ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5984/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 20 martie 2008, reclamanții S.D.D.I.S. și N.L.D., au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primar General, solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor bănești însumând contravaloarea în lei de la data plății a sumei de 2.138.705 Euro, pentru cota de 2/3 din imobilul situat în București, sector 3. In motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au arătat că: - în calitate de proprietari au deținut, cota de 2/3 din imobilul revendicat, care a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974; - deși au notificat pârâtul în baza Legii nr. 10/2001, până în prezent acesta nu a formulat un răspuns; - pentru cota de 1/3 din imobilul revendicat, instanțele de judecată au obligat Municipiul București să emită decizie de restituire în natură a suprafeței de 937 mp teren liber de construcții.

Prin sentința civilă nr. 616 din 23 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota indiviză de 2/3 din imobilul în litigiu și a respins ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri bănești.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut următoarele: - prin notificarea nr. 7/2001, reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru cota de 2/3, din imobilul situat în București, sector 3, compus din teren în suprafață de 2932 mp, și construcții reprezentând 6 birouri, o magazie în corpul A, un depozit, trei vestiare, două WC-uri și un vestibul în corpul B, demolate ulterior, - reclamanții dețin cota de 2/3 din imobil, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1490-1000-200 din 17 octombrie 1973, transcris de către Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, sub nr. 26612 din 20 iulie 1974 și a certificatului de moștenitor nr. 539 din 03 octombrie 1973, emis de către Notariatul de Stat Sector 2, București, imobilul trecând în proprietatea statului, în temeiul Decretului nr. 223/1974.

- fiind afectat de elemente de sistematizare și făcând parte din domeniul public al statului, imobilul nu poate fi restituit în natură, de aceea s-a constatat calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin decizia nr. 110A din 15 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă s-a respins apelul formulat de reclamanți, s-a admis apelul declarat de pârât și în consecință s-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a respins acțiunea de chemare în judecată, în totalitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanții nu au făcut dovada notificării persoanei juridice deținătoare, astfel că aceștia nu au calitate procesuală activă, că dreptul lor de a solicita în justiție, măsuri reparatorii cu nerespectarea termenului stabilit prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, a fost pierdut și că notificarea de care se prevalează, aflată la fila 48 dosar, nu a fost înregistrată de pârât. Împotriva acestei decizii, la data de 24 martie 2010, reclamanții au formulat recurs, prin care au solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceiași instanță. In motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenții au criticat decizia sub aspectul greșitei rețineri a lipsei calității lor procesuale active, susținând că această excepție nu a fost pusă în discuția părților, instanța încălcând astfel principiul contradictorialității. Referitor la calitatea lor de persoane îndreptățite, au arătat că aceasta a fost reținută prin sentința civilă nr. 609 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în dosarul nr. 9030/3/2007, rămasă definitivă și irevocabilă, față de care există autoritate de lucru judecat. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1201 C. civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, iar, potrivit art. 166 C. proc.

civ., excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecător, chiar înaintea instanței de recurs.

Prin notificarea adresată Prefecturii Municipiului București, înregistrată sub nr. 7 din 12 ianuarie 2001, de Biroul de executori judecătorești „D., I. și G.", reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru cota de 2/3 din fostul imobil, situat în București, sector 3, compus din teren în suprafață de 2932 mp, și construcții reprezentând 6 birouri, o magazie în corpul A, un depozit, trei vestiare, două WC-uri și un vestibul în corpul B. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 609 din 20 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr. 9030/3/2007 a dispus obligarea pârâtului Municipiul București prin primarul general, la emiterea unei decizii/dispoziții motivate prin care să soluționeze notificarea nr. 7 din 12 ianuarie 2001. Or, reținând lipsa calității procesuale active a reclamanților pentru inexistența notificării, instanța de apel a procedat în mod greșit, deoarece cu privire la acest aspect, Tribunalul București prin sentința civilă nr. 609/2007 se pronunțase deja cu putere de lucru judecat.

In ceea ce privește motivul de recurs, referitor la încălcarea principiului contradictorialității, motivat în sensul că instanța de apel nu a pus în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, acesta nu este fondat. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților a fost invocată prin motivele de apel formulate de pârât iar apărătorul reclamanților a beneficiat de un termen special acordat la 7 decembrie 200 9 pentru a lua cunoștință de conținutul acestora. Procedând în acest fel, instanța nu a încălcat dispozițiile legale cu privire la respectarea principiului contradictorialității, dimpotrivă sub obligația impusă de art. 129 alin. (2) C. proc.

civ. a asigurat părților o judecată bazată pe stabilirea adevărului și respectarea dreptului la apărare. Așa fiind, pentru motivele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza pentru rejudecare, la aceiași instanță de apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții S.D.D.I.S. și N.L.D. împotriva deciziei nr. 110 A din 15 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.