ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „D.I.E.”

SRL Craiova împotriva deciziei nr.927 din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel

Craiova.

La apelul nominal s-au prezentat recurenta

reclamantă S.C. „D.I.E.” SRL Craiova prin avocat B.C.L.și intimata pârâtă S.C.

M.T.I.L. R.SRL București prin avocat C.C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul este timbrat.

Recurenta prin avocat a susținut recursul, reiterând

motivele scrise aflate la dosar și a pus concluzii de admitere a acestuia, cu

cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei a solicitat respingerea recursului,

ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr.39 din 9 mai 2000,

Tribunalul Arbitral al Camerei de Comerț și Industrie Oltenia- Craiova a admis

acțiunea reclamantei S.C. „D.I.E.” SRL Craiova, așa cum a fost precizată, în

contradictoriu cu pârâta S.C. M.T.I.L. R. SRL București și s-a dispus

rezilierea contractului de colaborare nr.4 din 3 februarie 1995 încheiat de

părți și obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 USD la cursul oficial în

lei de la data plății, 9.295.124 lei cotă de asociere pe lunile

ianuarie-februarie 2000, cu 8.868.851 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Craiova, prin hotărârea nr.40 din 5

octombrie 2000, a admis acțiunea în anulare formulată de pârâta S.C. M.T.I.L. R.SRL

București, a anulat hotărârea arbitrală de mai sus și a respins acțiunea

reclamantei S.C. „D.I.E.” SRL Craiova, cu 7.930.000 lei cheltuieli de judecată.

În contra acestei soluții, reclamanta a declarat

recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii în anulare a pârâtei și

menținerea hotărârii arbitrale.

Curtea Supremă de Justiție-Secția Comercială, prin

decizia nr.2803 din 15 mai 2001, sesizându-se din oficiu cu excepția privind

legala compunere a completului de judecată, a admis recursul, dispunând casarea

deciziei Curții de Apel Craiova-Secția Comercială, cu trimiterea cauzei pentru

rejudecarea acțiunii în anulare aceleiași instanțe,    reținându-se că

judecarea cauzei trebuia să se facă în complet de doi judecători, iar nu de un

judecător.

Curtea de Apel Craiova, în rejudecare după casare,

prin decizia nr.927 din 26 septembrie 2001, a admis acțiunea în anulare

formulată de S.C. M.T.I.L. R. SRL București, dispunând anularea sentinței

arbitrale nr.39 din 9 mai 2000, iar pe fond, a respins acțiunea S.C „D.I.E.” SRL

Craiova, cu obligarea acestei părți la cheltuieli de judecată în sumă de

10.882.500 lei.

S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că

desființarea sentinței arbitrale se întemeiază pe prevederile art.364 lit.d Cod

procedură civilă, respectiv soluționarea cauzei cu neîndeplinirea procedurii de

citare. Citația emisă pentru termenul de soluționare din 9 mai 2000, a fost

semnată de C.I.care nu era angajată a pârâtei, S.C. M.T.I.L. R.SRL București și

nu s-a aplicat ștampila societății.

Pe fond, s-a reținut că cererea reclamantei pentru

rezilierea contractului de colaborare nr.4/3 februarie 1995, nu-și are temei,

motivele invocate- ocuparea de către pârâtă a unui spațiu comercial mai mare

decât cel prevăzut în contract, concurența neloială nedovedită sau întârzierea

în plata cotelor de asociere- nefiind de natură să ducă la rezilierea

contractului.

S-a mai reținut că nu s-a făcut dovada

neîndeplinirii unor obligații contractuale care să ducă la aplicarea

prevederilor art.6.1 din contract și anume, plata unei despăgubiri de 20.000

USD.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. „D.I.E.”SRL

Craiova a declarat recurs, invocând art.304 pct.6,8,9 și 10 Cod procedură

civilă, solicitând, în principal, modificarea hotărârii atacate în sensul

respingerii acțiunii în anulare.

În subsidiar a solicitat, pe fond, admiterea

acțiunii și obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 20.000 $ USD.

În motivarea recursului s-a susținut că pârâta S.C.

M.T.I.L. R.SRL a fost legal citată la toate termenele și anume  21 martie 2000,

18 aprilie 2000 și 9 mai 2000 și că, prin adresa din 14 martie 2000, pârâta, la

cererea Tribunalului arbitral și-a desemnat arbitrul, deci a avut cunoștință de

proces.

-citațiile au fost semnate de dna.C.I.,

care potrivit adresei Inspectoratului Teritorial de Muncă București este

angajata pârâtei.

- cererea de reziliere a fost

întemeiată, întrucât la data introducerii acțiunii, cotele de asociere pe

lunile decembrie 1999 și ianuarie 2000 nu erau achitate, plata făcându-se

ulterior; bilanțul lunar nu a fost depus în termen; s-a folosit o suprafață mai

mare decât cea contractată.

Recursul este nefondat.

Admiterea acțiunii în anulare și casarea sentinței

arbitrale este întemeiată având în vedere prevederile art.364 lit.d Cod

procedură civilă.

Potrivit acestei prevederi legale, hotărârea

arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare, în cazul în care partea

a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a

fost legal îndeplinită.

Dezbaterea cauzei în fond a avut loc la 9 mai 2000.

Potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de

citare, se constată că citația a fost semnată de C.I.fără a se indica calitatea

în care a primit actul și fără aplicarea ștampilei unității pârâtei.

Susținerile potrivit cărora această persoană era

angajata pârâtei, sunt infirmate de mențiunile din cartea de muncă, din care

rezultă că era angajata altei societăți și anume S.C. M.T.I.LR. 2000 SRL.

Faptul că pârâta a știut că este chemată în

judecată- întrucât și-a desemnat arbitrul, nu acoperă neregularitatea citării

pentru termenul din 9 mai 2000, astfel că susținerile recurentei în sensul

îndeplinirii procedurii de citare se resping.

Hotărârea instanței de apel este întemeiată și pe

fondul cauzei.

Sancțiunea rezilierii contractului poate să

intervină în cazul neîndeplinirii de către o parte a unor obligații

contractuale.

În speță, din chiar susținerile recurentei, nu

rezultă neîndeplinirea, ci îndeplinirea cu întârziere, plata cotei de asociere.

În ce privește folosința unei suprafețe mai mari

decât cea prevăzută în contract, sancțiunea nu poate fi rezilierea, ci, așa cum

menționează instanța, reclamanta avea alte mijloace procedurale.

În aceste condiții, în care nu s-a făcut dovada

neîndeplinirii unor obligații contractuale de către pârâtă, cererea reclamantei

în sensul aplicării art.6.1 din contract, daune de 20.000 USD nu-și avea temei.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și

legală, recursul urmează să fie respins.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, recurenta

urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâta

intimată, în sumă de 5.000.000 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit

dovezilor depuse la dosar.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta S.C. „D.I.E.” SRL Craiova împotriva deciziei nr.927 din 27

septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 5.000.000 lei

către intimata S.C. M.T.I.L. R.SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie

2003.