala C.F.R Craiova prin S.M.F. SA - Agenția Teritorială
Craiova, împotriva deciziei nr. 568 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova,
secția comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie
2003.