ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3798/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Brașov sub nr. 5342 din 20 august 2003, reclamanta S.I.F. T. SA

Brașov, în contradictoriu cu SC A.H. SA Brașov, a solicitat anularea hotărârii

adunării generale a acționarilor societății pârâte din 27 martie 2003,

referitoare la aprobarea înstrăinării unor active și mijloace fixe din

patrimoniul pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4994/ C din

17 decembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca fiind rămasă fără obiect acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.

28/2001, modificată prin Legea nr. 525/2002, nu s-a dovedit că societatea a

fost constituită prin subscripție publică, că are acțiuni tranzacționate pe

piața R.A.S.D.A.Q. sau la B.V.B., nu se poate reține nici neîndeplinirea

condițiilor și termenelor de convocare prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990,

republicată întrucât convocarea s-a făcut de către cenzori, nici operațiuni de

înstrăinare a unor bunuri din patrimoniul pârâtei nu  s-au efectuat, întrucât

s-a dovedit că singurul bun vândut este hala F.A. și platforma adiacentă, iar

hotărârea din 27 martie 2003 a fost revocată în parte, astfel că acțiunea reclamantei

a rămas fără obiect.

Împotriva sentinței mai sus

menționate a declarat apel reclamanta și, prin decizia nr. 39/ Ap din 27

februarie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis excepția nulității sentinței, invocate din oficiu și, în

consecință, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat în tot sentința

civilă nr. 4994/ C din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, iar în baza art. 297 alin. (2) C.

proc. civ., a reținut cauza spre rejudecare.

Prin decizia nr. 119/ Ap din 30

aprilie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea

adunării generale extraordinare a acționarilor SC A.H. SA din 27 martie 2003 și

a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 358.500 lei, cu titlu

de cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că pentru convocarea adunării generale în cazul

societăților comerciale deschise sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 28/2002,

care nu înlătură aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990,

ori, față de acestea, hotărârea adunării generale extraordinare, din 27 martie

2003 este contrară atât legii, cât și actului constitutiv, sub aspectul

procedurii de adoptare, convocarea făcându-se prin fax la data de 26 martie

2003 și, în consecință, este lovită de nulitate absolută.

Pârâta SC A.H. SA Brașov a declarat

recurs împotriva deciziilor nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004 și nr. 39/ Ap din

27 februarie 2004, ambele pronunțate de Curtea de Apel Brașov, solicitând

admiterea recursului și rejudecând cauza, în fond, casarea deciziilor recurate,

cu reținere sau trimitere spre rejudecare.

Recurenta susține astfel, pe cale de

excepție, că deciziile recurate sunt lovite de nulitate, întrucât potrivit art.

121 alin. ultim C. proc. civ., hotărârile trebuie pronunțate întotdeauna în

ședință publică, ori, decizia nr. 39/ Ap din 27 februarie 2004 a fost

pronunțată în camera de consiliu, încălcându-se o normă imperativă a legii

procedurale, împrejurare ce atrage nulitatea ei conform art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., fiind afectată în același mod, prin propagare, și valabilitatea

celeilalte hotărâri, prin care s-a evocat fondul, nr. 119/ Ap din 30 aprilie

2004, a aceleiași curți de apel.

Pe fondul cauzei, susține, în

esență, că decizia nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov,

este nelegală și netemeinică, întrucât societatea pârâtă a fost și a rămas o

societate atipică, care nu îndeplinește condițiile calificării sale ca

societate deținută public și, ca atare, nu-i sunt incidente prevederile O.U.G. nr.

28/2002, privind regulile de funcționare, fiind fără dubiu că potrivit actului

constitutiv și Legii nr. 31/1990 republicată, convocarea s-a făcut corect prin

intermediul mijloacelor de telecomunicație actuale, faxul nefiind altceva decât

o scrisoare expediată cu celeritate.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

În ce privește susținerea

recurentei, conform căreia, pe cale de excepție, hotărârile pronunțate de

curtea de apel sunt lovite de nulitate, se reține că nu este întemeiată.

Astfel, prima hotărâre pronunțată în

cauză, respectiv sentința civilă nr. 4994/ C din 17 decembrie 2003 a

Tribunalului Brașov a fost anulată de Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 39/

Ap din 27 februarie 2004, tocmai pentru faptul că instanța a judecat pricina în

ședință publică, contrar dispozițiilor art. 132 pct. 9 din Legea nr. 31/1990

republicată.

Întrucât prima instanță a respins

cererea ca rămasă fără obiect, fără a intra în cercetarea fondului, fiind

îndeplinite cerințele art. 297 C. proc. civ., soluționarea apelului, cu

evocarea fondului, s-a făcut în condiții legale, în camera de consiliu, iar

decizia civilă nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004 a aceleiași curți de apel s-a

pronunțat în ședință publică, astfel cum cer imperativ dispozițiile art. 121

alin. (3) C. proc. civ., neexistând deci nici un motiv pentru a constata

nulitatea hotărârilor pronunțate în cauză.

În ce privește fondul cauzei, se

constată că, în conformitate cu actul constitutiv al societății pârâte, aceasta

s-a înființat prin divizarea SC T.U. SA, care este o societate deținută

publică, iar la art. 3 alin. (3) s-a făcut mențiunea expresă că „societatea SC

A.H. SA este societate de tip deschis, în conformitate cu prevederile Legii

nt.52/1994 și ale reglementărilor C.N.V.M.”.

Prin O.U.G. nr. 28 din 13 martie 2002

a fost aprobată Legea nr. 52/1994, iar în conformitate cu art. 2 pct. 39 din

această ordonanță de urgență „societatea deținută public este o societate

comercială pe acțiuni constituită prin subscripție publică sau o societate ale

cărei valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate

și încheiate cu succes”.

De asemenea, conform art. 104 din O.U.G.

nr. 28/2002 „divizarea unei societăți deținute public sau fuzionarea unei

societăți cu o societate deținută public va avea ca efect crearea și /sau

menținerea de societăți deținute public”.

Față de textele legale mai sus

menționate, cât și față de faptul că societatea pârâtă a fost declarată

societate de tip închis la data de 8 mai 2003, rezultă fără dubiu, că la data

adoptării hotărârii A.G.A., 27 martie 2003, aceasta îndeplinea condițiile unei

societăți deținute public, căreia îi erau aplicabile prevederile O.U.G. nr. 28/2002,

privind funcționarea societății, inclusiv cele referitoare la convocarea A.G.A.

Ca atare, convocarea adunării generale

se impunea a fi făcută cu respectarea prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 28/2002,

care nu înlătură aplicarea prevederilor art. 117

2

din Legea nr. 31/1990,

conform cărora „termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15

zile de la publicarea convocării”, acest termen fiind imperativ, iar obligația

respectării lui fiind o obligație de ordine publică.

Prin urmare, art. 121 din Legea nr. 31/1990

nu este aplicabil societăților deschise și cum în speță convocarea s-a făcut

prin fax la data de 26 martie 2003, se reține că în mod corect instanța a

apreciat că hotărârea adunării generale a acționarilor din 27 martie 2003 este

lovită de nulitate absolută și a anulat-o în consecință, întrucât procedura de

adoptare a acesteia, este contrară actului constitutiv (art. 14), cât și legii,

sub aspectul nerespectării termenului imperativ mai sus menționat, cât și a

modalității de realizare.

Astfel fiind, se reține că nici unul

din motivele exprimate în recurs nu îndeplinesc condițiile limitativ prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la desființarea soluției pronunțate

de curtea de apel, aceasta urmând a fi menținută și se va respinge recursul

declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC A.H. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 119 din 30 aprilie

2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 iunie 2005.