ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4526/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Secția comercială a Tribunalului

Constanța, prin sentința civilă nr. 7060/ COM, pronunțată la 14 septembrie 2004

a admis în parte acțiunea reclamantei S.I.F. T. SA cu sediul în Brașov, județul

Brașov.

Prin acțiunea adresată instanței

aceasta a solicitat instanței să anuleze punctul 4 al hotărârii din 27 martie

2003, referitoare la aprobarea programului de activitate pentru anul 2003,

hotărâre a adunării generale a acționarilor pârâtei SC A. SA, cu sediul în

Constanța, județul Constanța, să anuleze punctele 1 și 2 ale hotărârii privind

aprobarea programului de restructurare a societății pentru anul 2002 și

majorarea capitalului social prin aport de capital circulant la nivelul de 50 –

100 % din capitalul existent, adoptată de adunarea generală extraordinară a

acționarilor din 27 martie 2003, să constate nulitatea dispozițiilor art. 2 din

statutul societății pârâte și art. 3-1 din contractul de societatea al

acesteia, referitoare la definirea pârâtei ca societate indusă și nu deținută

public și să suspende în camera de consiliu executarea dispozițiilor adunării

generale extraordinare din 27 martie 2003, până la soluționarea definitivă a

cauzei.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că societatea pârâtă a fost privatizată pe baza Legii nr. 55/1995, așa

încât definirea sa ca societate închisă prin raportare la art. 4 alin. (2) din

O.U.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, este lovită de nulitate.

La punctul 3 al programului de

activitate obligatoriu pentru anul 2003, prezentat în ședința ordinară a

asociaților se includ măsuri de vânzare a activelor, de majorare a capitatului

social prin aport de capital circulant, de creare a unor noi societăți

comerciale prin divizare, fuziune, asociere, ipotecarea și gajarea imobilului

pentru obținerea de credite, fiind aprobată continuarea și în anul 2003 a

programului de restructurare aprobat pentru anul 2002, ce prevede aceleași

măsuri, măsuri ce nu sunt fundamentate și explicitate pe fiecare operațiune în

parte, limitându-se la generalități, toate acestea neconducând la îmbunătățirea

situației economico – financiare, ci, dimpotrivă, la pierderi de peste

3.000.000.000 lei.

Mai mult, măsurile de mai sus urmau

să fie aduse la îndeplinire de consiliul de administrație, în condițiile în

care delegarea competențelor a fost anulată prin hotărâre judecătorească.

Se mai susține că majorarea

capitalului social s-a făcut cu ignorarea prevederilor Legii nr. 525/2002.

Nelegalitatea hotărârilor adoptate

este dedusă din încălcarea normelor de convocare a acționarilor, a celor ce

reglementează competența administratorilor societății și a celor ce privesc

modul în care se face majorarea capitalului social.

Admițând în parte acțiunea, prima

instanță a anulat parțial punctul 4 al hotărârilor adunării generale ordinare

și punctului 1 al hotărârii adunării generale extraordinare, numai în ce

privește măsura vânzării de active, a majorării capitalului social prin aport

de capital circulant, ipotecării și gajării imobilelor pentru obținerea de

credite.

S-a anulat punctul 2 al hotărârii

generale extraordinare a acționarilor, constatându-se nulitatea art. 2 din

statut și a art. 3.1 din contractul de societate.

La baza hotărârii a stat

considerentul încălcării art. 117 din Legea nr. 31/1990 și art. 107 din O.U.G. nr.

28/2002, prevederile considerate nule, fiind contrare procedurilor stabilite

pentru societățile deținute public în sensul republicării convocatorului în M.

Of. și neînștiințării C.N.V.M. și B.R., despre aceste convocări.

Apelul declarat de pârâtă a fost

admis prin decizia civilă nr. 112/ COM, pronunțată la 28 aprilie 2005 de către secția

comercială, maritimă și fluvială precum și pentru cauza de contencios administrativ

și fiscal a Curții de Apel Constanța, schimbându-se sentința în sensul

respingerii acțiunii reclamantei ca tardiv formulată.

S-a reținut că hotărârile atacate

datează din 27 martie 2003, fiind publicate în M. Of. la 18 martie 2003, iar

instanța a fost sesizată la 13 aprilie 2004, cu depășirea termenului de 15 zile

de la data publicării în M. Of. stabilit de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta a declarat recurs susținând că acțiunea a fost promovată în temeiul

prevăzut de lege, nu în afara acestuia cum a reținut eronat instanța de apel,

încălcându-se prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Critica este întemeiată.

Acțiunea reclamantei a fost

introdusă în termenul de 15 zile de la data publicării hotărârilor atacate în M.

Of., 18 martie 2003, așa cum prevede art. 131 din Legea nr. 31/1990, adică la

data de 23 aprilie 2003, fapt dovedit și necontestat nici de partea adversă.

În consecință recursul este

admisibil, hotărârea atacată urmând a fi modificată din acest punct de vedere.

Examinând criticile formulate de

pârâtă în apel se constată că acestea sunt nefondate, apelul urmând a fi

respins ca atare.

O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile

mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, lege

generală a respectivului domeniu de activitate, definește noțiunile de

societate deținută public și societate de tip închis, primele constituind

regula, iar celelalte reprezentând doar aceste societăți ce nu îndeplinesc

condițiile pentru a fi încadrate în acea categorie.

Față de caracterul actului normativ

și de dispozițiile exprese ale acestuia părțile nu pot deroga prin voința

comună cum ar fi cea exprimată în adunarea generală, în sensul că nu pot da alt

caracter societății constituite decât acela care rezultă din caracteristicile

acesteia, în raport de prevederile ordonanței.

În speță, pârâta este considerată ca

o societate deținută public, fiind astfel clasificată de C.N.V.M., listată ca

atare și sancționată pentru netransmiterea raporturilor legale, fiind

privatizată prin P.P.M. și având acțiunile tranzacționale pe piața Rasdaq.

Trecând peste caracterul

imprescriptibil al acțiunilor în constatarea nulității absolute și reținând că

obiectul litigiului nu îl constituie anularea hotărârii adunării generale din

14 mai 1997, urmează a nu se da eficiență juridică consecințelor neconforme cu

legea ale acelei hotărâri, așa încât criticile formulate de părți în cadrul

apelului declarat în cauză nu pot fi apreciate ca întemeiate.

Ca atare, el urmează a fi respins ca

nefondat, în urma modificării deciziei recurate, conform art. 312 C. proc. civ.

și drept consecință a constatărilor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 112/ COM din 28 aprilie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată și

respinge apelul pârâtei SC A. SA Constanța declarat împotriva sentinței nr. 7060/

COM din 14 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2005.