ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2821/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 31 ianuarie 2003, reclamanta SC R.L. SRL, a chemat în judecată pârâta SC M.

SA Constanța, solicitând, ca în baza sentinței ce se va pronunța, să se dispună

obligarea acesteia să-i vândă spațiul comercial situat în Constanța, folosit ca

magazin cu profil preponderent de mercerie, la un preț care să aibă în vedere

dimensiunile, datoriile acestuia, obiectul de activitate și investițiile

făcute, obligarea și la plata daunelor cominatorii de câte 3 milioane lei pe

fiecare zi de întârziere.

În susținerea cererii, reclamanta a

arătat că deține spațiul respectiv în baza contractului de închiriere încheiat

cu pârâta în care a efectuat investiții care-i dau un aspect urbanistic.

La solicitarea făcută, C.A. al

pârâtei a aprobat vânzarea spațiului în litigiu dar la un preț supraevaluat,

față de spațiile din vecinătate.

În drept au fost invocate

dispozițiile O.G. nr. 88/1997, Legea nr. 550/2002, H.G. nr. 577/2002.

Ulterior reclamanta a solicitat

introducerea în cauză a A.P.A.P.S., motivând că pârâta este o societate cu

capital de stat în proporție de 50 %.

Pârâta a depus întâmpinare prin care

a solicitat respingerea acțiunii motivând că nu există voința acționarilor

exprimată pentru vânzarea spațiului, iar pe de altă parte nici nu mai este

posibilă întrucât sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, imobilul fiind

revendicat.

Pârâta A.P.A.P.S. a depus

întâmpinare arătând că nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu deține

acțiuni la SC M. SA.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 8391 din 18 noiembrie 2003, a respins acțiunea

reclamantei ca nefondată.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 88/1995, modificată prin

Legea nr. 99/1999, vânzarea de active ca metodă de privatizare se aplică numai

societăților comerciale controlate de stat, normele invocate dând posibilitatea

proprietarului de a înstrăina imobilele, decizia revenind organelor de

conducere.

Deși C.A. a stabilit în condițiile

legii prețul, reclamanta nu a acceptat oferta care a fost retrasă după trecerea

celor 30 de zile prevăzute de lege.

Mai mult, precizează instanța de

fond, acest spațiu a fost revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, ori potrivit

art. 46 orice act de înstrăinare făcut de unitatea deținătoare în legătură cu

un bun care face obiectul notificării potrivit Legii nr. 10/2001, este lovit de

nulitate absolută.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care s-a reținut situația de

fapt raportat la probele administrate și temeiul legal invocat.

Se susține că în mod greșit instanța

de fond a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile legale în baza

cărora și-a fundamentat pretențiile, chiar dacă societatea pârâtă nu are

capital integral de stat existând mai multe hotărâri A.G.A., prin care s-a

decis vânzarea unor spații comerciale proprietatea acesteia și că hotărârea

globală de vânzare, care se încadrează în obiectul său de activitate exprimă un

drept de dispoziție și nu a fost revocată decât cu privire la spațiul în

litigiu.

De asemenea se critică faptul

neluării în seamă de către instanța de fond a faptului că vânzarea se aprobase

deja, dar la un preț supradimensionat, inacceptabil, iar pe de altă parte

apelanta reclamantă susține că în mod greșit s-a reținut că lucrările de

reparații și îmbunătățiri ar fi fost efectuate fără acordul proprietarului din

moment ce aceste îmbunătățiri reprezentau una din condițiile impuse pentru

vânzare.

Se mai consideră că, eronat a fost

respinsă acțiunea față de pârâta A.P.A.P.S., pentru lipsa calității procesuale

pasive în raport de componența acționariatului societății.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 135 din 13 aprilie 2004 a respins apelul ca

nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de control judiciar a reținut că justificat instanța de fond a apreciat că A.P.A.P.S.

nu poate avea calitate procesuală pasivă în raport de relațiile obținute de la

R.R.A. SA din conținutul cărora rezultă că la data de 25 iunie 2003 printre

acționarii SC M. SA Constanța nu figura și această pârâtă.

În raport de împrejurarea că

intimata pârâtă este o societate cu capital privat instanța de apel a confirmat

soluția fondului privind neaplicarea dispozițiilor O.G. nr. 88/1997, Legii nr. 550/2002

acte normative cu referire la societățile cu capital majoritar de stat.

Mai mult, instanța de apel, a

considerat justificată soluția pronunțată având în vedere notificarea făcută de

numitul B.I., care revendică imobilul în litigiu, fiind incidente dispozițiile art.

46 din același act normativ.

A fost înlăturat și motivul de apel

referitor la reparațiile și îmbunătățirile aduse, reținându-se că acestea nu

pot crea în sarcina proprietarului obligația vânzării spațiului către chiriaș.

Cu petiția înregistrată la data de

14 iunie 2004, reclamanta SC R.L. SRL a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 7, 8, 10 C. proc. civ.

Astfel, se susține că instanța nu

s-a pronunțat cu privire la toate apărările făcute în susținerea cererii

formulate, respectiv a faptului că există mai multe hotărâri ale adunării

generale a acționarilor, prin care s-a decis vânzarea a aproape toate spațiile

care au constituit proprietatea societății și a faptului că intenționat i s-a

fixat un preț exagerat ca mărime, în raport cu prețurile fixate pentru alte

spații.

Se arată că urmare admiterii

recursului împotriva evacuării pe cale de ordonanță președințială din același

spațiu, există autoritate de lucru judecat de întoarcere a executării, respectiv

reintegrării în spațiu.

Se critică susținerea instanțelor

privind existența cererii de retrocedare a spațiului întrucât nu au fost

administrate suficiente probe, cu atât mai mult cu cât în toamna anului 2003

magazinul a fost vândut.

Prin simpla ajungere la termen a

contractului de închiriere, nu se putea dispune evacuarea, deoarece era în

dispută spațiul în vederea cumpărării.

Recursul este nefondat.

Probele administrate cauzei, relevă,

fără putință de tăgadă, că SC M. SA este o societate cu capital privat,

activitățile sale fiind guvernat exclusiv de dispozițiile Legii nr. 31/1990.

În această situație corect au

reținut instanțele inferioare că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr.

88/1997, H.G. nr. 550 și 577/2002, aceste acte normative având în vedere numai

societățile cu capital preponderent de stat.

Este adevărat că prin contractul de

închiriere încheiat s-a prevăzut posibilitatea cumpărării spațiului, fapt

concretizat de altfel prin o hotărâre a C.A.

Faptul că negocierile au eșuat

datorită prețului propus, considerat ca exagerat de recurentă nu poate

justifica acțiunea de obligare la încheierea contractului de vânzare cumpărare

instanța de judecată neputând suplini voința proprietarului asupra bunurilor pe

care le deține, neputând interveni în raporturile de drept privat.

Pe de altă parte, așa cum a reținut

și instanța de fond reclamanta recurentă nu a făcut dovada că îmbunătățirile

făcute la spațiul în litigiu s-a făcut cu acordul proprietarului și nici nu a

menționat dacă la art. 10 din contractul de închiriere, care prevede că la

expirarea acestuia îmbunătățirile rămân proprietatea locatorului, a formulat

sau nu obiecțiuni.

De altfel toate criticile formulate

nu au legătură cu obiectul cauzei dedus judecății respectiv obligarea

proprietarului de a vinde un spațiu ce-i aparține pe de o parte nefiind

incidente dispozițiile legislative invocate, iar pe de altă parte fiind

aplicabile dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în cazul

unui bun ce face obiectul notificării orice act de înstrăinare este lovit de

nulitate absolută.

Față de cele arătate, Înalta Curte

confirmă soluția pronunțată care este legală și temeinică și în considerarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC R.L. SRL Constanța, împotriva deciziei 135/ COM din 13 aprilie

2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei privind

cheltuielile de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 mai 2005.