ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții S.V. și C.A. au chemat în judecată SC M. SA și au solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună anularea hotărârii A.G.A. din 16 noiembrie 2004 cu motivarea că nu au fost respectate prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cu privire la convocarea acestei adunări generale prin care la pct. 1 s-a dispus alegerea consiliului de administrație deși printr-o altă hotărâre din 12 mai 2004 fusese ales un consiliu de administrație într-o altă componență, iar efectele acestei din urmă hotărâri nu erau suspendate sau anulate. Pentru aceleași motive reclamanții au solicitat și suspendarea efectelor hotărârii A.G.A.

până la soluționarea acțiunii. Tribunalul Olt, secția comercială, prin sentința nr. 7 pronunțată la data de 29 aprilie 2005, a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii A.G.A. din 16 noiembrie 2004. Instanța de apel a stabilit că au fost încălcate prevederile art. 117 alin. (3) din legea societăților comerciale întrucât convocarea nu a fost publicată într-un ziar de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății și nu în cotidianul R.L., care este un ziar central. Sentința a fost apelată de pârâta SC M. SA Slatina, prin care a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia pentru motivul că instanța a trecut peste excepțiile inadmisibilității și tardivității formulării acțiunii cât și pentru faptul că a stabilit o situație de fapt eronată.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială prin decizia nr. 228 din 11 iulie 2005 a admis apelul și a schimbat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii. Pentru a decide astfel, Curtea, după ce a respins excepțiile invocate de apelant, a stabilit că hotărârea a fost legal convocată, iar în ce privește hotărârea din 12 mai 2004 prin care M.I. fusese revocat din funcția de administrator, s-a stabilit că aceasta era suspendată prin sentința nr. 460 din 23 iunie 2004 a Tribunalului Olt, astfel că adunarea generală a cărei anulare se cere a fost convocată de administrator, care și-a îndeplinit obligațiile din contractul de mandat. Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs, reclamanții S.V.

și C.A. în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în argumentarea căruia a susținut: 1. Completul nu a fost compus conform dispozițiilor legale întrucât prin încheierea de dezbateri din 7 iulie 2005, dată la care era amânată pronunțarea, cel de-al doilea membru din complet era în concediu de odihnă, iar încheierea a fost semnată de vicepreședintele curții de apel. În opinia recurentei pronunțarea din 11 iulie 2005 nu s-a făcut în complet legal constituit din 2 judecători. 2. Soluția a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, întrucât instanța de apel a apreciat că hotărârea A.G.A. din 16 noiembrie 2004 a fost convocată cu respectarea prevederilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Astfel apelanta consideră că prin ziar de largă răspândire din localitatea în care își are sediul sau din cea mai apropiată localitate se înțelege ziarul care este editat în localitatea în care își are sediul societatea și nicidecum ziare centrale care sunt răspândite în toate localitățile. În continuare recurenta a susținut că A.G.A. a fost convocată de o persoană care era revocată din funcția de administrator. Tot greșit, consideră recurenții, s-a reținut și faptul că hotărârea A.G.A. nu și-a produs efectele pentru că nu a fost înscrisă în registrul comerțului. De asemenea recurenții au apreciat că suspendarea acestei hotărâri A.G.A. nu a produs efecte întrucât M.I. a renunțat la acțiunea prin care a solicitat anularea menționatei hotărâri prin care a fost aleasă ca președinte S.V.

Recurenta a mai susținut că hotărârea din 12 mai 2004 a fost înscrisă în registrul comerțului, conform încheierilor din 24 mai 2004, pe care le-a anexat la recurs așa încât aceasta a produs efecte. Pentru toate aceste motive recurenții au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare. Recursul este nefondat. 1. Primul motiv vizează în realitate faptul că judecătorii care au participat la ședința din 15 iunie 2005 când s-au încheiat dezbaterile și a fost amânată pronunțarea, nu au mai participat la pronunțarea soluției, autorii recursului apreciind că semnarea deciziei și a încheierii de amânare a pronunțării de vicepreședintele instanței pentru un judecător care se afla în concediul de odihnă duce la concluzia că acesta nu a participat la deliberări și la pronunțarea soluției.

Critica este nefondată. Potrivit art. 260 alin. (1) C. proc. civ. „dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna pentru un termen pe care președintele îl va anunța ..”, iar potrivit art. 258 alin. (1) C. proc. civ., după ce s-a întrunit majoritatea se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii sub sancțiunea nulității .., care se consemnează în registrul instanței. Dispozițiile citate au fost respectate întrucât (dosar apel) amânarea pronunțării a fost semnată de judecătorii care au participat la judecată. Pe aceeași pagină se află și minuta întocmită și semnată de cei doi judecători în conformitate cu art. 258 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că aceștia au deliberat și au pronunțat soluția atacată cu recurs.

Faptul că redactarea amânării de pronunțare și a deciziei din 11 iulie 2005 a fost semnată de vicepreședintele instanței nu constituie un motiv de nulitate de vreme ce acest drept este stipulat de art. 261 alin. (2) C. proc. civ. 2. Și cea de-a doua critică este nefondată întrucât în art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R se stipulează: „Convocarea va fi publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a, și într-unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate”. Dispozițiilor citate recurenții le-au dat o interpretare proprie în sensul că prin „largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății” s-ar înțelege editare în localitatea în care societatea își are sediul.

Această interpretare adaugă la text atâta vreme cât nu aspectul locului editării ziarului a fost avut în vedere de legiuitor ci cel al răspândirii lui indiferent că este ziar local sau central. Nu poate fi reținută nici critica de la pct. b) al motivului (2) de recurs întrucât așa cum bine s-a reținut de instanța de apel, convocarea pentru data de 16 noiembrie 2004 a fost făcută conform art. 117 alin. (1) de administrator, în conformitate cu dispozițiile actului constitutiv. Este adevărat astfel cum susțin recurenții că prin hotărârea A.G.A. din 12 mai 2004 era numită administrator recurenta S.V. numai că această hotărâre a fost anulată prin hotărârea din 13 octombrie 2004, care a fost apelată iar prin decizia nr. 7 din 19 ianuarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul.

Potrivit deciziei nr. 5738/2005 a Înaltei Curți de Casație, din 30 noiembrie 2005, decizia nr. 7 din 19 ianuarie 2005 a fost casată și cauza trimisă pentru rejudecare. Recurenții au mai susținut că suspendarea hotărârii A.G.A. din 12 mai 2004 dată prin sentința nr. 460 din 23 iunie 2004 nu a produs efecte, fără să observe că recursul împotriva sentinței nr. 460/2004 a fost respins la data de 21 ianuarie 2005. Prin urmare convocarea din 27 octombrie 2004 pentru adunarea generală din 16 noiembrie 2004 a fost făcută de o persoană care avea această calitate, cu respectarea art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. În sprijinul acestei concluzii este și decizia nr. 235/2005, prin care a fost confirmată calitatea persoanei care a convocat A.G.A.

din 16 noiembrie 2004, astfel că în raport de considerentele arătate și această ultimă critică este nefondată. În ce privește înscrierea în registrul comerțului a hotărârii A.G.A., instanța de apel a reținut corect că aceasta nu a produs efecte și în acest sens sunt de reținut dispozițiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, prin care se stipulează că o dată cu intentarea acțiunii în anulare, se poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate. Din acest punct de vedere nu se pot reține contradicții în soluția instanței de apel pe care încearcă să le acrediteze recurenții în legătură cu efectele hotărârii A.G.A. În consecință, potrivit art. 312 C. proc.

civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.V. și C.A., împotriva deciziei nr. 228 din 11 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Obligă recurenții să plătească intimatei pârâte SC M. SA Slatina suma de 550 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.