ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2959/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 decembrie

2003, secția comercială a Tribunalului Constanța a respins, ca nefondate, excepțiile

inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes, invocate de pârâta SC N.O. SA.

A admis cererea formulată de

reclamanta S.I.F. Transilvania SA, în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA.

A fost dispusă efectuarea unei

expertize tehnice, cu următoarele obiective:

- situația plăților efectuate de SC

N.O., reprezentantul Ministerului Turismului în adunarea generală a

acționarilor societății pârâte, în perioada anilor 2000-2003, inclusiv sumele

plătite sub formă de indemnizație de ședință, precum și decontarea

cheltuielilor de transport, cazare, diurnă.

- temeiul legal, în baza căruia au

fost făcute aceste plăți.

- modul de recuperare a sumelor

plătite către Ministerul Turismului.

A fost desemnat expert tehnic

contabil G.C., cu un onorariu provizoriu în sumă de 5 milioane lei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de judecată a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității

acțiunii că, în temeiul art. 133

2

din Legea acționarilor interesați,

se exercită direct prevederile acestui articol, având un caracter imperativ, valorificarea

acestui drept neputând fi îngrădită sau refuzată de către pârâtă.

Excepția lipsei de interes a fost

respinsă de instanță, cu motivarea că interesul promovării acțiunii rezidă

tocmai în dispozițiile textului articolului mai sus invocat.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a

reținut că reclamanta a făcut dovada că deține cel puțin 10 % din capitalul

social, prin Încheierea nr. 14853/2002, astfel că, în temeiul art. 133

2

din Legea nr. 31/1990, poate solicita instanței să desemneze unul sau mai mulți

experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății,

să le predea raportul acestora și cenzorilor, fără a exista obligația

comunicării rezultatelor către toți acționarii. Împrejurarea aprobării în

A.G.A. a exercițiului financiar pe anii 2000, 2001, 2002 și 2003 nu are

relevanță și, chiar mai mult, motivează instanța de fond, nu poate elimina

automat dreptul de control indirect asupra gestiunii societății de către

acționarul majoritar.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia nr. 179/COM din 20 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul. În

considerentele acestei decizii, s-a reținut că, în mod corect și legal,

tribunalul a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 133

2

din

Legea societăților comerciale, raportat la situația dovedită de acționar, cu

mai mult de 10 % al reclamantei „din societatea pârâtă SC N.O. SA”.

La data de 15 iulie 2004, pârâta a

declarat recurs, împotriva deciziei instanței de apel, cu respectarea

termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Criticile formulate de pârâtă

privesc atât excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii și a lipsei de interes

legitim, precum și fondul cauzei, pe care le dezvoltă în cererea cu care a

investit instanța supremă.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii reclamantei S.I.F. Transilvania, pârâta susține că

reclamanta a aprobat situația economico-financiară a SC N.O., concretizată prin

aprobarea bilanțului contabil pe anii 2000, 2001, 2002 și 2003, prin

reprezentantul său, mandatat în A.G.A., fără obiecțiuni, când, în fapt, dacă ar

fi avut astfel de obiecțiuni era necesar a vota împotrivă, cu solicitarea

consemnării acestora în mod expres în procesele verbale de ședință. La îndemâna

reclamantei era acțiunea în anulare a hotărârii A.G.A. sau, potrivit Legii nr. 525/2002,

ar fi putut cere efectuarea unor rapoarte cenzorilor societății sau auditorilor

financiari, referitoare la anumite operațiuni din gestiunea societății, mai

susține recurenta.

Promovând acțiunea, în temeiul art. 133

indice 2 din Legea nr. 31/1990, reclamanta a investit instanța cu o acțiune

inadmisibilă, împrejurare pe care tribunalul nu a reținut-o ca atare.

Cât privește excepția lipsei

interesului legitim, recurenta susține că reclamanta nu a făcut dovada

înregistrării unui prejudiciu, precum și faptul că nu sunt întrunite în cauză

nici una dintre cerințele interesului, în promovarea unei astfel de acțiuni.

Prin urmare, susține recurenta

pârâtă, greșit instanța de apel a respins excepțiile invocate.

Pe fondul cauzei, se susține că

instanța de apel, reținând că dispozițiile art. 133

2

din Legea nr. 31/1990

au caracter imperativ și că, prin aplicarea acestora, acționarii nu pot deroga

prin actul constitutiv sau prin adoptarea unor hotărâri A.G.A. de la acestea,

greșit a soluționat apelul, întrucât reclamanta a dat dovadă de rea credință în

promovarea cererii, câtă vreme nu s-a opus aprobării bilanțurilor și nu a

solicitat efectuarea unei expertize și pentru stabilirea plăților către Ministerul

Turismului. Abuzul de drept al reclamantei ar fi trebuit reținut de către

instanță și nu admiterea nejustificată a acțiunii.

Pentru toate aceste motive, pârâta

solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri atacate iar pe

fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

S.I.F. Transilvania, acționar al

pârâtei SC N.O. SA, și-a exercitat dreptul său legitim, potrivit art. 133

2

din Legea nr. 31/1990, drept ce nu poate fi îngrădit, chiar în condițiile

aprobării bilanțurilor contabile ale societății pârâte, aferente anilor 2000-2003,

astfel că, în prezența refuzului de a i se permite accesul la operațiunile din

gestiunea pârâtei reclamante, a sesizat instanța de judecată. Sub acest aspect,

corect a menținut instanța de apel respingerea excepției de inadmisibilitate a

acțiunii, pronunțată de tribunal, cum tot corect s-a pronunțat și asupra celei

de a doua excepții, invocate de pârâtă, având în vedere că interesul în sesizarea

instanței rezidă tot în prevederile art. 133

2

din legea societăților

comerciale, dreptul de control al unui acționar neputând fi îngrădit sau

limitat, în contra unor prevederi legale imperative.

Critica ce vizează fondul cauzei

este, de asemenea, neîntemeiată. Reaua credință a reclamantei și exercitarea

abuzivă a dreptului la acțiune, cum susține pârâta că a procedat S.I.F. Transilvania,

nu pot fi primite, cât timp a făcut dovada că reclamanta deține 10 % din

capitalul social al pârâtei, că prevederile art. 133 alin. (2) se referă la

controlul ce poate fi exercitat numai prin experți neutri, independenți de cei

aleși.

Prin urmare, Curtea examinând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs,

constată că hotărârea este legală, nesusceptibilă de a fi modificată, în sensul

celor solicitate prin cerere.

Așa fiind, în temeiul art. 312 teza

2 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de pârâtă, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta

SC N.O. SA Neptun, împotriva deciziei nr. 179 din 20 mai 2004 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 23 septembrie2004.