ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5485/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5485/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 17/ CA din 19

ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială si de contencios

administrativ, in dosarul nr. 56302004, format ca urmare a strămutării cauzei

de la Tribunalul Harghita, conform încheierii nr. 2720 din 16 septembrie 2004,

pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, a fost respinsă excepția

prematurității acțiunii, precum si, pe fond, acțiunea formulată de reclamanta

S.I.F. T. SA Brașov, împotriva pârâtei SC B. SA Miercurea Ciuc, pentru anularea

hotărârii A.G.A. din 4 martie 2004.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că adunarea generală a fost convocata la cererea

reclamantei insă acționarii in procent de 51,11 % au votat împotriva discutării

pct. 2 si 3 din ordinea de zi, respectiv revocarea administratorului unic și

alegerea unui consiliu de administrație, votul fiind bazat pe prevederile art. 16

din actul constitutiv care prevede expres ca societatea este condusa de un

administrator unic, astfel încât s-ar impune in prealabil modificarea

respectivei prevederi.

Curtea de Apel Alba, prin decizia

civilă nr. 84/ A din 15 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri, reținând ca pentru discutarea pct. 2 si

3 din ordinea de zi a A.G.E.A. din data respectiva se impunea într-adevăr

modificarea in prealabil a actului constitutiv și a statutului societății la

capitolul “administrarea societății”, problema ce nu a fost inclusa in ordinea

de zi întocmită in conformitate cu solicitările reclamantei.

În ceea ce privește hotărârea A.G.A.

adoptată in aceeași zi, prin care s-a aprobat raportul administratorului unic

întocmit și prezentat tot la cererea reclamantei, în condițiile art. 135 din

Legea nr. 31/1990, s-a reținut că nemulțumirile reclamantei în raport cu

conținutul lui nu atrag sancțiunea nulității, pentru asemenea situații fiind

deschisa calea procedurală prevăzută de art. 133

2

din aceiași lege,

in forma anterioară ultimei republicări, respectiv desemnarea unui expert care

să analizeze gestiunea societății și in funcție de rezultatul acestor

verificări să sesizeze comisia de cenzori in vederea întocmirii raportului

către adunarea generală.

Împotriva hotărârii instanței de

apel a declarat recurs, in termenul legal, reclamanta S.I.F. T. SA, solicitând

modificarea ei în sensul admiterii acțiunii in anularea hotărârii A.G.A. din

data de 4 martie 2004, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

pentru toate fazele procesuale.

Au fost invocate motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-au

susținut următoarele:

Hotărârea nu cuprinde motivele de

drept pe care se sprijină soluția de respingere a apelului, nefiind indicat

textul de lege in baza căruia s-a apreciat „corectitudinea” desfășurării adunării

generale in condițiile arătate, ignorându-se prevederile legale imperative în

baza cărora, în calitatea sa de acționar deținând 47,79 % din capitalul social

al pârâtei, a promovat atât acțiunea cât și apelul și, mai mult, instanța nu a

arătat considerentele legale pentru care a înlăturat aplicabilitatea

dispozițiilor legale invocate de reclamanta, rezumându-se la o simpla expunere

a unor considerente nemotivate in drept.

Au fost reiterate considerentele

pentru care, în opinia recurentei, sunt incidente în speța dispozițiile art. 110

din O.U.G. nr. 28/2002, modificata și completată prin Legea nr. 525/2002,

potrivit cărora administrarea societăților deținute public se realizează în mod

obligatoriu, printr-un consiliu de administrație, cel puțin unul dintre membrii

acestuia putând fi ales prin metoda votului cumulativ, precum si cele ale art. 108

din același act normativ si art. 129 din legea nr. 31/1990, prin prisma cărora

era obligatorie includerea in ordinea de zi a tuturor aspectelor specificate în

cererea formulată și discutarea acestora, neexistând nici o etapa prealabilă de

aprobare apriorică a punctelor înscrise în convocator ce urmează a fi

discutate.

S-a solicitat, de asemenea, a se

reține că prezenta speță nu se înscrie nici în ipoteza legala a art. 117 alin. (9)

din Legea nr. 31/1990, întrucât societatea pârâtă nu este o societate de tip

închis, iar punctele 2 si 3 erau înscrise în convocator.

Cu privire la cererea de anulare a

hotărârii de aprobare a raportului administratorului unic, s-a susținut că

societatea pârâtă este deținută public și se supune atât prevederilor O.U.G.

nr. 28/2002, cât si Legii nr. 31/1990, astfel încât este obligatorie publicarea

tuturor hotărârilor in M. Of. si depunerea acestora spre menționare la registrul

comerțului, iar raportul a cărui întocmire s-a solicitat, în temeiul art. 133

1

din Legea nr. 31/1990, trebuia să conțină elementele din anexa regulamentului nr.

2/1996 al C.N.V.M.

Examinând recursul prin prima

motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în

continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. este incident în situația când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină ori ea cuprinde motive contradictorii sau străine

de natura pricinii. În sensul strict juridic al cuvântului, motivarea hotărârii

însemna arătarea rațiunilor care îl determina pe judecător să admită ori să

respingă o cerere. Ea implica arătarea motivelor de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților ori mijloacele lor de apărare.

În speță, aspectele invocate de

recurentă în dezvoltarea acestui motiv de recurs vizează numai nemotivarea în

drept a hotărârii, respectiv neindicarea textelor legale în baza cărora s-a

reținut corectitudinea desfășurării adunării generale și s-a înlăturat

aplicabilitatea textelor legale invocate de recurentă. Examinând din aceasta

perspectiva hotărârea atacată, instanța constată că motivarea sa corespunde

exigentelor impuse de text, astfel încât acest motiv de recurs nu poate fi

primit.

Pentru a reține corectitudinea

desfășurării adunării generale extraordinare și a respingerii discutării

problemelor înscrie la pct. 2 și 3 din ordinea de zi întocmită prin includerea

tuturor propunerilor reclamantei indicate în cerere, instanța de apel a avut în

vedere dispozițiile statutare, prin prisma cărora se impunea în prealabil

modificarea actelor constitutive la capitolul ”administrarea societății”,

discutarea acestei probleme nefiind solicitată de reclamantă și inclusă în

ordinea de zi. În aceste condiții, discutarea respectivelor puncte ar fi impus

oricum o hotărâre de respingere a propunerilor reclamantei, astfel încât nu se

poate reține că prin modalitatea de desfășurare a adunării generale interesele

sale au fost prejudiciate în vreun fel.

Au fost indicate, de asemenea

textele de lege prin prisma cărora s-a concluzionat ca nemulțumirile

reclamantei privind conținutul raportului nu atrag sancțiunea nulității,

neputându-se reține că aceste texte sunt străine de natura pricinii.

Nu poate fi reținută nici incidența

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel

făcând o corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Rezulta astfel din actele dosarului

ca societatea parata este o societate deținută public, în sensul art. 4 alin. (2)

si art. 104 din O.U.G. nr. 28/2002, fiindu-i aplicabile atât dispozițiile

acestei ordonanțe cât și cele ale legii nr. 31/1990. Potrivit dispozițiilor art.

99 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr.

525/2002, „conducerea și administrarea societăților deținute public se va face

în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată și modificată și

a prezentului capitol”.

Prevederile din statutul societății

potrivit cărora societatea este administrată de un administrator unic, persoana

juridica de drept privat, de naționalitate romană, nu sunt contrare Legii nr.

31/1990, iar cele ale O.U.G. nr. 28/02 nu sunt în măsura să înlăture

dispozițiile acestei legi referitoare la conducerea și administrarea

societăților comerciale. Prin urmare, dispozițiile art. 110 din O.U.G. nr.

28/2002 sunt incidente numai in situația în care societatea este administrată

de un consiliu de administrație, neputând fi interpretate în sensul instituirii

în exclusivitate a unei astfel de modalități de administrare, cum pretinde

recurenta.

Existenta consiliului de

administrație nu este obligatorie pentru societățile deținute public, acestea

putând fi gestionate și de un administrator unic, determinantă fiind în acest

sens voința exprimată de adunarea generala a acționarilor prin actul

constitutiv.

Pe de alta parte, chiar și în

ipoteza acceptării unei astfel de interpretări, se impunea modificarea actelor

constitutive, în condițiile legii, anterior luării unei hotărâri asupra

propunerilor reclamantei înscrise la pct. 2 și 3 al ordinii de zi indicate în

convocator.

Este indiscutabil faptul că instanța

de apel poate să-si însușească motivarea primei instanțe, dacă situația de fapt

și apărările înaintea ei au rămas neschimbate, cum este cazul în speță cu

privire la aspectele ce vizează conținutul raportului administratului unic și a

tezei pretinsului „concert fraudulos”. Aceasta întrucât efectul devolutiv al

apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul

de a repune în discuție faptele, instanța de apel fiind obligată, la rândul

său, în caz de reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să

schimbe soluția primei instanțe, ceea ce în cauză nu s-a dispus.

În conformitate cu dispozițiile art.

106 din O.U.G. nr. 28/2002, invocate de reclamanta în acțiunea introductivă,

acționarul care deține, individual sau împreună cu alți acționari, cel puțin 5 %

din acțiunile emise de societățile deținute public pot solicita trimestrial

auditorilor sau cenzorilor rapoarte cu privire la anumite operațiuni din

gestiunea acesteia. În urma solicitării, administratorul și persoanele

însărcinate cu supravegherea gestiunii sunt obligate sa analizeze operațiunea reclamata

și să întocmească, în termen de 15 zile, un raport care va fi transmis spre

publicare în buletinul C.N.V.M.

Pentru situația în care nu se dă

curs acestei solicitări, ori evaluarea nu s-a făcut în mod corespunzător, este

instituită o procedura similară celei prevăzute de art. 136 din Legea nr. 31/1990,

republicată și renumerotată, acționarul respectiv putând solicita instanței

numirea unui expert. Reclamanta însăși a făcut de altfel referire și la prevederile

acestei din urma legi care reglementează dreptul de informare al acționarilor.

În speță, aceste etape nu au fost

parcurse, reclamanta solicitând direct convocarea adunării generale ordinare și

înscrierea în ordinea de zi a propunerii privind prezentarea raportului

administratorului cu privire la principalele operațiuni financiare și

patrimoniale, situația patrimonială a societății la data de 31 decembrie 2003

și situația preliminară (estimată) a realizării bugetului de venituri și

cheltuieli, aspecte ce, în mod evident, nu pot fi circumscrise respectivelor

ipoteze, pretinsele operațiuni a căror verificare se susține că s-ar fi

solicitat nefiind individualizate într-o măsură suficientă pentru a se asigura

examinarea lor în cadrul respectivelor proceduri.

Abstracție făcând de aceste

considerente, se impune precizarea că și asupra neregulilor sesizate în cadrul

acelor proceduri urmează să hotărască tot adunarea generala, în speță raportul

întocmit fiind aprobat cu un procent de 51,11 % din voturile exprimate.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 84 din 15 aprilie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată in ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2005.