ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1287/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 8 din 4 mai 2005, Tribunalul Olt, secția comercială și contencios administrativ a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții Ș.V. și C.A. în contradictor cu SC M. SA Slatina, privind anularea hotărârii A.G.A. din 22 februarie 2005 și suspendarea efectelor acestei hotărâri. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, efectuarea convocării A.G.O.A. a fost făcută conform dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R, aceasta fiind publicată în M. Of. partea a IV-a din 28 ianuarie 2005 separat de anunțul convocării A.G.E.A. pentru data de 22 februarie 2005, astfel încât motivele de nelegalitate a hotărârii atacate nu au fost dovedite.

Cu referire la calitatea persoanei care a convocat adunarea generală în care a fost adoptată hotărârea atacată, se reține că președintele consiliului de administrație M.I. avea această calitate potrivit hotărârii adunării generale ordinare din 16 noiembrie 2004, hotărâre ce nu a fost contestată de către reclamanți. Apelul declarat de către reclamanți împotriva sentinței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 235 din 9 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Instanța de apel a analizat criticile invocate ce vizau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R, precum și aprecierea greșită a probelor administrate, cu referire la hotărârea A.G.A.

din 12 mai 2004 și a reținut, în esență că, în mod corect instanța de fond a stabilit că adunarea generală a fost convocată potrivit legii, convocarea fiind publicată în M. Of. din 28 ianuarie 2005 cât și cotidianul R.L. din 31 ianuarie 2005, ziar cu largă răspândire. Cu referire la hotărârea A.G.A. din 12 mai 2004 prin care a fost ales un alt consiliu de administrație, se reține că mandatul acestui consiliu a încetat ca urmare a adoptării hotărârii A.G.A. din 16 noiembrie 2004 prin care M.I. era desemnat președinte al consiliului de administrație. Se reține totodată că deși prin sentința nr. 7 din 29 aprilie 2005 Tribunalul Olt a dispus anularea hotărârii din 16 noiembrie 2004, prin decizia nr. 228 din 11 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova a fost schimbată această sentință și menținută hotărârea, decizie ce este definitivă și executorie, astfel că hotărârea A.G.A.

menționată continuă să-și producă efectele. Împotriva deciziei din apel au declarat recurs reclamanții Ș.V. și C.A. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond. Prima critică adusă deciziei atacate vizează interpretarea greșită a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R. În opinia recurentei, sintagma prevăzută în art. 117 alin. (3), cu referire la ziarul în care trebuie publicată convocarea adunării generale, acesta ar trebui să fie un ziar editat în localitatea unde societatea își are sediul său și numai în situația în care localitatea unde se află sediul nu se editează un ziar, legea impune obligația publicării într-un ziar din cea mai apropiată localitate.

Hotărârea apelului este nelegală și sub aspectul aprecierii calității persoanei care a convocat adunarea generală în care a fost adoptată hotărârea A.G.A. din 22 februarie 2005. Se susține că deși instanța a reținut că prin hotărârea A.G.A. din 12 mai 2005 M.I. fusese revocat din funcție, în motivarea soluției instanța face considerații ce sunt în contradicție cu actele existente la dosar, cu referire la hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile soluționate anterior referitor la lipsa calității de administrator – președinte al consiliului de administrație a lui M.I. Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează. Criticile formulate de către recurenți sunt practic o reiterare a motivelor de apel supuse deci controlului judiciar în calea devolutivă exercitată de aceștia.

Critica ce vizează nelegalitatea deciziei din apel, singura de altfel, cu referire la interpretarea pretins greșită a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R este nefondată. Astfel, în mod corect instanța de apel a analizat condițiile impuse de textul legal menționat și a stabilit că acestea erau îndeplinite atât cu privire la publicitatea convocării, cât și cu privire la calitatea persoanei ce a efectuat convocarea.

Interpretarea adusă de recurentă sintagmei prevăzută în art. 117 alin. (3) din Legea nr. 71/1990, cu referire la ziarul în care textul de lege impune a se efectua convocarea, nu poate fi reținută în condițiile în care textul legal menționat prevede atât publicarea acesteia într-un ziar editat în localitatea de sediu a societății cât și alternativa publicării convocării în ziarul din localitatea care se afla la distanța cea mai apropiată de localitatea de sediu, scopul acestei prevederi fiind acela de a ajunge la cunoștința celor interesați convocarea adunării generale. În speță, în mod corect s-a stabilit că publicarea convocării s-a făcut într-un cotidian de largă răspândire, ce acoperă toate zonele țării fiind astfel întrunită cerința imperativă prevăzută de legiuitor.

Critica referitoare la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R referitoare la calitatea persoanei ce a făcut convocarea va fi înlăturată. Deși se susține că instanța aduce o interpretare greșită a unui text de lege, din dezvoltarea acesteia, recurenții critică decizia sub aspectul temeiniciei, cu referire la greșita apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv hotărâri judecătorești pronunțate în litigiile soluționate anterior. Prin declanșarea căii de atac a recursului, potrivit noilor dispoziții aduse prin Legea nr. 219/2005 de modificare a Codului de procedură civilă, în calea de reformare nu pot fi supuse analizei aspectele de temeinicie ale hotărârilor pronunțate, instanța de recurs fiind ținută a cerceta numai aspectele de nelegalitate.

Cum critica vizând greșita apreciere a probelor sau a situației de fapt vizează exclusiv temeinicia hotărârii atacate, aceasta va fi înlăturată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții Ș.V. și C.A. împotriva deciziei nr. 235 din 9 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenții la plata sumei de 1120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata – pârâtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2006.