ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3671/2003

Asupra recursului de față constată:

Prin sentința civilă nr. 210 din 28

februarie 2001 a Tribunalului Dolj a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată

pârâta la plata sumelor de 27.015.273 lei, reprezentând contravaloare marfă,

26.082.898 lei dobândă legală și 5.531.980 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că pârâta datorează sumele de mai sus, stabilite în raport cu probele

administrate.

Împotriva sentinței pronunțate de tribunal,

atât reclamanta, cât și pârâtul au declarat apel.

Instanța de Apel a admis apelul declarat

de reclamanta SC E.T. SRL Craiova a schimbat sentința Tribunalului, în sensul

că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 36.731.385

lei contravaloare marfă, 31.554.405 lei daune și 9.099.000 lei cheltuieli de

judecată, s-a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii.

A fost respins apelul declarat de pârâta

SC T.C.I.F. SA Craiova.

Împotriva deciziei nr. 648 din 21 iunie

2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, pârâta SC T.C.I.F. SA Craiova a

declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât instanța

a ignorat documentele, facturile și protocolul din 26 februarie 2000, din care

rezultă că recurenta datora suma de 123.074.489 lei, fapt recunoscut și de

intimată, iar expertiza stabilește suma de 148.920.785 lei.

Se mai susține că nu au fost luate în

calculul expertizei: procesele-verbale de compensare din 4 septembrie 2000 și a

facturii 2520885 din 13 octombrie 1999, precum și procesul-verbal de compensare,

în valoare de 17.516.256 lei, a facturii nr. 8044831 din 27 ianuarie 2000 și a

facturii nr. 8044832 din 31 ianuarie 2000.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este

nefondat.

Examinând actele și probele efectuate

în cauză se reține:

Între reclamantă și pârâtă au existat

raporturi comerciale în urma cărora, la 26 februarie 2000, potrivit protocolului

încheiat între acestea, recurenta-pârâtă avea de achitat suma de 123.000.000

lei, stabilindu-se, pe cale amiabilă, modalitatea de stingere a obligației.

Prin precizarea acțiunii, reclamanta

a arătat că pârâta mai datorează suma de 29.446.000 lei contravaloare marfă

livrată; iar pentru întârzierea plăților, datorează dobânda legală, majorată la

suma de 123.076.489 lei în perioada 1 ianuarie 2000 – 1 septembrie 2000.

Potrivit probelor efectuate, respectiv,

procesele-verbale de compensare, facturile invocate de reclamantă prin acțiune,

cele nominalizate de recurenta-pârâtă în motivele de recurs, corect instanța de

apel a stabilit că pârâta-recurentă datorează sumele de 36.731.385 lei contravaloare

marfă și 31.554.405 lei daune.

Din raportul de expertiză rezultă că

au fost analizate toate actele prezentate de părți.

Expertiza a fost însușită de

instanță, din aceasta rezultând că: facturile nr. 265 din 29 septembrie 2000, nr.

844831 din 27 ianuarie 2000, nr. 8044832 din 31 ianuarie 2000 și nr. 321 din 9 octombrie

2000, nu se regăsesc în procesele-verbale de compensare, deoarece nu au fost primite

sau confirmate de reclamanta-intimată. Susținerea recurentei, că factura nr. 8022977,

emisă la data de 9 octombrie 2000, este cuprinsă în actele de compensare din protocolul

întocmit la 26 februarie 2000, nu poate fi primită. Prin protocolul invocat

s-au stabilit doar modalitățile și termenele de plată.

Recurenta nu a reușit să facă nici o

dovadă din care să rezulte că obligația stabilită prin protocol, de livrare a

cantității de fier vechi a fost îndeplinită.

De altfel, această factură nu a făcut

obiectul acțiunii introductive sau completatoare.

Astfel fiind, în raport cu considerentele

arătate, recursul declarat a fost respins, ca nefondat, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., decizia pronunțată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC T.C.I.F. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 648 din 21 iunie 2001 ,pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 septembrie 2003.