ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 920/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SC

M. SA Constanța a chemat în judecată pe pârâții

A.V.A.S.

București și M.F.P. București și a

solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea

pârâților la plata sumei de 2.575.946 lei, cu titlu de despăgubiri pentru trei

imobile, ca urmare a restituirii în natură către foștii proprietari.

Prin sentința nr. 47/COM din

11 ianuarie 2008, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins excepția

autorității de lucru judecat și excepția de inadmisibilitate a acțiunii

invocate de pârâta

A.V.A.S.

București și a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu această pârâtă,

obligată fiind aceasta la plata sumei de 2.575.946 lei.

Prin aceeași hotărâre, a

fost respinsă acțiunea față de pârâtul M.F.P. București.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța fondului a reținut că în urma pronunțării unor hotărâri

judecătorești irevocabile, reclamanta SC M. SA Constanța a restituit în natură,

foștilor proprietari, imobilele situate în Constanța.

Totodată, s-a reținut că

prin sentința nr. 19/COM din 24 ianuarie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis

acțiunea reclamantei SC M. SA Constanța, în contradictoriu cu

A.V.A.S.

București și s-a constatat

cuantumul despăgubirilor în sumă de 2.575.946 lei, soluție menținută de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, care prin decizia nr. 3353 din

26 octombrie 2007, a respins ca nefondate recursurile reclamantei și pârâtei.

A mai reținut instanța că,

prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, s-a solicitat obligarea

pârâților la plata despăgubirilor, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea

judecătorească sus menționată, iar potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (3) din

Legea nr. 137/2002, instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor

cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, prin

restituirea către foștii proprietari, a bunurilor imobile preluate de stat.

Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (2) din Legea nr. 99/1999, instituțiile

publice au obligația de a plăti societăților comerciale, o despăgubire care să

reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în

natură a imobilelor, către foștii proprietari.

Soluția instanței de fond a

fost menținută de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială de contencios administrativ și fiscal, care prin decizia nr. 137/COM

din 11 septembrie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtei

A.V.A.S.

București.

Împotriva deciziei sus

menționate, a declarat recurs pârâta

A.V.A.S.

București, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, a

prematurității și autorității lucrului judecat, admiterea apelului, în sensul

respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. Totodată, în

temeiul dispozițiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ., recurenta a solicitat

suspendarea executării sentinței nr. 47/COM din 11 ianuarie 2008, menținută

prin decizia nr. 137/COM din 11 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal.

În argumentarea motivului de

recurs invocat, recurenta a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7201 și art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., în sensul că anterior introducerii cererii de chemare în judecată,

nu a fost îndeplinită procedura concilierii prealabile și că în mod greșit a

fost suspendată judecarea prezentei cauze, până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a dosarului nr. 15/36/2004 al Curții de Apel Constanța.

A mai susținut recurenta că

decizia criticată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 111 C.

proc. civ., în sensul că după ce a obținut constatarea unui drept, reclamanta a

solicitat realizarea acestuia printr-o acțiune separată, motiv pentru care

consideră cererea formulată a fi inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția

autorității lucrului judecat, recurenta a susținut că decizia atacată a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1201 C. civ.

Pentru motivele, arătate,

recurenta a solicitat admiterea excepțiilor invocate, admiterea apelului, în

sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Analizând criticile

formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată

că recurenta reiterează susținerile făcute atât în fața instanței de fond, cât

și în fața instanței de control judiciar, aspecte asupra cărora s-au pronunțat

cel două instanțe.

Așa cum rezultă din actele

dosarului și din considerentele deciziei recurate, instanța de judecată a

reținut în mod judicios că reclamanta a îndeplinit procedura prevăzută de dispozițiile

art. 7201 C. proc. civ., potrivit convocării cu confirmare de primire de la 12

februarie 2007, astfel încât critica potrivit căreia în mod greșit a fost

respinsă excepția prematurității, se dovedește a fi nefondată. De asemenea,

nici critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., nu este întemeiată, având în vedere că față de obiectul

celor două cereri de chemare în judecată, instanța a apreciat în mod corect că

se impune luarea acestei măsuri, până la pronunțarea unei soluții irevocabile

în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii, prin prisma aplicării greșite a dispozițiilor art. 111

C. proc. civ., se constată că a făcut de asemenea obiectul analizei instanței

de control judiciar, care a reținut în mod corect că promovarea prezentei

acțiuni în realizare nu era ținută de existența unei hotărâri anterioare de

constatare a dreptului.

Mai mult decât atât,

conținutul art. 111 C. proc. civ. statuează principiul subsidiarității acțiunii

în constatare, în raport cu acțiunea în realizare, astfel încât, recurenta avea

cel mult posibilitatea invocării excepției mai sus-evocate, în fața instanței

ce s-a pronunțat asupra cererii în constatarea dreptului.

Referitor la excepția

autorității lucrului judecat în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ.,

pretins a fi fost încălcate, se constată că în mod corect s-a reținut că în

cauză nu există tripla identitate de natură să conducă la admiterea excepției,

obiectul celor două cereri fiind diferit, astfel încât nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de textul legal sus citat.

În ceea ce privește cererea

de suspendare a executării silite a sentinței nr. 47/COM din 11 ianuarie 2008,

menținută prin decizia nr. 137/COM din 11 septembrie 2008, având în vedere

soluționarea recursului declarat împotriva deciziei sus menționate, la acest

termen, urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Pentru cele ce preced, în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul.

În considerarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata

cheltuielilor de judecată, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta

A.V.A.S.

București,

împotriva deciziei nr. 137/COM din 11 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 5.000

lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata SC M. SA Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 19 martie 2009.