ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4545/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3259 din

data de 22 mai 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC C.G. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SA și în

baza art. 133

2

din Legea nr. 31/1990 a desemnat doi experți în

persoana domnilor D.V. și A.I. să analizeze situația economico-financiară a SC

A. SA pe perioada ianuarie – decembrie 1999 și să întocmească un raport ce va

fi predat cenzorilor societății.

Tribunalul a reținut în

considerentele sentinței că reclamanta, în calitate de acționar al societății

pârâte a făcut demersuri pentru convocarea adunării generale a acționarilor

având ca ordine de zi prezentarea situației financiare a societății pe perioada

ianuarie – decembrie 1999 și modalitățile de plată a dividendelor, dar adunările

generale din data de 3 ianuarie 2000 și 10 martie 2000 nu au răspuns

obiectivelor solicitate de reclamantă, ceea ce o îndreptățește să solicite

verificarea gestiunii societății.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței fondului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia nr. 2961 pronunțată la data de 20 octombrie 2000.

Conformând hotărârea tribunalului,

curtea de apel constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 133

1

din Legea nr. 31/1990, reclamanta, în calitate de acționar al societății pârâte

deținând 35 % din capitalul social, are dreptul de a se informa asupra

gestiunii societății, în modalitatea solicitată, respectiv prin desemnarea a

doi experți care să întocmească un raport asupra situației financiare a

societății pe perioada ianuarie-decembrie 1999.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, pârâta, solicitând casarea celor două hotărâri

pronunțate în cauză ca nelegale și netemeinice, invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 și 11 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate,

recurenta a susținut în esență următoarele:

- instanța a aplicat greșit

dispozițiile art. 133

1

din Legea nr. 31/1990, care se referea la

verificarea unei anumite operațiuni din gestiunea societății și nu la

verificarea situației economico-financiare în ansamblul său;

- în mod greșit instanța reține că

dreptul de informare al reclamantei conferit de art. 133 din Legea nr. 31/1990

o îndreptățește să facă demersuri în vederea convocării adunării generale cu o

anumită ordine de zi;

- cele două hotărâri pronunțate în

cauză se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt ce decurge dintr-o apreciere

eronată a probelor administrate, concluziile reținute de instanțe cu referire

la hotărârile A.G.A. din data de 3 ianuarie 2000 și 10 martie 2000 fiind

eronate.

Prin încheierea din data de 20

martie 2002, Înalta Curte suspendă judecata recursului formulat de recurenta

pârâtă SC A. SA, împotriva deciziei nr. 2961/2000 a Curții de Apel București, secția

comercială, în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995 constatând că împotriva

intimatei reclamante SC C.G. SRL s-a deschis procedura reorganizării judiciare

și falimentului prevăzută de Legea 64/1995, prin sentința civilă nr. 27/ F din 6

februarie 2001, pronunțată de Judecătorul Sindic din cadrul Tribunalului Bihor.

La data de 24 iunie 2004, cauza a

fost repusă pe rol, urmare referatului întocmit de grefa instanței în vederea

stabilirii situației actuale a stadiului procedurii falimentului

intimatei-reclamante, părțile fiind citate cu mențiunea de a comunica relații

în acest sens.

Lichidatorul judiciar al intimatei

SC I. SRL depune la termenul de judecată din data de 7 octombrie 2005,

înscrisuri, respectiv certificat eliberat la 4 octombrie 2005 de O.R.C. de pe

lângă Tribunalul Bihor cu privire la societatea SC C.G. SRL aflată în procedură

de lichidare; decizia nr. 203 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Oradea,

pronunțată în recurs la cererea de înlocuire a lichidatorului intimatei precum

și contractul de cesiune de acțiuni încheiat la 30 iunie 2004 de lichidatorul

intimatei în cadrul procedurii falimentului prin care intimata cedează un număr

de 8 acțiuni deținute la SC A. SA.

În raport de înscrisurile depuse de

lichidatorul intimatei, recurenta a solicitat Curții să se ia act că nu mai

stăruie în cererea de recurs formulată, fiind rămasă fără obiect.

Curtea, în virtutea principiului

disponibilității, care guvernează procesul civil, luând act de poziția

recurentei, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC A. SA București, împotriva deciziei nr. 2961 din 20

octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2005.