ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4545/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3259 din data de 22 mai 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SA și în baza art. 133 2 din Legea nr. 31/1990 a desemnat doi experți în persoana domnilor D.V. și A.I. să analizeze situația economico-financiară a SC A. SA pe perioada ianuarie – decembrie 1999 și să întocmească un raport ce va fi predat cenzorilor societății.

Tribunalul a reținut în considerentele sentinței că reclamanta, în calitate de acționar al societății pârâte a făcut demersuri pentru convocarea adunării generale a acționarilor având ca ordine de zi prezentarea situației financiare a societății pe perioada ianuarie – decembrie 1999 și modalitățile de plată a dividendelor, dar adunările generale din data de 3 ianuarie 2000 și 10 martie 2000 nu au răspuns obiectivelor solicitate de reclamantă, ceea ce o îndreptățește să solicite verificarea gestiunii societății.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței fondului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 2961 pronunțată la data de 20 octombrie 2000. Conformând hotărârea tribunalului, curtea de apel constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 133 1 din Legea nr. 31/1990, reclamanta, în calitate de acționar al societății pârâte deținând 35 % din capitalul social, are dreptul de a se informa asupra gestiunii societății, în modalitatea solicitată, respectiv prin desemnarea a doi experți care să întocmească un raport asupra situației financiare a societății pe perioada ianuarie-decembrie 1999. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză ca nelegale și netemeinice, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc.

civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta a susținut în esență următoarele: - instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 133 1 din Legea nr. 31/1990, care se referea la verificarea unei anumite operațiuni din gestiunea societății și nu la verificarea situației economico-financiare în ansamblul său; - în mod greșit instanța reține că dreptul de informare al reclamantei conferit de art. 133 din Legea nr. 31/1990 o îndreptățește să facă demersuri în vederea convocării adunării generale cu o anumită ordine de zi; - cele două hotărâri pronunțate în cauză se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt ce decurge dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, concluziile reținute de instanțe cu referire la hotărârile A.G.A.

din data de 3 ianuarie 2000 și 10 martie 2000 fiind eronate. Prin încheierea din data de 20 martie 2002, Înalta Curte suspendă judecata recursului formulat de recurenta pârâtă SC A. SA, împotriva deciziei nr. 2961/2000 a Curții de Apel București, secția comercială, în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995 constatând că împotriva intimatei reclamante SC C.G. SRL s-a deschis procedura reorganizării judiciare și falimentului prevăzută de Legea 64/1995, prin sentința civilă nr. 27/ F din 6 februarie 2001, pronunțată de Judecătorul Sindic din cadrul Tribunalului Bihor. La data de 24 iunie 2004, cauza a fost repusă pe rol, urmare referatului întocmit de grefa instanței în vederea stabilirii situației actuale a stadiului procedurii falimentului intimatei-reclamante, părțile fiind citate cu mențiunea de a comunica relații în acest sens.

Lichidatorul judiciar al intimatei SC I. SRL depune la termenul de judecată din data de 7 octombrie 2005, înscrisuri, respectiv certificat eliberat la 4 octombrie 2005 de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor cu privire la societatea SC C.G. SRL aflată în procedură de lichidare; decizia nr. 203 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în recurs la cererea de înlocuire a lichidatorului intimatei precum și contractul de cesiune de acțiuni încheiat la 30 iunie 2004 de lichidatorul intimatei în cadrul procedurii falimentului prin care intimata cedează un număr de 8 acțiuni deținute la SC A. SA. În raport de înscrisurile depuse de lichidatorul intimatei, recurenta a solicitat Curții să se ia act că nu mai stăruie în cererea de recurs formulată, fiind rămasă fără obiect.

Curtea, în virtutea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, luând act de poziția recurentei, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA București, împotriva deciziei nr. 2961 din 20 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2005.