ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4513/2004

Deliberând asupra recursului de față, Reclamantul B.G. a solicitat să se dispună prin hotărâre judecătorească anularea hotărârilor A.G.E.A. din 29 iunie 2003 și hotărârea Consiliului de Administrație prin care se convoca A.G.E.A. și A.G.A. la data de 18 august 2003 la societatea pârâtă SC C. SA. Acțiunea a fost înregistrată sub nr. 5635 din 4 august 2003 la Tribunalul Dâmbovița. Motivându-și acțiunea, reclamantul arată că este acționar semnificativ al societății, cu o cotă de 12,81 % din acțiuni și, cu toate că avea dreptul să-și exprime punctul de vedere, manifestându-și dorința de a participa la A.G.E.A., a fost împiedicat să pătrundă în sala unde se desfășura ședința. Întrucât prin sentința civilă nr. 1595 din 10 iulie 2003 a Tribunalului Dâmbovița s-a dispus pe cale de ordonanță președințială suspendarea executării hotărârii A.G.A.

și A.G.E.A. din 19 iunie 2003, rezultă că a fost suspendat și noul Consiliu de Administrație al pârâtei ales la acea dată și toate hotărârile luate de acest consiliu sunt nule. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința comercială nr. 1944 din 2 septembrie 2003, a respins acțiunea reclamantei apreciind că nu s-au încălcat dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990 republicată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul susținând că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 completată cu Legea nr. 161/2003 conform cărora A.G. poate fi convocată numai de către Consiliul de Administrație, că s-a ignorat sentința nr. 1595 din 10 iulie 2003 a Tribunalului Dâmbovița și că tribunalul nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare hotărâtoare pentru rezolvarea litigiului reținând greșit că nu s-au încălcat dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, întrucât reclamantul nu și-a putut exercita dreptul său de vot ca acționar.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia comercială nr. 36 din 27 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei reținând că din acte nu rezultă că reclamantul ar fi fost împiedicat să participe la adunarea din 29 iulie 2003; convocarea A.G.A. din 18 august 2003 nu creează nici o vătămare, întrucât hotărârea a fost aprobată în unanimitate și conform art. 17 lit. b) din Legea nr. 77/1994, A.G.A. extraordinară se convoacă la cererea scrisă a cel puțin 25 % din nr. membrilor asociației salariaților. Deși prin sentința comercială nr. 1595 din 10 iulie 2003 a Tribunalului Dâmbovița s-a suspendat executarea hotărârii A.G.E.A. și A.G.A. din 19 iunie 2003, soluția a fost modificată prin decizia nr. 2689 din 21 august 2002 a Curții de Apel Ploiești fiind respinsă cererea de suspendare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că au fost grav încălcate dispozițiile art. 131 și art. 120 din Legea nr. 31/1990; că hotărârile din 29 iulie și 18 august 2003 au fost prezidate de un administrator suspendat; că au fost încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, care stabilește că adunările generale pot fi convocate doar de Consiliul de Administrație și că în mod greșit instanța de apel a motivat în drept pe art. 17 lit. b) din Legea nr. 77/1994 care nu are aplicabilitate în speță.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 31/1990, în cauză nu s-au făcut dovezi cu privire la împiedicarea reclamantului de a participa la adunarea generală; atacând hotărârea reclamantul și-a exercitat dreptul prevăzut de art. 131 alin. (2) din legea societăților, dar nu se poate reține că hotărârea trebuie anulată pentru neparticiparea sa chiar dacă deține o cotă de 12,81 % din acțiunile societății. În ceea ce privește dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, recurentul reclamant apreciază că fusese suspendat Consiliul de Administrație și că dispunând convocarea adunării generale, această măsură este nulă.

Așa cum corect arată instanța de apel, nu poate fi ignorat faptul că prin decizia nr. 2689 din 21 august 2003 a Curții de Apel Ploiești, sentința pronunțată pe calea ordonanței președințiale a fost modificată și cererea de suspendare a Consiliului de Administrație a fost respinsă apreciindu-se că o astfel de măsură ar bloca activitatea societății ceea ce poate produce grave prejudicii. Așadar, Consiliul de Administrație nu a fost suspendat niciodată întrucât soluția irevocabilă este cea de respingere a cererii de suspendare, iar sentința dată în ordonanța președințială nu a fost dispusă a fi executată de îndată și fără somație. Prin urmare convocarea și prezidarea A.G.A. din 29 iulie 2003 și din 18 august 2003 au fost legale neîncălcându-se dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 17 lit. b) din Legea nr. 77/1994 cu privire la convocarea A.G.A. din 18 august 2003. prin A.G.A. din 29 iulie 2003, se constată că instanțele au reținut corect faptul că hotărârea de convocare a fost luată în unanimitate situație în care niciunul dintre acționari nu a fost prejudiciat, Consiliul de Administrație nu avea decât a executa această măsură a convocării. Chiar dacă s-a reținut în mod greșit că situația menționată este reglementată de art. 17 lit. b) din Legea nr. 77/1994, acest lucru nu influențează valabilitatea convocării întrucât aceasta a fost publicată în M. Of., iar administratorii nu au încălcat dispozițiile art. 131 alin. (1) și art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Nefiind întemeiate criticile reclamantei, recursul acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 36 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 noiembrie 2004.