ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2959/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 decembrie 2003, secția comercială a Tribunalului Constanța a respins, ca nefondate, excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes, invocate de pârâta SC N.O. SA. A admis cererea formulată de reclamanta S.I.F. Transilvania SA, în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA. A fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice, cu următoarele obiective: - situația plăților efectuate de SC N.O., reprezentantul Ministerului Turismului în adunarea generală a acționarilor societății pârâte, în perioada anilor 2000-2003, inclusiv sumele plătite sub formă de indemnizație de ședință, precum și decontarea cheltuielilor de transport, cazare, diurnă.

- temeiul legal, în baza căruia au fost făcute aceste plăți. - modul de recuperare a sumelor plătite către Ministerul Turismului. A fost desemnat expert tehnic contabil G.C., cu un onorariu provizoriu în sumă de 5 milioane lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii că, în temeiul art. 133 2 din Legea acționarilor interesați, se exercită direct prevederile acestui articol, având un caracter imperativ, valorificarea acestui drept neputând fi îngrădită sau refuzată de către pârâtă. Excepția lipsei de interes a fost respinsă de instanță, cu motivarea că interesul promovării acțiunii rezidă tocmai în dispozițiile textului articolului mai sus invocat.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada că deține cel puțin 10 % din capitalul social, prin Încheierea nr. 14853/2002, astfel că, în temeiul art. 133 2 din Legea nr. 31/1990, poate solicita instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății, să le predea raportul acestora și cenzorilor, fără a exista obligația comunicării rezultatelor către toți acționarii. Împrejurarea aprobării în A.G.A. a exercițiului financiar pe anii 2000, 2001, 2002 și 2003 nu are relevanță și, chiar mai mult, motivează instanța de fond, nu poate elimina automat dreptul de control indirect asupra gestiunii societății de către acționarul majoritar.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 179/COM din 20 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul. În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, în mod corect și legal, tribunalul a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 133 2 din Legea societăților comerciale, raportat la situația dovedită de acționar, cu mai mult de 10 % al reclamantei „din societatea pârâtă SC N.O. SA”. La data de 15 iulie 2004, pârâta a declarat recurs, împotriva deciziei instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ. Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. Criticile formulate de pârâtă privesc atât excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii și a lipsei de interes legitim, precum și fondul cauzei, pe care le dezvoltă în cererea cu care a investit instanța supremă. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei S.I.F. Transilvania, pârâta susține că reclamanta a aprobat situația economico-financiară a SC N.O., concretizată prin aprobarea bilanțului contabil pe anii 2000, 2001, 2002 și 2003, prin reprezentantul său, mandatat în A.G.A., fără obiecțiuni, când, în fapt, dacă ar fi avut astfel de obiecțiuni era necesar a vota împotrivă, cu solicitarea consemnării acestora în mod expres în procesele verbale de ședință. La îndemâna reclamantei era acțiunea în anulare a hotărârii A.G.A.

sau, potrivit Legii nr. 525/2002, ar fi putut cere efectuarea unor rapoarte cenzorilor societății sau auditorilor financiari, referitoare la anumite operațiuni din gestiunea societății, mai susține recurenta. Promovând acțiunea, în temeiul art. 133 indice 2 din Legea nr. 31/1990, reclamanta a investit instanța cu o acțiune inadmisibilă, împrejurare pe care tribunalul nu a reținut-o ca atare. Cât privește excepția lipsei interesului legitim, recurenta susține că reclamanta nu a făcut dovada înregistrării unui prejudiciu, precum și faptul că nu sunt întrunite în cauză nici una dintre cerințele interesului, în promovarea unei astfel de acțiuni. Prin urmare, susține recurenta pârâtă, greșit instanța de apel a respins excepțiile invocate.

Pe fondul cauzei, se susține că instanța de apel, reținând că dispozițiile art. 133 2 din Legea nr. 31/1990 au caracter imperativ și că, prin aplicarea acestora, acționarii nu pot deroga prin actul constitutiv sau prin adoptarea unor hotărâri A.G.A. de la acestea, greșit a soluționat apelul, întrucât reclamanta a dat dovadă de rea credință în promovarea cererii, câtă vreme nu s-a opus aprobării bilanțurilor și nu a solicitat efectuarea unei expertize și pentru stabilirea plăților către Ministerul Turismului. Abuzul de drept al reclamantei ar fi trebuit reținut de către instanță și nu admiterea nejustificată a acțiunii. Pentru toate aceste motive, pârâta solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri atacate iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. S.I.F. Transilvania, acționar al pârâtei SC N.O. SA, și-a exercitat dreptul său legitim, potrivit art. 133 2 din Legea nr. 31/1990, drept ce nu poate fi îngrădit, chiar în condițiile aprobării bilanțurilor contabile ale societății pârâte, aferente anilor 2000-2003, astfel că, în prezența refuzului de a i se permite accesul la operațiunile din gestiunea pârâtei reclamante, a sesizat instanța de judecată. Sub acest aspect, corect a menținut instanța de apel respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, pronunțată de tribunal, cum tot corect s-a pronunțat și asupra celei de a doua excepții, invocate de pârâtă, având în vedere că interesul în sesizarea instanței rezidă tot în prevederile art. 133 2 din legea societăților comerciale, dreptul de control al unui acționar neputând fi îngrădit sau limitat, în contra unor prevederi legale imperative.

Critica ce vizează fondul cauzei este, de asemenea, neîntemeiată. Reaua credință a reclamantei și exercitarea abuzivă a dreptului la acțiune, cum susține pârâta că a procedat S.I.F. Transilvania, nu pot fi primite, cât timp a făcut dovada că reclamanta deține 10 % din capitalul social al pârâtei, că prevederile art. 133 alin. (2) se referă la controlul ce poate fi exercitat numai prin experți neutri, independenți de cei aleși. Prin urmare, Curtea examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs, constată că hotărârea este legală, nesusceptibilă de a fi modificată, în sensul celor solicitate prin cerere. Așa fiind, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun, împotriva deciziei nr. 179 din 20 mai 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 23 septembrie2004.