ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra cererii de recurs de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată;
Prin sentința comercială nr. 11047 din 8 octombrie
2007, Tribunalul București, secția a V-a comercială, a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a SIF T. SA și a respins acțiunea reclamantei SC O.C.
SA în contradictoriu cu pârâta SIF T. SA ca fiind formulată împotriva unei
persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea reclamantei
SC O.C. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București și a obligat-o pe
această pârâtă la plata sumei de 2.283.388 lei despăgubiri, la plata dobânzii
legale până la achitarea efectivă a debitului și la plata sumei de 27.025 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din ședința
publică de la 18 decembrie 2006 Tribunalul a respins ca neîntemeiate excepția
prematurității, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția
lipsei calității procesuale active invocate de A.V.A.S. București.
A admis excepția lipsei
calității procesuale pasive în cazul pârâților Statului Român prin M.F., M.F.P.
și M.T.C.T. și în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ. a unit cu fondul
excepția lipsei calității procesuale pasive privind pe SIF T. SA și A.V.A.S. București.
Pentru a se pronunța astfel,
cu privire la excepția prematurității acțiunii, Tribunalul a apreciat-o ca
nefiind întemeiată față de înscrisurile de la dosar și constatând incidența
dispozițiilor speciale ale Legii nr. 137/2002, în speță art. 39. Excepția
prescripției dreptului material la acțiune s-a apreciat ca neîntemeiată
reținându-se că acțiunea a fost formulată în condițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002
coroborat cu art. 104 C. proc. civ.
Excepția lipsei calității
procesuale active s-a respins ca neîntemeiată reținându-se dispozițiile art. 30
din Legea nr. 137/2002, coroborat cu dispozițiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997.
Cu privire la ceilalți
pârâți, cu excepția SIF T. SA și A.V.A.S., Tribunalul a apreciat ca noțiunea de
„instituție publică implicată” potrivit art. 32 din Legea nr. 99/1999 nu are aplicabilitate
în cazul acestora.
Cu privire la excepția
lipsei calității procesuale pasive a SIF T. SA, Tribunalul București a reținut
în sentința comercială nr. 11047 din 8 octombrie 2007, că în raport de art. 3 lit.
f) și g) și art. 5 din Legea nr. 99/1999, această pârâtă nu se pliază pe
noțiunea de „instituție publică implicată” în accepțiunea art. 3 lit. g) din O.G.
nr. 88/1997, neputând fi obligată la repararea prejudiciului suferit de SC O.C.
SA.
Pentru aceleași
considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive în ce o privește pe
A.V.A.S., s-a apreciat ca neîntemeiată, Tribunalul constatând că în lumina
dispozițiilor art. 13, art. 324 și art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 88/1997,
A.V.A.S. este „instituția publică implicată” indiferent de forma de
privatizare.
Pe fondul cauzei,
reținându-se concluziile raportului de expertiză, Tribunalul a apreciat ca justă
despăgubire a reclamantei, care a fost obligată la restituirea în natură a
imobilelor deținute către foștii proprietari, se constituie din valoarea de
circulație a terenului și a construcției în cuantum de 2.283.388 lei (1.883.366
lei terenul și 400.022 lei construcția) astfel că în temeiul art. 13 lit. b), art.
32 indice 4 și art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 88/1997 coroborat cu art. 30 alin.
(3) din Legea nr. 137/2002 a obligat-o pe A.V.A.S. la plata despăgubirilor,
dobânzii legale până la achitarea debitului și conform art. 274 C. proc. civ.
la cheltuieli de judecată cu titlu de taxă de timbru, timbru judiciar și
onorariu de expert.
Împotriva încheierii din 18
decembrie 2006 și a sentinței comerciale nr. 11047 din 8 octombrie 2007 a
declarat apel A.V.A.S. București, solicitând admiterea excepțiilor sau pe fond
respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Apelul declarat a fost
respins prin decizia comercială nr. 246 din 29 mai 2008 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a V-a comercială.
Împotriva soluției
pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâta, nemulțumită fiind de
faptul că instanța a aplicat greșit prevederile Legii nr. 99/1999 și ale O.U.G.
nr. 88/1997.
Recurenta a invocat
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar în fapt, a reluat susținerile
formulate în cuprinsul concluziilor scrise din fața instanței de apel.
În dezvoltarea criticilor
formulate în recurs, A.V.A.S. susține că temeiul juridic reținut de instanță,
respectiv art. 13, art. 324 și art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 88/199 este
eronat, având în vedere, că în ce privește SC O.C. SA nu a fost urmată niciuna
din metodele de privatizare prevăzute de art. 13, că art. 3 lit. g) nu se
aplică deoarece nu A.V.A.S a privatizat SC O.C. SA ci acțiunile emise de
aceasta au fost înstrăinate de SIF T. SA și ca art. 344 din O.U.G. nr. 88/1997
este inaplicabil speței având în vedere că nu există o persoană publică
implicată în privatizarea SC O.C. SA, instanța făcând o grava confuzie atunci
când a caracterizat A.V.A.S. ca instituție publică implicată în privatizare,
deși acțiunile deținute s-au cesionat către SIF T. SA. În plus, susține
recurenta ca, în cadrul procesului de privatizare instituțiile publice
încasează anumite sume de bani pe acțiunile vândute, iar Statul Roman prin
A.V.A.S. nu a încasat vreo sumă de bani pentru acțiunile emise de societatea
reclamantă.
Arată recurenta și că prin
abrogarea art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 prin art. 56 din Legea nr. 137/2002
intenția legiuitorului a fost de a opri acordarea despăgubirilor, acestea
urmând a fie acordate numai pentru contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni
încheiate înainte de 2002 [art. 30 alin. (3)] și numai în cuantumul prevăzut de
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.
Recurenta susține că
netemeinicia acțiunii reclamantei rezultă și din modalitatea pe care aceasta a
ales-o atunci când a stabilit cadrul procesual pasiv chemând în judecată 5
pârâte pentru a fi obligați în solidar la plata despăgubirilor în raport de
modalitatea specifica de realizare a privatizării SC O.C. SA.
În fine, susținând că nu
există o persoană juridică implicata în privatizarea SC O.C. SA și nu există un
contract de vânzare - cumpărare acțiuni, recurenta solicită admiterea
recursului și a apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea
acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatele SIF T. SA și SC
O.C. SA au formulat întâmpinări și concluzii scrise în combaterea recursului,
solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând decizia atacată
prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru
următoarele considerente:
Cum rezulta din probele de
la dosar și, cum însăși A.V.A.S. afirma prin prezentul recurs, societatea
reclamanta s-a găsit la un moment dat în portofoliu A.V.A.S., însa în anul 1999
acțiunile A.V.A.S. au fost înstrăinate.
Așa cum legal și fondat
precizează instanța de apel, faptul că reclamanta s-a găsit la un moment dat în
portofoliul A.V.A.S., are conotații mai profunde decât o simpla deținere
pasageră de acțiuni (1994 - 1999), în raport de actele normative referitoare la
privatizare.
Din punct de vedere al
concepției asupra privatizării, obiectivul imediat al privatizării a fost
transferul controlului și managementului întreprinderilor de stat către
proprietari privați.
Ca în majoritatea cazurilor,
privatizarea SC O.C. SA a avut loc printr-o succesiune de etape, începând de la
distribuirea conform Legii nr. 58/1991 de către Statul Român a 30% din
capitalul social al reclamantei către F.P.P. și transmiterea a 70% din
acțiunile societății către F.P.S., conform H.G. nr. 643/1992, a continuat cu
modificarea structurii capitalului în sensul diminuării participației statului
(F.P.S.) de la 70% din capital la 49,81 % (mențiunea din 28 aprilie 1998 – O.R.C.)
preluându-se cota de 26,59% de acționari persoane fizice și F.P.P. III T. cu
23,60%, apoi cu diminuarea cotei de participare a F.P.S. la 48,84% pentru ca în
anul 1999 F.P.S. să nu mai figureze acționar al SC O.C. SA (mențiunea O.R.C. din
13 septembrie 1999).
Rezultă fără echivoc că, în
anul 1999, s-a încheiat procesul de privatizare al SC O.C. SA și toate
acțiunile deținute anterior de stat au trecut în proprietate privată.
Conform art. 324 din O.U.G. nr.
88/1997, modificată și completată, "Instituțiile publice implicate asigura
repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs
de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile
preluate de stat”.
Instituție publică
implicată, conform art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată,
"înseamnă F.P.S. sau orice minister de resort (...) care are atribuții de
privatizare a unei societăți comerciale." Prin reorganizare, F.P.S. a
devenit actualul A.V.A.S.
Conform art. 5 alin. (1)
O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată, "F.P.S. este o instituție de
interes public, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului, care
acționează pentru diminuarea implicării în economie a statului”.
De asemenea, conform art. 3 lit.
f) din același act normativ, "minister de resort înseamnă ministerul sau
organul administrației publice centrale în al cărui domeniu de specialitate se
încadrează obiectul principal de activitate al societății comerciale sau sub a
cărui autoritate funcționează regia autonomă”.
Rezumând cele de mai sus,
rezultă că prin "instituție publică implicată", în speța de față, se
înțelege fostul F.P.S., actualul A.V.A.S. așa cum au constatat instanța de fond
și de apel.
Printr-o corecta
interpretare și aplicare a legii acestea au arătat că diminuarea participației
statului la SC O.C. SA, s-a efectuat în etape de către F.P.S. și s-a finalizat
de F.P.S., prin transmiterea integrală a participației statului în anul 1999.
În concluzie, reiese fără
echivoc că, atât instanța de fond cât și cea de apel, au făcut o corectă
aplicare a legii și, pe cale de consecință, pentru considerentele de fapt și de
drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul
declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 246 din
29 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 246 din 29 mai
2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 13 mai 2009.