ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5293/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1246 din 12 februarie 2004, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA în contradictor cu pârâta SC N.O. SA, având ca obiect numirea unui expert care să întocmească un raport asupra gestiunii societății pârâte, în temeiul art. 133 2 din Legea nr. 31/1990 republicată privind societățile comerciale, ca nefondată. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că prin hotărârea A.G.A. din 6 august 2003, s-a aprobat raportul comisiei de cenzori și a cenzorului independent, fapt ce prezumă că reclamanta care a participat la adunare a fost de acord cu toate operațiunile din gestiunea societății pârâte în primele 6 luni ale exercițiului financiar 2003 și că nu sunt nereguli în administrarea societății.

S-a mai reținut că solicitarea verificării respectării programului de investiții de către acționarii societăților mixte la constituirea cărora pârâta a adus aporturi în natură nu reprezintă o operațiune din gestiunea societății pârâte întrucât efectuarea investițiilor reprezintă o obligație care incumbă acționarilor majoritari, iar SC N.O. SA nu are această calitate. Situația este similară asocierilor în participațiune în care nu pârâta urma să efectueze investițiile, stadiul realizării lor, privindu-i numai pe asociați, calitate pe care S.I.F. T. SA nu o are.

Se mai arată că stabilirea veniturilor obținute de societatea pârâtă din asocierile în participațiune și de societățile mixte se reflectă în cota de profit sau cota minimă datorată pârâtei de asociatul din contractele de asociere în participațiune și în dividendele ce i se cuvin, iar măsurile luate de persoanele care au în responsabilitate gestionarea participațiilor deținute de pârâtă nu vizează o operațiune din gestiunea pârâtei. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 21 din 3 februarie 2005, a admis apelul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a admis cererea reclamantei și a desemnat în calitate de expert contabil prin tragere la sorți pe dna. expert N.V., dispunând ca aceasta să întocmească un raport în care să răspundă la obiectivele stabilite de reclamantă la pct. 2 lit. a), b) și c) din cerere.

S-a fixat, prin aceeași decizie, un onorariu de expert provizoriu de 10.000.000 lei în sarcina societății pârâte și s-a dispus înmânarea raportului de expertiză reclamantei și cenzorilor societății pârâte, conform art. 133 2 din Legea nr. 31/1990 modificată. Criticile apelantei privind incidența și eficiența textelor de lege în cazul dat, ea fiind interesată de aspecte punctuale iar nu de întreaga gestiune a societății pârâte reflectată în raportul cenzorilor, s-au apreciat ca întemeiate de instanța de apel în considerarea prevederilor art. 133 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, drept pentru care cererea a fost admisă pe fond. Instanța de apel a înlăturat apărările intimatei și a reținut lipsa de legătură dintre solicitarea reclamantei de efectuare a unei expertize cu obiectivele prevăzute și raportul comisiei de cenzori și a cenzorului independent.

În contra deciziei menționate pârâta SC N.O. SA a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată că: - instanța de apel a ignorat apărările pe care le-a formulat prin întâmpinare, înscrisurile pe care le-a depus și faptul că, atât actele constitutive ale celor 18 societăți mixte existente la data introducerii acțiunii cât și contractele de asociere în participațiune aflate în derulare prevăd obligații ferme pentru părțile contractante; - nu s-a avut în vedere prin decizia criticată că hotărârea A.G.A. din 6 august 2003, prin care s-a aprobat în unanimitate de voturi bilanțul-contabil și anexele nu a fost anulată și că reclamanta putea să uzeze de prevederile Legii nr. 525/2002 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 28/2002 și să ceară cenzorilor rapoarte cu privire la gestiunea societății, situație față de care acțiunea întemeiată pe prevederile art. 133 2 din Legea nr. 31/1990 este inadmisibilă. Intimata S.I.F. T. SA a depus întâmpinare solicitând în principal anularea recursului în baza art. 302 1 , raportat la art. 306 C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. I. Susținerea intimatei cu privire la nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de legalitate, exigență prevăzută de art. 304 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi primită deoarece dezvoltarea în fapt a motivelor referă la aplicarea greșită a legii, în speță art. 133 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, încadrarea recurentei în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind corectă. În ce privește încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în prezent abrogat, este de observat că instanța s-a pronunțat asupra probelor încuviințate nefiind întrunită ipoteza prevăzută de acest text de lege. II. Prin decizia criticată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 133 2 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, dreptul comun în materie, care instituie pentru minoritățile de acționari dreptul de a cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport care să le fie înmânat și totodată predat oficial cenzorilor societății spre a fi analizat și a propune măsuri corespunzătoare.

Cum această prevedere legală vine în completarea dispoziției art. 106 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/2002, privind valorile mobiliare astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 525/2002 (în prezent abrogată prin Legea nr. 297/2004, privind piața de capital) pe care reclamanta, de asemenea și-a întemeiat acțiunea, critica recurentei sub aspectul inadmisibilității acțiunii nu poate fi primită. III. Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC N.O. SA, împotriva deciziei nr. 21/ COM din 3 februarie 2005 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.