ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții S.V. și C.A. au chemat

în judecată SC M. SA și au solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se

dispună anularea hotărârii A.G.A. din 16 noiembrie 2004 cu motivarea că nu au

fost respectate prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cu

privire la convocarea acestei adunări generale prin care la pct. 1 s-a dispus

alegerea consiliului de administrație deși printr-o altă hotărâre din 12 mai

2004 fusese ales un consiliu de administrație într-o altă componență, iar efectele

acestei din urmă hotărâri nu erau suspendate sau anulate.

Pentru aceleași motive reclamanții

au solicitat și suspendarea efectelor hotărârii A.G.A. până la soluționarea

acțiunii.

Tribunalul Olt, secția comercială,

prin sentința nr. 7 pronunțată la data de 29 aprilie 2005, a admis acțiunea și

a dispus anularea hotărârii A.G.A. din 16 noiembrie 2004.

Instanța de apel a stabilit că au

fost încălcate prevederile art. 117 alin. (3) din legea societăților comerciale

întrucât convocarea nu a fost publicată într-un ziar de largă răspândire din

localitatea în care se află sediul societății și nu în cotidianul R.L., care

este un ziar central.

Sentința a fost apelată de pârâta SC

M. SA Slatina, prin care a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia

pentru motivul că instanța a trecut peste excepțiile inadmisibilității și

tardivității formulării acțiunii cât și pentru faptul că a stabilit o situație

de fapt eronată.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială prin decizia nr. 228 din 11 iulie 2005 a admis apelul și a schimbat

în tot sentința în sensul respingerii acțiunii. Pentru a decide astfel, Curtea,

după ce a respins excepțiile invocate de apelant, a stabilit că hotărârea a

fost legal convocată, iar în ce privește hotărârea din 12 mai 2004 prin care M.I.

fusese revocat din funcția de administrator, s-a stabilit că aceasta era

suspendată prin sentința nr. 460 din 23 iunie 2004 a Tribunalului Olt, astfel

că adunarea generală a cărei anulare se cere a fost convocată de administrator,

care și-a îndeplinit obligațiile din contractul de mandat.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel au declarat recurs, reclamanții S.V. și C.A. în termenul prevăzut de art. 301

C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

argumentarea căruia a susținut:

conform dispozițiilor legale întrucât prin încheierea de dezbateri din 7 iulie

2005, dată la care era amânată pronunțarea, cel de-al doilea membru din complet

era în concediu de odihnă, iar încheierea a fost semnată de vicepreședintele

curții de apel. În opinia recurentei pronunțarea din 11 iulie 2005 nu s-a făcut

în complet legal constituit din 2 judecători.

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, întrucât instanța de apel a

apreciat că hotărârea A.G.A. din 16 noiembrie 2004 a fost convocată cu

respectarea prevederilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Astfel

apelanta consideră că prin ziar de largă răspândire din localitatea în care își

are sediul sau din cea mai apropiată localitate se înțelege ziarul care este

editat în localitatea în care își are sediul societatea și nicidecum ziare

centrale care sunt răspândite în toate localitățile. În continuare recurenta a

susținut că A.G.A. a fost convocată de o persoană care era revocată din funcția

de administrator.

Tot greșit, consideră recurenții,

s-a reținut și faptul că hotărârea A.G.A. nu și-a produs efectele pentru că nu

a fost înscrisă în registrul comerțului. De asemenea recurenții au apreciat că

suspendarea acestei hotărâri A.G.A. nu a produs efecte întrucât M.I. a renunțat

la acțiunea prin care a solicitat anularea menționatei hotărâri prin care a

fost aleasă ca președinte S.V.

Recurenta a mai susținut că

hotărârea din 12 mai 2004 a fost înscrisă în registrul comerțului, conform încheierilor

din 24 mai 2004, pe care le-a anexat la recurs așa încât aceasta a produs

efecte.

Pentru toate aceste motive

recurenții au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru

rejudecare.

Recursul este nefondat.

faptul că judecătorii care au participat la ședința din 15 iunie 2005 când s-au

încheiat dezbaterile și a fost amânată pronunțarea, nu au mai participat la

pronunțarea soluției, autorii recursului apreciind că semnarea deciziei și a

încheierii de amânare a pronunțării de vicepreședintele instanței pentru un

judecător care se afla în concediul de odihnă duce la concluzia că acesta nu a

participat la deliberări și la pronunțarea soluției.

Critica este nefondată. Potrivit art.

260 alin. (1) C. proc. civ. „dacă instanța nu poate hotărî de îndată,

pronunțarea se va amâna pentru un termen pe care președintele îl va anunța ..”,

iar potrivit art. 258 alin. (1) C. proc. civ., după ce s-a întrunit majoritatea

se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii sub sancțiunea nulității ..,

care se consemnează în registrul instanței.

Dispozițiile citate au fost

respectate întrucât (dosar apel) amânarea pronunțării a fost semnată de

judecătorii care au participat la judecată. Pe aceeași pagină se află și minuta

întocmită și semnată de cei doi judecători în conformitate cu art. 258 alin. (1)

C. proc. civ., ceea ce înseamnă că aceștia au deliberat și au pronunțat soluția

atacată cu recurs.

Faptul că redactarea amânării de

pronunțare și a deciziei din 11 iulie 2005 a fost semnată de vicepreședintele

instanței nu constituie un motiv de nulitate de vreme ce acest drept este

stipulat de art. 261 alin. (2) C. proc. civ.

nefondată întrucât în art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R se stipulează:

„Convocarea va fi publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a, și într-unul

dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul

societății sau din cea mai apropiată localitate”.

Dispozițiilor citate recurenții

le-au dat o interpretare proprie în sensul că prin „largă răspândire din

localitatea în care se află sediul societății” s-ar înțelege editare în

localitatea în care societatea își are sediul. Această interpretare adaugă la

text atâta vreme cât nu aspectul locului editării ziarului a fost avut în

vedere de legiuitor ci cel al răspândirii lui indiferent că este ziar local sau

central.

Nu poate fi reținută nici critica de

la pct. b) al motivului (2) de recurs întrucât așa cum bine s-a reținut de

instanța de apel, convocarea pentru data de 16 noiembrie 2004 a fost făcută

conform art. 117 alin. (1) de administrator, în conformitate cu dispozițiile

actului constitutiv.

Este adevărat astfel cum susțin

recurenții că prin hotărârea A.G.A. din 12 mai 2004 era numită administrator

recurenta S.V. numai că această hotărâre a fost anulată prin hotărârea din 13

octombrie 2004, care a fost apelată iar prin decizia nr. 7 din 19 ianuarie

2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul. Potrivit deciziei nr. 5738/2005

a Înaltei Curți de Casație, din 30 noiembrie 2005, decizia nr. 7 din 19

ianuarie 2005 a fost casată și cauza trimisă pentru rejudecare. Recurenții au

mai susținut că suspendarea hotărârii A.G.A. din 12 mai 2004 dată prin sentința

nr. 460 din 23 iunie 2004 nu a produs efecte, fără să observe că recursul

împotriva sentinței nr. 460/2004 a fost respins la data de 21 ianuarie 2005.

Prin urmare convocarea din 27 octombrie 2004 pentru adunarea generală din 16

noiembrie 2004 a fost făcută de o persoană care avea această calitate, cu

respectarea art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

În sprijinul acestei concluzii este și

decizia nr. 235/2005, prin care a fost confirmată calitatea persoanei care a

convocat A.G.A. din 16 noiembrie 2004, astfel că în raport de considerentele

arătate și această ultimă critică este nefondată.

În ce privește înscrierea în registrul

comerțului a hotărârii A.G.A., instanța de apel a reținut corect că aceasta nu

a produs efecte și în acest sens sunt de reținut dispozițiile art. 133 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990, prin care se stipulează că o dată cu intentarea acțiunii

în anulare, se poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială,

suspendarea executării hotărârii atacate. Din acest punct de vedere nu se pot

reține contradicții în soluția instanței de apel pe care încearcă să le

acrediteze recurenții în legătură cu efectele hotărârii A.G.A.

În consecință, potrivit art. 312 C.

proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții S.V. și C.A., împotriva deciziei nr. 228 din 11 iulie

2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Obligă recurenții să plătească

intimatei pârâte SC M. SA Slatina suma de 550 lei RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.