ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 336/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC E. SA a chemat în judecată pârâta A.V.A.S. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 lei reprezentând pretenții ca urmare a restituirii către fostul proprietar a imobilului situat în Pitești. În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. AG/23 din 16 septembrie 1999 pârâta a vândut pachetul majoritar de acțiuni prin care a atestat că societatea deține dreptul de proprietate asupra terenurilor, iar ulterior prin decizia nr. 572 din 18 noiembrie 2004 a Tribunalului Pitești a fost admisă acțiunea în revendicare privind imobilul situat în Pitești, județul Argeș, format din teren în suprafață de 7532,25 mp și construcțiile edificate pe acesta ceea ce a determinat restrângerea activității și concedierea unor salariați.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 324 alin. (1), (2), (3) și (6) din O.U.G. nr. 88/1977, art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002, art. 969-970 C. civ., art. 998-999 C. civ., art. 1084 și art. 1337 C. civ. Prin sentința civilă nr. 12005 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC E. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. S-a reținut de instanță ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, judecătorul constatând că pârâta, în calitate de vânzătoare a pachetului de acțiuni, nu poate răspunde față de reclamantă decât în baza clauzelor contractuale, iar nu și delictual, pârâta garantând contractual doar proprietatea asupra acțiunilor transmise prin actul dintre părți.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC E. SA. Prin decizia comercială nr. 91 din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost admis apelul declarat de apelanta SC E. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 12005 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 19977/3/2007; a fost desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare, pârâta a depus întâmpinare la data de 19 iunie 2009, prin care a invocat excepția netimbrării, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a precizat că prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a restituirii în natură a bunurilor imobile trebuie limitat la valoarea contabilă a acestor bunuri, iar din valoarea contabilă se cuvin despăgubiri în proporție de 51%.

Prin încheierea din 08 iulie 2009 a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune. La solicitarea reclamantei a fost administrată proba cu expertiză tehnică evaluare bunuri imobile, iar la solicitarea pârâtei a fost administrată proba cu expertiză contabilă. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 340 din 12 ianuarie 2011, a admis cererea astfel cum a fost precizată de reclamanta și a obligat pârâta la plata sumei de 25.607.769,22 lei reprezentând despăgubiri, cât și la 261.193,69 cheltuieli de judecată către reclamantă. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 340 din 12 ianuarie 2011 a admis acțiunea reclamantei, reținând în fundamentarea soluției următoarele aspecte: - prin decizia civilă nr. 572 din 18 noiembrie 2004 a Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamanta SC E. SA a fost obligată să lase numitului A.V.A.

în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Pitești, jud. Argeș, format din teren în suprafață de 7532,25 mp și construcțiile edificate de autorii reclamantului A.V.A. Decizia a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 405R din 29 martie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale; - potrivit art. 32 4 din O.U.G.

nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, [alin. (1)] instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat; [alin. (2)] - instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin.1 o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ; [alin. (3)] - despăgubirea prevăzută la alin. (2) se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție; - deși prin art. 56 din Legea nr. 137/2002, intrată în vigoare la 28 martie 2002, a fost abrogat art. 324 din O.U.G.

nr. 88/1997, iar prin art. 29-30 din Legea nr. 137/2002 a fost reglementată diferit acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor de acțiuni în procesul de privatizare prin executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, tot prin art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 s-a precizat expres că prevederile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii; - în cauză contractul de privatizare a fost încheiat la data de 16 septembrie 1999, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 324 din O.U.G.

nr. 88/1997.

- A.V.A.S., preluând atribuțiile și obligațiile fostului FPS, are calitatea de instituție implicată în procesul de privatizare și obligația legală de a plăti societății comerciale reclamante (inițial cu capital integral de stat și apoi privatizată) o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului; - potrivit concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză de expert M.I.A., valoarea de circulație a imobilului este de 6.104.355 Euro, respectiv 25.607.769,22 lei la un curs de 4,195 RON/EURO; - justa despăgubire ca echivalent bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor reprezintă valoarea de circulație a imobilelor, având în vedere că legea nu a stabilit criterii de determinare a prejudiciului , astfel că se aplică principiul general de drept al reparării integrale a prejudiciului, care trebuie să acopere atât paguba efectiv suferită ( damnum emergens ), cât și beneficiul nerealizat ( lucrum cessans ); - cuantumul despăgubirilor se stabilește în raport de valoarea pagubei la momentul pronunțării hotărârii, întrucât numai astfel se realizează echivalența între valoarea ieșită din patrimoniul societății, prin restituirea imobilelor către foștii proprietari, cu valoarea ce trebuie adusă în loc prin despăgubirea plătită de instituția implicată în procesul de privatizare,

scopul legiuitorului fiind acela de a garanta menținerea activului patrimoniului societății fiind acela din perspectiva soluției de respingerea a excepției prescripției dreptului la acțiune și față de faptul că instanța nu a luat în considerare susținerile sale cu privire la modul de stabilire al prejudiciului la aceeași valoare, indiferent de restituirea în natură a unor imobile. - conform art. 32 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997, părțile trebuiau să stabilească de comun acord cuantumul despăgubirilor, pentru a nu se ajunge la stabilirea lor prin justiție, stabilirea și plata cât mai rapidă a despăgubirilor fiind în interesul ambelor părți, întrucât se evitau cheltuieli suplimentare datorate creșterii prețului imobilelor și inflației.

- dispozițiile art.32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 prevăd obligația instituției implicate de plată a despăgubirilor echivalente prejudiciului, în această sintagmă intrând întreg prejudiciul realizat de reclamantă, și nu doar o parte a acestuia. Împotriva acestei sentințe a declarat apel A.V.A.S. BUCUREȘTI. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 289 din 27 iunie 2011, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei A.V.A.S., instanța de control judiciar fundamentându-și hotărârea pe următoarele considerente: - după trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalului București, excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive au fost tranșate irevocabil, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, nr. 467 din 17 februarie 2009, astfel încât în mod greșit apelanta A.V.A.S.

a reiterat generic soluționarea „celorlalte excepții” invocate. - întrucât cererea de chemare în judecată, în prima cauză, a fost formulată la 12 septembrie 2007, înlăuntrul termenului general de prescripție, corect a reținut instanța de fond că în speță nu se aplică prevederile art. 39 din Legea nr. 137/2002 modificată, dat fiind faptul că acest litigiu și drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare la care se referă Legea nr. 99/1998 de aprobare a O.U.G. nr. 88/1997 ci reprezintă o situație post privatizare motiv pentru care termenul de prescripție pentru acțiunea care vizează recuperarea prejudiciului este cel general de 3 ani și curge de la momentul nașterii dreptului la acțiune, care este momentul când imobilul a fost restituit efectiv foștilor proprietari.

- cu privire la apărările de fond cuprinse în motivele de apel, acestea au fost respinse întrucât plata despăgubirilor echivalente prejudiciului suportat de societatea comercială privatizată, care a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la retrocedarea imobilului către fostul proprietar, este prevăzută expres în sarcina A.V.A.S. implicată în procesul de privatizare conform art. 32 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 modificată. - corect s-a reținut de instanța de fond că întrucât contractul de privatizare a fost încheiat la 16 septembrie 1999 valoarea despăgubirilor se acordă conform art. 32 alin. (4) din O.U.G. nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare.

- valoarea reală și efectivă a despăgubirilor a fost stabilită prin Raportul de expertiză, aflat la fondul cauzei care include paguba efectivă și beneficiul nerealizat, potrivit principiului general de drept al reparării integrale a prejudiciului. Cum Legea nr. 137 din 28 martie 2002, la art. 30 alin. (3) stipulează că prevederile art. 32 alin. (4) din O.U.G. nr. 88/1997 rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, rezultă că valoarea de inventariere contabilă a bunurilor imobile retrocedate, invocată de apelantă nu se aplică în prezenta cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. Recurenta - pârâtă își subsumează, inițial, criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei comerciale nr. 289 din 27 iunie 2011, în sensul admiterii apelului formulat de A.V.A.S., admiterea excepției invocate și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată suportate de A.V.A.S. în dosarul de fond. În susținerea acestei critici recurenta-pârâtă aduce următoarele argumente: - în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea criticată fiind pronunțată cu încălcarea atât a dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002 (privind termenul special de prescripție de 1 lună) cât și a dispozițiilor art. 32 28 din O.U.G.

nr. 88/1997 (privind termenul special de prescripției de 3 luni), deoarece, astfel cum reiese din dispozițiile textelor normative evocate, termenul special de prescripție se aplică în cazul în care se valorifică un drept prevăzut de actele normative din domeniul privatizării (în speță O.U.G. nr. 88/1997 – art. 32 4 ). - hotărârea criticată este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 modificată, cu privire la cuantumul despăgubirilor. Această din urmă critică este reluată la termenul de astăzi, fiind circumstanțiată motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. prin raportare la decizia în interesul legii nr. XVIII din 17 octombrie 2011 a ICCJ, invocată sub forma unui motiv de ordine publică și dezvoltat prin concluziile scrise depuse astăzi.

- hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, care modifică cadrul stabilit de O.U.G. nr. 88/1997, completată de Legea nr. 99/1999, dispoziție prin care se arată că în toate cazurile valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depăși cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător. Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva criticilor circumscrise motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta. Prin decizia în interesul legii nr. XVIII din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat asupra faptului că, în aplicarea dispozițiilor art. 32 4 din O.U.G.

nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale aplicată prin Legea nr. 99/1999, despăgubirile acordate societăților comerciale de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, urmare a retrocedării unor imobile, se raportează la valoarea contabilă a imobilului astfel cum aceasta este reflectată în bilanț la momentul ieșirii efective a bunului din patrimoniul societății, valoare care trebuia actualizată cu indicele de inflație de la momentul plății despăgubirilor. Astfel cum rezultă din obiectivele și conținutul expertizei tehnice efectuate la instanța de fond, și stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a luat drept criteriu valoarea de circulație, deci valoarea de piață a imobilelor.

Concluziile raportului de expertiză tehnică au fost însușite atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, în aplicarea art. 32 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 astfel cum aceasta a fost modificată. Potrivit art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, în speță de la 16 decembrie 2011, împrejurare în raport de care repararea prejudiciului trebuie raportată la criteriile de determinare stabilite de Înalta Curte, motiv pentru care decizia recurată va fi casată, cauza urmând a fi trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare. În ceea ce privește prima critică, subsumată art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., aceasta nu poate fi primită, dat fiind faptul că obiectul judecății care vizează o operațiune post privatizare plasează cauza în dreptul comun aplicabil unei acțiuni în recuperarea prejudiciului, astfel că sub aspectul prescripției este incident termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. În ceea ce privește cea de-a doua critică, aceasta nu poate fi analizată în raport de caracterul fondat al criticii întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 289 din 27 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 ianuarie 2012.