ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 739/2008

Deliberând asupra recursului, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ialomița, secția civilă la nr. 7298/2005, astfel cum a fost precizată, reclamanții I.G., T.H.A.H.H., ca persoane fizice și ca organe statutare ai SC T.G.T. SRL - Slobozia prin mandatar L.D.D. din cadrul F.D.A.D.O.I. E.R. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele B.C.R. SA București, B.C.R., sucursala Ialomița și S.R. prin M.F.P. compensarea întregului prejudiciu moral pe care l-au încercat și pe care îl estimează la suma de 160.000 RON, cu toate datoriile pe care SC T.G.T. SRL le are la B.C.R. - Ialomița și B.C.R. SA București, în sumă de 160.000 RON, cu consecința compensării, respectiv scoaterea de sub sechestru a averii lor.

Cererea a fost declinată spre competentă soluționare la Tribunalul Ialomița prin sentința civilă nr. 1136 din 22 iunie 2006. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Ialomița, secția civilă, la nr. 948/98/2006 (nr. vechi 1123/2006). Prin întâmpinarea formulată de pârâtul S.R. prin M.F.P., legal reprezentat de D.G.F.P. Ialomița s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 998 – art. 1000 alin. (3) C. civ., cu privire la fapta prepusului. Pârâtele B.C.R. SA București și B.C.R., sucursala Ialomița, au depus întâmpinări prin care au invocat excepțiile : prematuritatea cererii în raport de dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., inadmisibilitatea capătului de cerere privind compensarea față de faptul că nu s-a făcut dovada datoriei B.C.R.

către reclamanți, inadmisibilitatea capătului de cerere privind compensarea pentru aceleași considerente pe care le-a invocat celălalt pârât S.R. prin M.F.P., legal reprezentat de D.G.F. P. Ialomița. La data de 23 martie 2006, pârâtul V.M. a fost introdus în cauză și care a invocat excepțiile inadmisibilității cererii privind compensarea datoriei precum și a litispendenței. Pârâtul M.J. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de faptul că nu este titular al obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecății, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Prima instanța a dispus în temeiul art. 137 C. proc.

civ., unirea excepțiilor cu fondul. Prin sentința civilă nr. 1414/ F din 30 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtele B.C.R. SA București și B.C.R., sucursala Ialomița, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J. și a M.P. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J. și a M.P. și, în consecință a fost respinsă cererea reclamanților față de acești pârâți. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S. R. prin M.F.P. A fost respinsă excepția prematurității cererii formulată de pârâta B.C.R. SA București. A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de compensare invocată de pârâții B.C.R.

SA București, BCR, sucursala Ialomița și V.M. A fost respinsă excepția de litispendență formulată de V.M. Au fost respinse excepțiile de ilegalitate și ordine publică invocate de reclamanți. A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de reclamanții I.G., T.H.A.H.H., ca persoane fizice și organe statutare ale SC T.G.T. SRL Slobozia, prin mandatar L.D.D. R. împotriva pârâților B.C.R. SA București, B.C.R., sucursala Slobozia, S.R. prin M.F.P., V.M. și R.M. Împotriva acestei sentințe reclamanții I.G., T.H.A.H.H., ca persoane fizice și în calitate organe statutare ai SC T.G.T. SRL - Slobozia prin mandatar L.D.D. din cadrul F.D.A.D.O.I. E.R. au declarat apel, care a fost respins, ca nefundat, prin decizia nr. 233 din 9 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, reținându-se, în esență, că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

În contra celei din urmă hotărâri a declarat recurs intervenienta L. D.D. din cadrul F.D.A. D.O.I.E.R., criticând hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând excepții de ilegalitate și ordine publică, pe care le-a invocat și în apel și, pe care le susține; în continuare, critică, în esență că, i-a fost cauzat un prejudiciu, fiindu-i încălcat principiul dreptului la apărare al părților din proces; totodată solicită introducerea în cauză a Tribunalului Ialomița în calitate de comitent și a lui D.C., magistrat. Pe cale de consecință, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu precizarea să i se repare integral prejudiciul pe care l-a suferit.

Recursul este neavenit. Prin intervenție accesorie terțul participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia din părțile inițiale ale procesului, prevedere înscrisă în art. 49 alin. (3) C. proc. civ. Conform art. 56 C. proc. civ., apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs; acest aspect este justificat prin însăși natura juridică a intervenției accesorii, terțul având o poziție procesuală subordonată părții în folosul căreia a intervenit, acesta sprijină numai apărarea părții în folosul căreia intervine, neputând să săvârșească decât acte de procedură care nu sunt potrivnice interesului părții pentru care a intervenit.

Este adevărat că I.G. a fost parte în cadrul procesual stabilit, în calitate de reclamantă, cât și în calitate de mandatar al reclamanților și a intervenientei în prezenta cauză, însă, în recurs, aceasta are calitate de reprezentant numai pentru L.D.D. din cadrul F.D. A.D.O.I.E.R., așa cum rezultă din înscrisul depus la dosarul de recurs la fila xx, ceea ce înseamnă că prezentul recurs este declarat de intervenienta L.D.D.R. Cum părțile în folosul căreia a intervenit, respectiv reclamanții, nu au declarat recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 56 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de intervenienta L.D.D.R., ca neavenit.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca neavenit, recursul declarat de intervenienta L.D. D.R. împotriva deciziei nr. 233 din 09 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 26 februarie 2008.