ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4513/2004

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamantul B.G. a solicitat

să se dispună prin hotărâre judecătorească anularea hotărârilor A.G.E.A. din 29

iunie 2003 și hotărârea Consiliului de Administrație prin care se convoca

A.G.E.A. și A.G.A. la data de 18 august 2003 la societatea pârâtă SC C. SA.

Acțiunea a fost înregistrată

sub nr. 5635 din 4 august 2003 la Tribunalul Dâmbovița.

Motivându-și acțiunea,

reclamantul arată că este acționar semnificativ al societății, cu o cotă de

12,81 % din acțiuni și, cu toate că avea dreptul să-și exprime punctul de

vedere, manifestându-și dorința de a participa la A.G.E.A., a fost împiedicat

să pătrundă în sala unde se desfășura ședința.

Întrucât prin sentința

civilă nr. 1595 din 10 iulie 2003 a Tribunalului Dâmbovița s-a dispus pe cale

de ordonanță președințială suspendarea executării hotărârii A.G.A. și A.G.E.A.

din 19 iunie 2003, rezultă că a fost suspendat și noul Consiliu de

Administrație al pârâtei ales la acea dată și toate hotărârile luate de acest

consiliu sunt nule.

Tribunalul Dâmbovița, prin

sentința comercială nr. 1944 din 2 septembrie 2003, a respins acțiunea reclamantei

apreciind că nu s-au încălcat dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990

republicată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul susținând că în cauză au fost încălcate dispozițiile

art. 117 din Legea nr. 31/1990 completată cu Legea nr. 161/2003 conform cărora

A.G. poate fi convocată numai de către Consiliul de Administrație, că s-a

ignorat sentința nr. 1595 din 10 iulie 2003 a Tribunalului Dâmbovița și că

tribunalul nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare hotărâtoare pentru rezolvarea

litigiului reținând greșit că nu s-au încălcat dispozițiile art. 131 din Legea

nr. 31/1990, întrucât reclamantul nu și-a putut exercita dreptul său de vot ca

acționar.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia comercială nr. 36 din 27 octombrie 2003, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei reținând că din acte nu rezultă că reclamantul ar fi fost

împiedicat să participe la adunarea din 29 iulie 2003; convocarea A.G.A. din 18

august 2003 nu creează nici o vătămare, întrucât hotărârea a fost aprobată în

unanimitate și conform art. 17 lit. b) din Legea nr. 77/1994, A.G.A.

extraordinară se convoacă la cererea scrisă a cel puțin 25 % din nr. membrilor

asociației salariaților.

Deși prin sentința

comercială nr. 1595 din 10 iulie 2003 a Tribunalului Dâmbovița s-a suspendat

executarea hotărârii A.G.E.A. și A.G.A. din 19 iunie 2003, soluția a fost

modificată prin decizia nr. 2689 din 21 august 2002 a Curții de Apel Ploiești

fiind respinsă cererea de suspendare.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și

10 C. proc. civ.

Se susține că au fost grav

încălcate dispozițiile art. 131 și art. 120 din Legea nr. 31/1990; că

hotărârile din 29 iulie și 18 august 2003 au fost prezidate de un administrator

suspendat; că au fost încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990,

care stabilește că adunările generale pot fi convocate doar de Consiliul de

Administrație și că în mod greșit instanța de apel a motivat în drept pe art.

17 lit. b) din Legea nr. 77/1994 care nu are aplicabilitate în speță.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Referitor la încălcarea

dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 31/1990, în cauză nu s-au făcut dovezi cu

privire la împiedicarea reclamantului de a participa la adunarea generală;

atacând hotărârea reclamantul și-a exercitat dreptul prevăzut de art. 131 alin.

(2) din legea societăților, dar nu se poate reține că hotărârea trebuie anulată

pentru neparticiparea sa chiar dacă deține o cotă de 12,81 % din acțiunile societății.

În ceea ce privește

dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, recurentul reclamant apreciază că

fusese suspendat Consiliul de Administrație și că dispunând convocarea adunării

generale, această măsură este nulă.

Așa cum corect arată

instanța de apel, nu poate fi ignorat faptul că prin decizia nr. 2689 din 21

august 2003 a Curții de Apel Ploiești, sentința pronunțată pe calea ordonanței

președințiale a fost modificată și cererea de suspendare a Consiliului de

Administrație a fost respinsă apreciindu-se că o astfel de măsură ar bloca

activitatea societății ceea ce poate produce grave prejudicii.

Așadar, Consiliul de

Administrație nu a fost suspendat niciodată întrucât soluția irevocabilă este

cea de respingere a cererii de suspendare, iar sentința dată în ordonanța

președințială nu a fost dispusă a fi executată de îndată și fără somație.

Prin urmare convocarea și

prezidarea A.G.A. din 29 iulie 2003 și din 18 august 2003 au fost legale

neîncălcându-se dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Referitor la greșita

aplicare a dispozițiilor art. 17 lit. b) din Legea nr. 77/1994 cu privire la

convocarea A.G.A. din 18 august 2003. prin A.G.A. din 29 iulie 2003, se

constată că instanțele au reținut corect faptul că hotărârea de convocare a fost

luată în unanimitate situație în care niciunul dintre acționari nu a fost

prejudiciat, Consiliul de Administrație nu avea decât a executa această măsură

a convocării.

Chiar dacă s-a reținut în

mod greșit că situația menționată este reglementată de art. 17 lit. b) din

Legea nr. 77/1994, acest lucru nu influențează valabilitatea convocării

întrucât aceasta a fost publicată în M. Of., iar administratorii nu au încălcat

dispozițiile art. 131 alin. (1) și art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

republicată.

Nefiind întemeiate criticile

reclamantei, recursul acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 36 din 27

octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 10 noiembrie 2004.