ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.04.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1204/2009

HOTĂRÂRE
08.04.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1204/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 152 din 22 ianuarie 2008, Tribunalul Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei

de interes și a admis acțiunea desemnând un expert și dispunând ca raportul să

fie depus la instanță și înmânat părților, urmând ca opinia expertului să fie

publicată în Buletinul C.N.V.M.

Împotriva

acestei soluții atât pârâta SC N.O. SA, cât și reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA

SA, au declarat apel.

Prin decizia

civilă nr. 105/COM din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins

apelul pârâtei și a fost admis apelul reclamantei, cauza fiind trimisă

tribunalului pentru continuarea judecății.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de control judiciar a avut în vedere că, în

raport de conținutul cererii de chemare în judecată, prima instanță nu a

desăvârșit judecata, căci procedura în fața instanței presupune nu numai

numirea expertului, dar și constatarea ca efectuat a raportului de expertiză,

comunicarea lui către părți și publicarea opiniei expertului, conform art. 259

alin. (2) din Legea nr. 297/2004.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta care a invocat prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., dar care, în fapt, a reluat apărările din fața instanței

de apel.

Analizând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge

recursul pentru următoarele considerente:

susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 259 alin. (2)

din Legea nr. 297/2004, deoarece "recurenta pârâtă a făcut dovada faptului

că, cu adresa nr. 3507 din 10 octombrie 2007 a informat intimata reclamantă ca

activele avute în vedere au fost restituite potrivit Legii nr. 10/2001 și ca,

pe cale de consecință, urma să se procedeze la reducerea capitalului social

deținut de către M.T.C.T. cu valoarea bunurilor retrocedate, cu toate acestea

au fost aplicate în mod eronat dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.

"

Înalta Curte

constată că susținerea este nefondată, hotărârea pronunțată de instanța de apel

fiind temeinică și legală, deoarece, în primul rând, s-a solicitat un raport

legat de măsurile întreprinse de conducerea SC N.O. SA Neptun, pentru reîntregirea

patrimoniului societății ca urmare a cedării fără plată a activelor precizate

din Eforie Nord și pentru ca valorile de transfer sa fie juste, iar în al

doilea rând, prin adresa nr. 6296 din 26 iulie 2007, S.I.F. Transilvania a

solicitat Consiliului de Administrație și Comisiei de cenzori a SC N.O. SA SA,

în baza prevederilor art. 259 din Legea nr. 297/2004, întocmirea și

transmiterea unui raport suplimentar cu obiective identice cu cele din cererea

introductivă de instanță. Prin aceeași adresă s-a solicitat pârâtei și că

respectivul raport să fie întocmit si publicat în termen de 30 de zile de la

primirea adresei în Buletinul C.N.V.M.

Cum pârâta nu

a dat curs solicitării s-a cerut instanței de judecată desemnarea unui expert

judiciar care să răspundă obiectivelor precizate în adresa menționată.

Instanța de

apel a reținut corect că: "deși societatea pârâtă se apără arătând că la

solicitarea reclamantei, înregistrată cu nr. 6296 din 26 iulie 2007, a răspuns

cu adresa 3507 din 10 octombrie 2007, prin această adresă reclamanta este

informată că activele avute în vedere au fost restituite potrivit Legii nr. 10/2001,

astfel că se va proceda la reducerea capitalului social deținut de M.T.C.T. cu

valoarea bunurilor retrocedate, astfel ca răspunsul printr-o simplă adresă nu

este suficient, solicitarea găsindu-și rezolvarea doar prin întocmirea unui

raport de audit financiar."

Hotărârea

instanței de apel este legală deoarece, conform prevederilor art. 259 din Legea

nr. 297/2004:

a) Auditorul

financiar este obligat să întocmească în termen de 30 de zile, pe baza

informațiilor prezentate de administratori, rapoarte suplimentare, în

conformitate cu standardele de audit financiar și cu cadrul de raportare definit

prin standardele internaționale de contabilitate și prin reglementările C.N.V.M.;

b) Raportul suplimentar va fi făcut public pe website-ul C.N.V.M; c) Daca

administratorii și auditorii prevăzuți la alin. (1) lit. b) nu dau curs

solicitării în termenul prevăzut sau dacă raportul publicat nu cuprinde

informațiile din cadrul de raportare, acționarii se vor putea adresa instanței

din raza teritorială unde și are sediul societatea, în vederea numirii unui alt

auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de întocmire și

prezentare a unui raport suplimentar.

Conform

prevederilor art. 224 al Legii nr. 297/2004 din Capitolul V: Transparența

emitenților, Sectiunea 1: Obligațiile societăților comerciale ale căror acțiuni

sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată:

a) Societățile

admise la tranzacționare pe o piață reglementată sunt obligate să respecte

cerințele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. si ale piețelor

reglementate pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de acestea. [alin.

(1)]

b) Societatea

comercială trebuie să asigure toate facilitățile și informațiile necesare

pentru a permite acționarilor să-și exercite drepturile. [alin. (3)]

c) Conform

alin. (5) al acestui articol, societatea trebuie să informeze fără întârziere,

în maximum 48 de ore, publicul, cu privire la orice noi evenimente apărute în

activitatea acesteia, care pot conduce la modificări ale prețului acțiunilor,

datorită efectului acestor evenimente asupra situației patrimoniale și

financiare sau asupra activității emitentului în ansamblu.

In sfârșit,

conform art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, societățile comerciale

ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată

întocmesc, transmit și aduc la cunoștiință publicului următoarele rapoarte:

a) Rapoarte

privind informațiile prevăzute la art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004. [alin.

(1) pct. B]

b) Din

categoria acestor informații fac parte, fără a se limita, următoarele:

- schimbări în

obligațiile societăților comerciale care pot afecta semnificativ activitatea

sau situația patrimonială a societății comerciale; [pct. B alin. (1) lit. a)]

- achiziții

sau înstrăinări substanțiale de active. Termenul "înstrăinare" nu se

referă numai la vânzare, ci poate include contracte de leasing, schimb etc.,

precum și casare, abandonare sau distrugere de active. [pct. B alin. (1) lit. b)]

In concluzie,

este indubitabil că instanța de apel a făcut, sub acest aspect, o corectă

aplicare a legii raportat la conținutul cererii de chemare în judecată.

la respingerea excepției lipsei interesului legitim al societății reclamante în

promovarea acțiunii, Înalta Curte constată că această excepție este vădit

nefondată și, pe cale de consecință, corect instanța de apel a respins-o,

deoarece:

- Interesul

societății reclamante în promovarea acțiunii Întrunește toate cerințele legale,

acesta fiind legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.

- Reclamanta

este acționar semnificativ al paratei și in aceasta calitate are dreptul de a

solicita date și informații complete, actualizate și relevante, necesare in

vederea administrării pachetului propriu de acțiuni.

- In speță, recurenta

este o societate ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața de Capital RASDAQ.

Cum reglementările Legii nr. 297/2004 (Legea pietei de capital) sunt aplicabile

tuturor societăților tranzacționate pe Piețele de Valori Mobiliare, rezultă că

textele menționate sunt aplicabile și societății recurente.

- Prevederile

art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și ale celorlalte acte normative

precizate la punctul anterior, dau expresie unui drept al acționarilor

minoritari de a putea intra în posesia tuturor informațiilor relevante și

suficiente necesare administrării în bune condiții a acțiunilor deținute. Este

dreptul acționarului minoritar de a solicita realizarea unui audit, prin

intermediul unui expert independent, care să analizeze anumite aspecte

solicitate a fi deslușite, la cererea expresa a unui acționar minoritar

solicitant.

Pe cale de

consecința interesul este în strânsă legătură cu un drept încălcat, nicidecum

cu existența sau inexistenta unui anumit prejudiciu, prejudiciu de care nici

măcar nu se poate vorbi atâta vreme cât nu s-a răspuns la obiectivul solicitat

a fi analizat.

- In mod

corect instanța de apel arată în decizia recurată că, "legea reglementează

în Titlul VIII dreptul acționarilor de a exercita un control asupra

operațiunilor financiare ale societății, putându-se solicita chiar întocmirea

unor rapoarte suplimentare de către un auditor financiar sau expert în cazul în

care nu se răspunde solicitării în termen de 30 de zile. Societatea nu are

drept de apreciere asupra interesului acționarului și privire la întocmirea

rapoartelor suplimentare, ci trebuie să dea curs solicitării. In aceste

condiții, excepția lipsei de interes nu este fondată, acționarul având

întotdeauna interes să cunoască operațiunile societății."

Rezultă că, și

sub acest aspect, instanța de apel a făcut, o corectă aplicare a legii.

continuare, recurenta reia susținerile referitoare la faptul că a răspuns

intimatei S.I.F. Transilvania prin adresa la care a făcut referire și la primul

punct din prezentul recurs.

Deoarece s-a

arătat pe larg la primul punct al prezentei decizii că susținerea este

nefondată, pentru aceleași rațiuni Înalta Curte respinge și această critică.

criticile aduse de recurentă hotărârii de fond au rămas fără obiect, deoarece

prin decizia instanței de apel, așa-zisele neconformități au fost înlăturate

prin desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei la instanta de fond.

Pentru toate

aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun împotriva deciziei

civile nr. 105/COM din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge

recursul declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun împotriva deciziei civile nr. 105/COM

din 12 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 8 aprilie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-09-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2172/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 710 din 20 martie 2008, Tribunalul Constanța, admițând excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei SC S.C.I
ÎCCJ 2011-01-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 107/2011
ul Constanța, secția comercială, a respins acțiunea principală formulată de reclamanta SC H.N.F. SA în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA și SC N.P.E. SRL A fost respinsă cererea subsidiară formulată de reclamanta SC H.N.F. SA în contradic
ÎCCJ 2008-04-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1389/2008
28/2002. Așadar, motivul de recurs bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este întemeiat. În mod greșit a reținut instanța de apel că au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 republicată ș
ÎCCJ 2008-11-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3461/2008
a răspundere a acestora fiind o răspundere contractuală civilă, potrivit art. 144 alin. (1) raportat la art. 72 – art. 73 din Legea nr. 31/1990, toate sunt argumente că actul este civil. Prin urmare, consideră apelanta că în cauză sunt apli
ÎCCJ 2003-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3147/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1099/COM din 3 mai 2001, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC L.P. SRL împotriva pâr
Sursă