ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2009

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată; Prin sentința comercială nr. 11047 din 8 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a V-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SIF T. SA și a respins acțiunea reclamantei SC O.C. SA în contradictoriu cu pârâta SIF T. SA ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis acțiunea reclamantei SC O.C. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București și a obligat-o pe această pârâtă la plata sumei de 2.283.388 lei despăgubiri, la plata dobânzii legale până la achitarea efectivă a debitului și la plata sumei de 27.025 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din ședința publică de la 18 decembrie 2006 Tribunalul a respins ca neîntemeiate excepția prematurității, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active invocate de A.V.A.S. București. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive în cazul pârâților Statului Român prin M.F., M.F.P. și M.T.C.T. și în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ. a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive privind pe SIF T. SA și A.V.A.S. București. Pentru a se pronunța astfel, cu privire la excepția prematurității acțiunii, Tribunalul a apreciat-o ca nefiind întemeiată față de înscrisurile de la dosar și constatând incidența dispozițiilor speciale ale Legii nr. 137/2002, în speță art. 39. Excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a apreciat ca neîntemeiată reținându-se că acțiunea a fost formulată în condițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 coroborat cu art. 104 C. proc.

civ. Excepția lipsei calității procesuale active s-a respins ca neîntemeiată reținându-se dispozițiile art. 30 din Legea nr. 137/2002, coroborat cu dispozițiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997. Cu privire la ceilalți pârâți, cu excepția SIF T. SA și A.V.A.S., Tribunalul a apreciat ca noțiunea de „instituție publică implicată” potrivit art. 32 din Legea nr. 99/1999 nu are aplicabilitate în cazul acestora. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a SIF T. SA, Tribunalul București a reținut în sentința comercială nr. 11047 din 8 octombrie 2007, că în raport de art. 3 lit. f) și g) și art. 5 din Legea nr. 99/1999, această pârâtă nu se pliază pe noțiunea de „instituție publică implicată” în accepțiunea art. 3 lit. g) din O.G.

nr. 88/1997, neputând fi obligată la repararea prejudiciului suferit de SC O.C. SA. Pentru aceleași considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive în ce o privește pe A.V.A.S., s-a apreciat ca neîntemeiată, Tribunalul constatând că în lumina dispozițiilor art. 13, art. 324 și art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 88/1997, A.V.A.S. este „instituția publică implicată” indiferent de forma de privatizare. Pe fondul cauzei, reținându-se concluziile raportului de expertiză, Tribunalul a apreciat ca justă despăgubire a reclamantei, care a fost obligată la restituirea în natură a imobilelor deținute către foștii proprietari, se constituie din valoarea de circulație a terenului și a construcției în cuantum de 2.283.388 lei (1.883.366 lei terenul și 400.022 lei construcția) astfel că în temeiul art. 13 lit. b), art. 32 indice 4 și art. 3 lit. g) din O.U.G.

nr. 88/1997 coroborat cu art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 a obligat-o pe A.V.A.S. la plata despăgubirilor, dobânzii legale până la achitarea debitului și conform art. 274 C. proc. civ. la cheltuieli de judecată cu titlu de taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert. Împotriva încheierii din 18 decembrie 2006 și a sentinței comerciale nr. 11047 din 8 octombrie 2007 a declarat apel A.V.A.S. București, solicitând admiterea excepțiilor sau pe fond respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. Apelul declarat a fost respins prin decizia comercială nr. 246 din 29 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Împotriva soluției pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâta, nemulțumită fiind de faptul că instanța a aplicat greșit prevederile Legii nr. 99/1999 și ale O.U.G.

nr. 88/1997. Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar în fapt, a reluat susținerile formulate în cuprinsul concluziilor scrise din fața instanței de apel. În dezvoltarea criticilor formulate în recurs, A.V.A.S. susține că temeiul juridic reținut de instanță, respectiv art. 13, art. 324 și art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 88/199 este eronat, având în vedere, că în ce privește SC O.C. SA nu a fost urmată niciuna din metodele de privatizare prevăzute de art. 13, că art. 3 lit. g) nu se aplică deoarece nu A.V.A.S a privatizat SC O.C. SA ci acțiunile emise de aceasta au fost înstrăinate de SIF T. SA și ca art. 344 din O.U.G. nr. 88/1997 este inaplicabil speței având în vedere că nu există o persoană publică implicată în privatizarea SC O.C.

SA, instanța făcând o grava confuzie atunci când a caracterizat A.V.A.S. ca instituție publică implicată în privatizare, deși acțiunile deținute s-au cesionat către SIF T. SA. În plus, susține recurenta ca, în cadrul procesului de privatizare instituțiile publice încasează anumite sume de bani pe acțiunile vândute, iar Statul Roman prin A.V.A.S. nu a încasat vreo sumă de bani pentru acțiunile emise de societatea reclamantă. Arată recurenta și că prin abrogarea art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 prin art. 56 din Legea nr. 137/2002 intenția legiuitorului a fost de a opri acordarea despăgubirilor, acestea urmând a fie acordate numai pentru contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiate înainte de 2002 [art. 30 alin. (3)] și numai în cuantumul prevăzut de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.

Recurenta susține că netemeinicia acțiunii reclamantei rezultă și din modalitatea pe care aceasta a ales-o atunci când a stabilit cadrul procesual pasiv chemând în judecată 5 pârâte pentru a fi obligați în solidar la plata despăgubirilor în raport de modalitatea specifica de realizare a privatizării SC O.C. SA. În fine, susținând că nu există o persoană juridică implicata în privatizarea SC O.C. SA și nu există un contract de vânzare - cumpărare acțiuni, recurenta solicită admiterea recursului și a apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Intimatele SIF T. SA și SC O.C. SA au formulat întâmpinări și concluzii scrise în combaterea recursului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Cum rezulta din probele de la dosar și, cum însăși A.V.A.S. afirma prin prezentul recurs, societatea reclamanta s-a găsit la un moment dat în portofoliu A.V.A.S., însa în anul 1999 acțiunile A.V.A.S. au fost înstrăinate. Așa cum legal și fondat precizează instanța de apel, faptul că reclamanta s-a găsit la un moment dat în portofoliul A.V.A.S., are conotații mai profunde decât o simpla deținere pasageră de acțiuni (1994 - 1999), în raport de actele normative referitoare la privatizare. Din punct de vedere al concepției asupra privatizării, obiectivul imediat al privatizării a fost transferul controlului și managementului întreprinderilor de stat către proprietari privați.

Ca în majoritatea cazurilor, privatizarea SC O.C. SA a avut loc printr-o succesiune de etape, începând de la distribuirea conform Legii nr. 58/1991 de către Statul Român a 30% din capitalul social al reclamantei către F.P.P. și transmiterea a 70% din acțiunile societății către F.P.S., conform H.G. nr. 643/1992, a continuat cu modificarea structurii capitalului în sensul diminuării participației statului (F.P.S.) de la 70% din capital la 49,81 % (mențiunea din 28 aprilie 1998 – O.R.C.) preluându-se cota de 26,59% de acționari persoane fizice și F.P.P. III T. cu 23,60%, apoi cu diminuarea cotei de participare a F.P.S. la 48,84% pentru ca în anul 1999 F.P.S. să nu mai figureze acționar al SC O.C.

SA (mențiunea O.R.C. din 13 septembrie 1999). Rezultă fără echivoc că, în anul 1999, s-a încheiat procesul de privatizare al SC O.C. SA și toate acțiunile deținute anterior de stat au trecut în proprietate privată. Conform art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată, "Instituțiile publice implicate asigura repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat”. Instituție publică implicată, conform art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată, "înseamnă F.P.S. sau orice minister de resort (...) care are atribuții de privatizare a unei societăți comerciale." Prin reorganizare, F.P.S.

a devenit actualul A.V.A.S. Conform art. 5 alin. (1) O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată, "F.P.S. este o instituție de interes public, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului, care acționează pentru diminuarea implicării în economie a statului”. De asemenea, conform art. 3 lit. f) din același act normativ, "minister de resort înseamnă ministerul sau organul administrației publice centrale în al cărui domeniu de specialitate se încadrează obiectul principal de activitate al societății comerciale sau sub a cărui autoritate funcționează regia autonomă”. Rezumând cele de mai sus, rezultă că prin "instituție publică implicată", în speța de față, se înțelege fostul F.P.S., actualul A.V.A.S.

așa cum au constatat instanța de fond și de apel. Printr-o corecta interpretare și aplicare a legii acestea au arătat că diminuarea participației statului la SC O.C. SA, s-a efectuat în etape de către F.P.S. și s-a finalizat de F.P.S., prin transmiterea integrală a participației statului în anul 1999. În concluzie, reiese fără echivoc că, atât instanța de fond cât și cea de apel, au făcut o corectă aplicare a legii și, pe cale de consecință, pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 246 din 29 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 246 din 29 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 mai 2009.