ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1287/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 8 din 4 mai 2005,

Tribunalul Olt, secția comercială și contencios administrativ a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții Ș.V. și C.A. în contradictor cu

SC M. SA Slatina, privind anularea hotărârii A.G.A. din 22 februarie 2005 și

suspendarea efectelor acestei hotărâri.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, efectuarea convocării A.G.O.A. a fost făcută conform

dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R, aceasta fiind

publicată în M. Of. partea a IV-a din 28 ianuarie 2005 separat de anunțul

convocării A.G.E.A. pentru data de 22 februarie 2005, astfel încât motivele de

nelegalitate a hotărârii atacate nu au fost dovedite.

Cu referire la calitatea persoanei

care a convocat adunarea generală în care a fost adoptată hotărârea atacată, se

reține că președintele consiliului de administrație M.I. avea această calitate

potrivit hotărârii adunării generale ordinare din 16 noiembrie 2004, hotărâre

ce nu a fost contestată de către reclamanți.

Apelul declarat de către reclamanți

împotriva sentinței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 235 din

9 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Instanța de apel a analizat

criticile invocate ce vizau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 117 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990/R, precum și aprecierea greșită a probelor

administrate, cu referire la hotărârea A.G.A. din 12 mai 2004 și a reținut, în

esență că, în mod corect instanța de fond a stabilit că adunarea generală a

fost convocată potrivit legii, convocarea fiind publicată în M. Of. din 28

ianuarie 2005 cât și cotidianul R.L. din 31 ianuarie 2005, ziar cu largă

răspândire.

Cu referire la hotărârea A.G.A. din

12 mai 2004 prin care a fost ales un alt consiliu de administrație, se reține

că mandatul acestui consiliu a încetat ca urmare a adoptării hotărârii A.G.A.

din 16 noiembrie 2004 prin care M.I. era desemnat președinte al consiliului de

administrație.

Se reține totodată că deși prin

sentința nr. 7 din 29 aprilie 2005 Tribunalul Olt a dispus anularea hotărârii din

16 noiembrie 2004, prin decizia nr. 228 din 11 iunie 2005 a Curții de Apel

Craiova a fost schimbată această sentință și menținută hotărârea, decizie ce

este definitivă și executorie, astfel că hotărârea A.G.A. menționată continuă

să-și producă efectele.

Împotriva deciziei din apel au

declarat recurs reclamanții Ș.V. și C.A. invocând motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia au solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii

apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond.

Prima critică adusă deciziei atacate

vizează interpretarea greșită a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R.

În opinia recurentei, sintagma

prevăzută în art. 117 alin. (3), cu referire la ziarul în care trebuie

publicată convocarea adunării generale, acesta ar trebui să fie un ziar editat

în localitatea unde societatea își are sediul său și numai în situația în care

localitatea unde se află sediul nu se editează un ziar, legea impune obligația

publicării într-un ziar din cea mai apropiată localitate.

Hotărârea apelului este nelegală și

sub aspectul aprecierii calității persoanei care a convocat adunarea generală

în care a fost adoptată hotărârea A.G.A. din 22 februarie 2005.

Se susține că deși instanța a

reținut că prin hotărârea A.G.A. din 12 mai 2005 M.I. fusese revocat din

funcție, în motivarea soluției instanța face considerații ce sunt în

contradicție cu actele existente la dosar, cu referire la hotărârile

judecătorești pronunțate în litigiile soluționate anterior referitor la lipsa

calității de administrator – președinte al consiliului de administrație a lui M.I.

Recursul este nefondat pentru

considerentele care urmează.

Criticile formulate de către

recurenți sunt practic o reiterare a motivelor de apel supuse deci controlului

judiciar în calea devolutivă exercitată de aceștia.

Critica ce vizează nelegalitatea

deciziei din apel, singura de altfel, cu referire la interpretarea pretins

greșită a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R este

nefondată.

Astfel, în mod corect instanța de apel

a analizat condițiile impuse de textul legal menționat și a stabilit că acestea

erau îndeplinite atât cu privire la publicitatea convocării, cât și cu privire

la calitatea persoanei ce a efectuat convocarea.

Interpretarea adusă de recurentă

sintagmei prevăzută în art. 117 alin. (3) din Legea nr. 71/1990, cu referire la

ziarul în care textul de lege impune a se efectua convocarea, nu poate fi

reținută în condițiile în care textul legal menționat prevede atât publicarea

acesteia într-un ziar editat în localitatea de sediu a societății cât și

alternativa publicării convocării în ziarul din localitatea care se afla la

distanța cea mai apropiată de localitatea de sediu, scopul acestei prevederi

fiind acela de a ajunge la cunoștința celor interesați convocarea adunării

generale.

În speță, în mod corect s-a stabilit

că publicarea convocării s-a făcut într-un cotidian de largă răspândire, ce

acoperă toate zonele țării fiind astfel întrunită cerința imperativă prevăzută

de legiuitor.

Critica referitoare la interpretarea

greșită a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R referitoare

la calitatea persoanei ce a făcut convocarea va fi înlăturată.

Deși se susține că instanța aduce o

interpretare greșită a unui text de lege, din dezvoltarea acesteia, recurenții

critică decizia sub aspectul temeiniciei, cu referire la greșita apreciere a

probelor administrate în cauză, respectiv hotărâri judecătorești pronunțate în

litigiile soluționate anterior.

Prin declanșarea căii de atac a

recursului, potrivit noilor dispoziții aduse prin Legea nr. 219/2005 de

modificare a Codului de procedură civilă, în calea de reformare nu pot fi

supuse analizei aspectele de temeinicie ale hotărârilor pronunțate, instanța de

recurs fiind ținută a cerceta numai aspectele de nelegalitate.

Cum critica vizând greșita apreciere

a probelor sau a situației de fapt vizează exclusiv temeinicia hotărârii

atacate, aceasta va fi înlăturată.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții Ș.V. și C.A. împotriva deciziei nr. 235 din 9 septembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenții la plata sumei de

1120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata – pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2006.