ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 107/2011

Ședința publică de la 13 ianuarie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC H.N.F. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC T. SA și SC N.P.E. SRL și a investit Tribunalul Constanța cu soluționarea următoarelor cereri : 1. În principal: - să constate nulitatea absolută a notificării (adresei) nr. 2859 din 15 aprilie 2005 emisă de pârâta SC T. SA privind rezilierea contractului de închiriere nr. 2485 din 14 februarie 2005, pentru cauza ilicită și pentru fraudarea drepturilor reclamantei; - să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între pârâtele SC T. SA și SC N.P.E. SRL cu privire la imobil, pentru cauza ilicită și pentru fraudarea drepturilor reclamantei; - să constate existența dreptului de folosință al reclamantei asupra imobilului în suprafață de 87 mp situat la parterul centrului comercial T.M.

din Constanța; - să oblige pârâtele SC T. SA și SC N.P.E. SRL să predea imobilul către reclamantă; - să oblige pe pârâta SC T. SA să asigure reclamantei folosința pașnică și liniștită a imobilului pe parcursul duratei contractului de închiriere; - să oblige pe pârâta SC T. SA la plata echivalentului în Ron, la data plății efective a sumei de 5000 Euro, cu titlu de daune-interese pentru paguba cauzată și beneficiul nerealizat de reclamantă. 2. În subsidiar: - să oblige pe pârâta SC T. SA la plata echivalentului în Ron, la data plății efective, al sumei de 60.000 Euro, precum și la dobânda acestei sume; - să oblige pe pârâta SC T. SA la plata echivalentului în Ron, al sumei de 5.000 Euro cu titlu de daune-interese pentru paguba cauzată și beneficiul nerealizat.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta SC T. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. 1. Pe cale de excepție a invocat: - lipsa calității procesuale active a reclamantei în cererea de constatare a nulității absolute a notificării și a contractului de închiriere încheiat între SC T. SA și SC N.P.E. SRL. - inadmisibilitatea cererii privind nulitatea absolută a notificării; - inadmisibilitatea cererii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 Euro pentru neîndeplinirea procedurii prealabile instituită prin dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. 2. Pe fondul cauzei, pârâta SC T. SA a susținut că rezilierea a operat cu respectarea dispozițiilor art. 7.3 din contract pentru neîndeplinirea de către reclamanta locatară a obligațiilor contractuale asumate.

Între obligații încălcate de reclamantă, susține pârâta, este aceea de preluare efectivă a spațiului, de plată a închirierii începând cu data de 1 martie 2005, după împlinirea termenului de grație, la datele stipulate în contract în art. 4.2 lit. a) art. 5.6 și art. 6.5, de a folosi spațiul conform scopului închirierii, respectiv pentru desfășurarea activității specifice unei farmacii de concept H.N. Prin sentința civilă nr. 2343/COM din 24 aprilie 2007 Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins acțiunea principală formulată de reclamanta SC H.N.F. SA în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA și SC N.P.E. SRL A fost respinsă cererea subsidiară formulată de reclamanta SC H.N.F. SA în contradictoriu cu pârâta SC T. SA, ca nefondată precum și cererea reconvențională formulată de reconvenienta SC T. SA în contradictoriu cu pârâta SC H.N.F.

SA ca rămasă fără obiect. Împotriva sentinței civile nr. 2343/COM/2007 a formulat în termen legal apel SC H.N.F. SA solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Prin întâmpinarea formulată intimata SC T. SA Constanța a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2343/COM/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța. Prin decizia civilă nr. 207/COM/2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de SC H.N.F. SA București împotriva sentinței civile nr. 2343/COM din 24 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în contradictoriu cu SC T. SA Constanța și SC N.P.E.

SRL București. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut dispozițiile legale în materie. Împotriva deciziei civile nr. 207/COM/2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs SC H.N.F. SA arătând că: 1. instanța de apel a pronunțat o hotărâre ce nu cuprinde motivele pe care se sprijină; sub acest aspect recurenta arată că instanța de apel a încuviințat proba cu expertiză, iar în măsura în care a analizat cauza, inclusiv prin prisma aprecierii probelor avea obligația să se pronunțe și asupra raportului de expertiză pe care nici măcar nu îl amintește că s-a întocmit în cauză; 2. instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal în sensul: 2.1.

că, instanța de apel și-a însușit în totalitate considerentele primei instanțe apreciind că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv nu a plătit sumele datorate intimatei-pârâte SC T. SA în termenul de 5 zile de la scadența acestora, astfel cum fusese stabilit și nu a desfășurat în spațiul închiriat activitatea stabilită prin contractul de închiriere; 2.2 respingerii motivului de apel referitor la termenul de grație stipulat în contractul de închiriere; 2.3 respingerii motivului de apel referitor la constatarea dreptului de folosință al subscrisei și obligarea intimatelor pârâte la predarea imobilelor; 2.4 respingerii motivului de apel referitor la neacordarea daunelor interese; 2.5 respingerii cererii subsidiare.

Intimata SC T. SA Constanța a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de SC H.N.F. SA București. Deși recurenta a formulat cerere de renunțare la judecarea capetelor de cerere privind: a) constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr.2869 din 18 aprilie 2005 încheiat între pârâtele SC N.P.E.

SRL în ceea ce privește suprafața de 87 mp care face obiectul contractului dintre reclamantă și pârâta SC T. SA; b) constatarea existenței dreptului de folosință al reclamantei asupra imobilului în suprafață de 87 mp situat la parterul centrului comercial T. mall din Constanța, județul Constanța; c) obligarea celor două pârâte să predea imobilul în suprafață de 87 mp situat la parterul centrului comercial T. mall din Constanța; d) obligarea pârâtei SC T. SA să asigure reclamantei folosința pașnică și liniștită a imobilului închiriat pe toată durata contractului de locațiune, Înalta Curte nu a luat act de renunțare la judecata acesteia față de faptul că intimatele-pârâte nu și-au manifestat punctul de vedere referitor la renunțarea judecării capetelor de cerere menționate.

Este adevărat că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității procesuale, însă art. 246 alin. (4) C. proc. civ. condiționează renunțarea la judecată de „învoirea celeilalte părți”. Or, așa cum am arătat deja intimatele-pârâte nu și-au manifestat punctul de vedere în ceea ce privește renunțarea la judecata capetelor de cerere precizate în cererea de renunțare. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile aduse prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Primul motiv de recurs este motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ. modificarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Din dispoziția legală menționată rezultă că al optulea motiv de recurs urmărește desființarea hotărârii judecătorești atunci când judecătorii au nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Cu alte cuvinte, interpretarea greșită a actului juridic poate determina modificarea hotărârii numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Din considerentele deciziei recurate reiese că instanța de apel nu a dat altă interpretare actului juridic dedus judecății. Dimpotrivă, din considerentele deciziei nr. 207/COM din 5 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța rezultă că aceasta a analizat contractul de închiriere nr. 2485 din 14 februarie 2005 și clauzele acestuia și în funcție de probatoriul administrat raportat la temeiul de drept s-a pronunțat.

Față de faptul că decizia instanței de apel este motivată în fapt demonstrând în mod logic deplina concordanță dintre soluția din cauza respectivă și realitate reiese că instanța de apel nu a schimbat natura ori înțelesul actului juridic dedus judecății. Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context că literatura de specialitate a statuat că recurentul va trebui să arate în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii ori înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru ca instanța de recurs să dea curs acestui motiv și în consecință să admită recursul. Din motivarea căii de atac recurentul nu arată concret în ce constă schimbarea naturii sau înțelesul actului juridic ci a afirmat în principal că instanța de apel nu a amintit de raportul de expertiză întocmit în cauză.

Or, aprecierea probelor administrate în cauză și interpretarea lor este o chestiune de fapt care nu poate fi criticată în recurs conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Referitor la al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține că este neîntemeiat față de dispoziția legală invocată și motivele de nelegalitate arătate de recurentă. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Doctrina a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii înseamnă că instanța a recurs la aplicarea dispozițiilor legale verifică dacă instanța de apel fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit. Din această perspectivă precum și din criticile deciziei recurate subsumate celui de-al doilea motiv de recurs și nu în ultimul rând din considerentele deciziei recurate Înalta Curte reține că în decizia instanței de apel s-a reținut în mod corect că intimata-pârâtă SC T. SA și-a rezervat dreptul exclusiv de a rezilia unilateral contractul de închiriere nr. 2485 din 14 februarie 2005, acesta fiind desființat de plin drept fără a fi nevoie de notificare sau de îndeplinirea vreunei alte formalități prealabile în cazul în care locatorul nu și-a îndeplinit cel puțin una din obligațiile prevăzute în art. 7.3 lit. a)-d) din convenția părților.

Din probele administrate în cauză rezultă că în mod corect instanța de apel a reținut că recurentei îi revenea obligația efectuării demersurilor în vederea obținerii avizului favorabil de la Colegiul Farmaciștilor și că neîndeplinirea obligației principale contractuale principale aceea de a desfășura activitatea de farmacie s-a datorat inexistenței avizului favorabil. De asemenea se reține din interpretarea clauzelor contractuale că până la data de 5 aprilie 2005 recurenta-reclamantă trebuia să achite chiria pentru luna mai, în cuantumul stabilit, or aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații, așa încât neîndeplinirea obligației contractuale atrage, în temeiul art. 7.3 din convenție sancțiunea rezilierii de plin drept a contractului.

Părțile au prevăzut un termen de grație de la data predării spațiului până la 1 martie 2005 fără plata chiriei, iar în art. 3.4 au stipulat că plata chiriei începe a fi datorată de la data expirării termenului de grație acordat (1 martie 2005) sau de la data intimizărilor și începerii activității comerciale dacă aceasta este anterioară perioadei de grație. Referitor la criticile privind constatarea dreptului de folosință, neacordarea daunelor interese și respingerii cererii subsidiare, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate față de faptul că rezilierea contractului de închiriere nr. 2485/2005 are ca efect desființarea acestuia pentru viitor astfel că dreptul de folosință a recurentei-reclamante ce a făcut obiectul contractului de închiriere a încetat ca și obligația corelativă a intimatei-pârâte SC T. SA de a-i preda spațiul și de a-i asigura liniștita posesie.

Obligarea intimatei-pârâte SC T. SA la plata daunelor-interese este condiționată de îndeplinirea condițiilor angajării condițiilor contractuale. Or, așa cum am arătat rezilierea contractului de închiriere nr. 2485/2005 s-a produs în condițiile prevederilor contractuale [art. 7.3 lit. a) – d)] astfel că nu poate fi reținută vinovăția intimatei-pârâte SC T. SA Ca urmare a efectului rezilierii în mod corect s-a respins prin cererea subsidiară (plata sumei de 60.000 Euro – sumă menționată în cererea inițială, 477.768.806 rol – sumă menționată în cererea de recurs, reprezentând chirie achitată pentru o perioadă de două luni anterioare rezilierii) cunoscut fiind faptul că, contractul reziliat va înceta să mai producă efecte în viitor, dar efectele produse până la data rezilierii rămân neatinse.

Cu alte cuvinte, părțile nu vor trebui să fie repuse în situația anterioară ci vor păstra fiecare prestațiile ce li s-au efectuat, încetând doar pentru viitor săvârșirea ori primirea unor asemenea prestații. Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale în funcție de situația de fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC H.N.F. SA București împotriva deciziei civile nr. 207/COM din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei SC T. SA Constanța suma de 9520 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2011.