ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 20/2004

Asupra recursurilor

de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 2 noiembrie 2000 la Camera de Comerț și Industrie

OLTENIA  Dolj, reclamanta S.C. „A.” S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C.

„D.V.I.” S.R.L., pentru obligarea la plata sumei de 4.103.279 lei, preț produse

livrate, la penalități de întârziere în plată, în sumă de 198.240.788 lei, cu

cheltuieli de arbitrare, în sumă de 5.869.381 lei.

Tribunalul

Arbitral, prin hotărârea nr.89 din 28 noiembrie 2000 a admis acțiunea, astfel

cum a fost formulată.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâta a formulat, în temeiul art.364 C. proc. civ., acțiune

în anulare, susținând în principal, nerespectarea dreptului la apărare și a

procedurii de citare.

Curtea

de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr.1523 din 8 octombrie 2002 a

admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea tribunalului arbitral, fiind

reținută cauza pentru soluționare.

Această

hotărâre nu a fost atacată cu recurs.

În

rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia

nr.98 din 5 februarie 2003, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la

plata sumei de 182.867.450 lei, penalități de întârziere, fiind compensate în

totalitate cheltuielile de judecată.

În

pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere, în stabilirea

situației de fapt expertiza contabilă dispusă, prin care s-a constatat

achitarea integrală a prețului produselor livrate.

S-a

reținut de către instanță că, pentru întârzierea în plata prețului, pârâta

datorează, conform contractului, penalități de 1% pe zi, care însumează, pe perioada

neprescrisă de 3 ani, suma de 182.867.450 lei.

Împotriva

acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în temeiul art.304 pct.9 C. proc.

civ., invocând următoarele motive:

-

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticii nerespectării de către tribunalul

arbitral a procedurii concilierii prealabile, prevăzută de art.720

1

C. proc. civ.;

-

termenul de prescripție pentru cererea de penalități este de 6 luni, iar, nu de

3 ani, cum a reținut instanța, astfel că parte din pretenții sunt prescrise;

- nu datorează

penalități întrucât s-ar încălca prevederile art.1068 și 1069 alin.2 C. civ.,

iar caluza penală din contract esre lovită de nulitate, singura sancțiune

pentru obligațiile comerciale, fiind dobânzile prevăzute de art.43 C. com..

Împotriva

aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamanta.

Cu

adresa din 12 ianuarie 2004, reclamanta S.C. „A.” S.R.L., prin reprezentantul

legal, cere să se ia act că renunță la recursul declarat în cauză.

În ce

privește recursul pârâtei, Curtea reține că este nefondat pentru următoarele

motive:

Nelegalitatea

hotărârii invocate de recurentă pe motivul nerespectării de către tribunalul

arbitral a procedurii de conciliere directă a părților, prevăzută de art.720

1

C. proc. civ., este de respins.

Acțiunea

în anulare formulată de pârâtă a fost admisă prin decizia nr.1523 din 8

octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin nerecurare, astfel că

nu mai pot fi analizate, în această fază, anumite susțineri din acțiunea în

anulare.

De

altfel, criticile petentei, privind concilierea sunt nefondate, întrucât

prevederile art.720

1

C. proc. civ., privind concilierea directă, nu

se aplică în cazul soluționării litigiilor pe cale arbitrală. Concilierea

directă între părți a fost prevăzută prin chiar clauza compromisorie, din

contractul de vânzare – cumpărare nr.5/8 februarie 1999 în art.11.

Sunt

nefondate criticile recurentei privind penalitățile de întârziere în plata

prețului, întrucât :

Prin

contractul de vânzare – cumpărare, în art.7 s-a prevăzut clauza potrivit căreia,

„în cazul în care cumpărătorul nu efectuează plata în termenele contractuale,

va plăti vânzătorului, penalități de întârziere de 1% pe zi din suma datorată”.

Potrivit

probelor depuse de instanță – expertiza contabilă – s-a stabilit plata cu

întârziere a prețului produselor livrate de reclamanta vânzătoare, astfel că

sancționarea pârâtei cu plata de penalități este legală.

Susținerea

recurentei în sensul că în raporturile comerciale întârzierea în plată este

sancționată numai cu plata de dobânzi, conform art.43 C. com. și cu aplicarea

art.1068 și 1069 C. civ., este nefondată.

Aplicarea

dobânzilor pentru întârzierea în plată, conform art.43 C. com., poate fi pusă

în discuție numai în cazul lipsei unei clauze penale.

Contractul

încheiat fiind legea părților, clauzele acestuia sunt obligatorii, astfel că

pârâta are obligația să se supună clauzei penale convenită de comun acord, iar

penalitățile sunt aplicabile pentru sumele achitate cu întârziere față de

termenele de plată stabilite.

Sunt

fără temei și susținerile recurentei în sensul aplicării termenului de

prescripție de 6 luni în cazul penalităților de întârziere.

Aceasta

întrucât, termenele de prescripție de 6 luni, care erau prevăzute de Decretul

167/1958 pentru penalități în cazul raporturilor dintre organizațiile

socialiste – sunt abrogate, iar practica judiciară constantă a reținut ca

aplicabil, în raporturile comerciale, termenul general de prescripție de 3 ani.

Or,

este necontestat că penalitățile solicitate și acordate de instanță s-au

înscris în termenul legal de prescripție, astfel cum s-a determinat în concret,

prin  raportul de expertiză.

Așa

fiind, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat și să ia act de

renunțarea reclamantei la recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. „D & V I.” S.R.L. împotriva

deciziei nr.98 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

Ia act

de renunțarea la judecata recursului reclamantei S.C. „A.” S.R.L.  declarat

împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  13 ianuarie 2004.