ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5984/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 20 martie

2008, reclamanții S.D.D.I.S. și N.L.D., au chemat în judecată pe pârâtul

Municipiul București prin Primar General, solicitând obligarea acestuia la

plata despăgubirilor bănești însumând contravaloarea în lei de la data plății a

sumei de 2.138.705 Euro, pentru cota de 2/3 din imobilul situat în București, sector

3.

In motivarea cererii,

întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au arătat

că:

- în calitate de

proprietari au deținut, cota de 2/3 din imobilul revendicat, care a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974;

- deși au notificat

pârâtul în baza Legii nr. 10/2001, până în prezent acesta nu a formulat un

răspuns;

- pentru cota de 1/3

din imobilul revendicat, instanțele de judecată au obligat Municipiul București

să emită decizie de restituire în natură a suprafeței de 937 mp teren liber de

construcții.

Prin sentința civilă

nr. 616 din 23 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

admis în parte acțiunea, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru cota indiviză de 2/3 din imobilul în litigiu

și a respins ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâtei la acordarea de

despăgubiri bănești.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:

- prin notificarea

nr. 7/2001, reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru

cota de 2/3, din imobilul situat în București, sector 3, compus din teren în

suprafață de 2932 mp, și construcții reprezentând 6 birouri, o magazie în corpul

A, un depozit, trei vestiare, două WC-uri și un vestibul în corpul B, demolate

ulterior,

- reclamanții dețin

cota de 2/3 din imobil, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.

1490-1000-200 din 17 octombrie 1973, transcris de către Tribunalul Ilfov,

Secția Notariat, sub nr. 26612 din 20 iulie 1974 și a certificatului de

moștenitor nr. 539 din 03 octombrie 1973, emis de către Notariatul de Stat

Sector 2, București, imobilul trecând în proprietatea statului, în temeiul

Decretului nr. 223/1974.

- fiind afectat de

elemente de sistematizare și făcând parte din domeniul public al statului,

imobilul nu poate fi restituit în natură, de aceea s-a constatat calitatea de

persoane îndreptățite a reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent, în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin decizia nr. 110A

din 15 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV

a

civilă s-a respins apelul formulat de reclamanți, s-a admis apelul declarat de

pârât și în consecință s-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a respins

acțiunea de chemare în judecată, în totalitate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că reclamanții nu au făcut dovada

notificării persoanei juridice deținătoare, astfel că aceștia nu au calitate procesuală

activă, că dreptul lor de a solicita în justiție, măsuri reparatorii cu

nerespectarea termenului stabilit prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

republicată, a fost pierdut și că notificarea de care se prevalează, aflată la

fila 48 dosar, nu a fost înregistrată de pârât.

Împotriva acestei

decizii, la data de 24 martie 2010, reclamanții au formulat recurs, prin care

au solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la

aceiași instanță.

In motivarea

recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții

au criticat decizia sub aspectul greșitei rețineri a lipsei calității lor

procesuale active, susținând că această excepție nu a fost pusă în discuția

părților, instanța încălcând astfel principiul contradictorialității.

Referitor la

calitatea lor de persoane îndreptățite, au arătat că aceasta a fost reținută

prin sentința civilă nr. 609 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a

IV

a civilă, în dosarul nr. 9030/3/2007, rămasă

definitivă și irevocabilă, față de care există autoritate de lucru judecat.

Recursul

este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1201 C.

civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același

obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută

de ele și în contra lor în aceeași calitate, iar, potrivit art. 166 C. proc.

civ., excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de

judecător, chiar înaintea instanței de recurs.

Prin notificarea

adresată Prefecturii Municipiului București, înregistrată sub nr. 7 din 12

ianuarie 2001, de Biroul de executori judecătorești „D., I. și G.",

reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru cota de 2/3

din fostul imobil, situat în București, sector 3, compus din teren în suprafață

de 2932 mp, și construcții reprezentând 6 birouri, o magazie în corpul A, un

depozit, trei vestiare, două WC-uri și un vestibul în corpul B.

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 609 din 20 aprilie 2007,

pronunțată în dosarul nr. 9030/3/2007 a dispus obligarea pârâtului Municipiul

București prin primarul general, la emiterea unei decizii/dispoziții motivate

prin care să soluționeze notificarea nr. 7 din 12 ianuarie 2001.

Or, reținând lipsa

calității procesuale active a reclamanților pentru inexistența notificării,

instanța de apel a procedat în mod greșit, deoarece cu privire la acest aspect,

Tribunalul București prin sentința civilă nr. 609/2007 se pronunțase deja cu

putere de lucru judecat.

In ceea ce privește

motivul de recurs, referitor la încălcarea principiului contradictorialității,

motivat în sensul că instanța de apel nu a pus în discuția părților, excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților, acesta nu este fondat.

Excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților a fost invocată prin motivele de

apel formulate de pârât iar apărătorul reclamanților a beneficiat de un termen

special acordat la 7 decembrie 200 9 pentru a lua cunoștință de conținutul

acestora.

Procedând în acest

fel, instanța nu a încălcat dispozițiile legale cu privire la respectarea

principiului contradictorialității, dimpotrivă sub obligația impusă de art. 129

alin. (2) C. proc. civ. a asigurat părților o judecată bazată pe stabilirea

adevărului și respectarea dreptului la apărare.

Așa fiind, pentru

motivele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se

va admite recursul, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza pentru

rejudecare, la aceiași instanță de apel.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Admite recursul

declarat de reclamanții S.D.D.I.S. și N.L.D. împotriva deciziei nr. 110 A din

15 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași

curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2010.