ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3798/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 5342 din 20 august 2003, reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, în contradictoriu cu SC A.H. SA Brașov, a solicitat anularea hotărârii adunării generale a acționarilor societății pârâte din 27 martie 2003, referitoare la aprobarea înstrăinării unor active și mijloace fixe din patrimoniul pârâtei, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 4994/ C din 17 decembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca fiind rămasă fără obiect acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G.

nr. 28/2001, modificată prin Legea nr. 525/2002, nu s-a dovedit că societatea a fost constituită prin subscripție publică, că are acțiuni tranzacționate pe piața R.A.S.D.A.Q. sau la B.V.B., nu se poate reține nici neîndeplinirea condițiilor și termenelor de convocare prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată întrucât convocarea s-a făcut de către cenzori, nici operațiuni de înstrăinare a unor bunuri din patrimoniul pârâtei nu s-au efectuat, întrucât s-a dovedit că singurul bun vândut este hala F.A. și platforma adiacentă, iar hotărârea din 27 martie 2003 a fost revocată în parte, astfel că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect.

Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel reclamanta și, prin decizia nr. 39/ Ap din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția nulității sentinței, invocate din oficiu și, în consecință, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat în tot sentința civilă nr. 4994/ C din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, iar în baza art. 297 alin. (2) C. proc. civ., a reținut cauza spre rejudecare. Prin decizia nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor SC A.H.

SA din 27 martie 2003 și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 358.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că pentru convocarea adunării generale în cazul societăților comerciale deschise sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 28/2002, care nu înlătură aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, ori, față de acestea, hotărârea adunării generale extraordinare, din 27 martie 2003 este contrară atât legii, cât și actului constitutiv, sub aspectul procedurii de adoptare, convocarea făcându-se prin fax la data de 26 martie 2003 și, în consecință, este lovită de nulitate absolută.

Pârâta SC A.H. SA Brașov a declarat recurs împotriva deciziilor nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004 și nr. 39/ Ap din 27 februarie 2004, ambele pronunțate de Curtea de Apel Brașov, solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza, în fond, casarea deciziilor recurate, cu reținere sau trimitere spre rejudecare. Recurenta susține astfel, pe cale de excepție, că deciziile recurate sunt lovite de nulitate, întrucât potrivit art. 121 alin. ultim C. proc. civ., hotărârile trebuie pronunțate întotdeauna în ședință publică, ori, decizia nr. 39/ Ap din 27 februarie 2004 a fost pronunțată în camera de consiliu, încălcându-se o normă imperativă a legii procedurale, împrejurare ce atrage nulitatea ei conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., fiind afectată în același mod, prin propagare, și valabilitatea celeilalte hotărâri, prin care s-a evocat fondul, nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004, a aceleiași curți de apel. Pe fondul cauzei, susține, în esență, că decizia nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, este nelegală și netemeinică, întrucât societatea pârâtă a fost și a rămas o societate atipică, care nu îndeplinește condițiile calificării sale ca societate deținută public și, ca atare, nu-i sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 28/2002, privind regulile de funcționare, fiind fără dubiu că potrivit actului constitutiv și Legii nr. 31/1990 republicată, convocarea s-a făcut corect prin intermediul mijloacelor de telecomunicație actuale, faxul nefiind altceva decât o scrisoare expediată cu celeritate.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: În ce privește susținerea recurentei, conform căreia, pe cale de excepție, hotărârile pronunțate de curtea de apel sunt lovite de nulitate, se reține că nu este întemeiată. Astfel, prima hotărâre pronunțată în cauză, respectiv sentința civilă nr. 4994/ C din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov a fost anulată de Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 39/ Ap din 27 februarie 2004, tocmai pentru faptul că instanța a judecat pricina în ședință publică, contrar dispozițiilor art. 132 pct. 9 din Legea nr. 31/1990 republicată. Întrucât prima instanță a respins cererea ca rămasă fără obiect, fără a intra în cercetarea fondului, fiind îndeplinite cerințele art. 297 C. proc.

civ., soluționarea apelului, cu evocarea fondului, s-a făcut în condiții legale, în camera de consiliu, iar decizia civilă nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004 a aceleiași curți de apel s-a pronunțat în ședință publică, astfel cum cer imperativ dispozițiile art. 121 alin. (3) C. proc. civ., neexistând deci nici un motiv pentru a constata nulitatea hotărârilor pronunțate în cauză. În ce privește fondul cauzei, se constată că, în conformitate cu actul constitutiv al societății pârâte, aceasta s-a înființat prin divizarea SC T.U. SA, care este o societate deținută publică, iar la art. 3 alin. (3) s-a făcut mențiunea expresă că „societatea SC A.H. SA este societate de tip deschis, în conformitate cu prevederile Legii nt.52/1994 și ale reglementărilor C.N.V.M.”.

Prin O.U.G. nr. 28 din 13 martie 2002 a fost aprobată Legea nr. 52/1994, iar în conformitate cu art. 2 pct. 39 din această ordonanță de urgență „societatea deținută public este o societate comercială pe acțiuni constituită prin subscripție publică sau o societate ale cărei valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate și încheiate cu succes”. De asemenea, conform art. 104 din O.U.G. nr. 28/2002 „divizarea unei societăți deținute public sau fuzionarea unei societăți cu o societate deținută public va avea ca efect crearea și /sau menținerea de societăți deținute public”. Față de textele legale mai sus menționate, cât și față de faptul că societatea pârâtă a fost declarată societate de tip închis la data de 8 mai 2003, rezultă fără dubiu, că la data adoptării hotărârii A.G.A., 27 martie 2003, aceasta îndeplinea condițiile unei societăți deținute public, căreia îi erau aplicabile prevederile O.U.G.

nr. 28/2002, privind funcționarea societății, inclusiv cele referitoare la convocarea A.G.A. Ca atare, convocarea adunării generale se impunea a fi făcută cu respectarea prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 28/2002, care nu înlătură aplicarea prevederilor art. 117 2 din Legea nr. 31/1990, conform cărora „termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării”, acest termen fiind imperativ, iar obligația respectării lui fiind o obligație de ordine publică.

Prin urmare, art. 121 din Legea nr. 31/1990 nu este aplicabil societăților deschise și cum în speță convocarea s-a făcut prin fax la data de 26 martie 2003, se reține că în mod corect instanța a apreciat că hotărârea adunării generale a acționarilor din 27 martie 2003 este lovită de nulitate absolută și a anulat-o în consecință, întrucât procedura de adoptare a acesteia, este contrară actului constitutiv (art. 14), cât și legii, sub aspectul nerespectării termenului imperativ mai sus menționat, cât și a modalității de realizare. Astfel fiind, se reține că nici unul din motivele exprimate în recurs nu îndeplinesc condițiile limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la desființarea soluției pronunțate de curtea de apel, aceasta urmând a fi menținută și se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.H. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 119 din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 iunie 2005.