ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 739/2008

Deliberând asupra recursului, din

actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Ialomița, secția civilă la nr.

7298/2005, astfel cum a fost

precizată, reclamanții I.G., T.H.A.H.H., ca persoane fizice și ca organe

statutare ai SC T.G.T. SRL - Slobozia prin mandatar L.D.D. din

cadrul F.D.A.D.O.I.

E.R. au solicitat în

contradictoriu cu pârâtele B.C.R. SA București, B.C.R., sucursala

Ialomița și S.R. prin M.F.P. compensarea întregului

prejudiciu moral pe care l-au încercat și pe care îl estimează la suma

de 160.000 RON, cu toate datoriile pe care SC T.G.T. SRL le are la B.C.R. - Ialomița

și B.C.R. SA București, în sumă de 160.000 RON, cu consecința

compensării, respectiv scoaterea de sub sechestru

a averii lor.

Cererea a fost declinată spre

competentă soluționare la Tribunalul Ialomița prin sentința civilă nr. 1136 din

22 iunie 2006.

Cauza a fost înregistrată la

Tribunalul Ialomița, secția civilă, la nr. 948/98/2006 (nr. vechi 1123/2006).

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul

S.R. prin M.F.P., legal reprezentat de D.G.F.P. Ialomița s-a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art.

998 – art. 1000 alin. (3) C. civ., cu privire la fapta prepusului.

Pârâtele B.C.R. SA București și B.C.R.,

sucursala Ialomița, au depus

întâmpinări

prin care au invocat excepțiile : prematuritatea cererii în raport de

dispozițiile

art. 720

1

C. proc. civ., inadmisibilitatea capătului de cerere

privind compensarea față de faptul că nu s-a făcut dovada datoriei B.C.R. către

reclamanți, inadmisibilitatea capătului de cerere privind compensarea pentru

aceleași considerente pe care le-a invocat celălalt pârât S.R. prin

M.F.P., legal reprezentat de D.G.F.

P. Ialomița.

La data de 23 martie 2006, pârâtul V.M.

a fost introdus în cauză

și care a invocat

excepțiile inadmisibilității cererii privind compensarea datoriei

precum

și a litispendenței.

Pârâtul M.J. a invocat excepția lipsei

calității procesuale

pasive în raport de

faptul că nu este titular al obligației ce formează conținutul

raportului

de drept material dedus judecății, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive.

Prima instanța a dispus în temeiul art.

137 C. proc. civ., unirea excepțiilor cu fondul.

Prin sentința civilă nr. 1414/ F din

30 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul

Ialomița,

a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților

invocată

de pârâtele B.C.R. SA București și B.C.R., sucursala Ialomița, a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J. și a M.P.

A fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a M.J. și a M.P. și, în consecință a fost respinsă

cererea reclamanților față de acești pârâți.

A fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S.

R. prin M.F.P.

A fost respinsă excepția

prematurității cererii formulată de pârâta B.C.R. SA București.

A fost respinsă

excepția inadmisibilității cererii de compensare invocată de pârâții B.C.R. SA

București, BCR, sucursala Ialomița și V.M.

A fost respinsă

excepția de litispendență formulată de V.M.

Au fost respinse excepțiile de

ilegalitate și ordine publică invocate de reclamanți.

A fost respinsă,

ca nefondată, cererea formulată de reclamanții I.G., T.H.A.H.H., ca persoane

fizice și organe statutare ale SC T.G.T. SRL Slobozia, prin mandatar L.D.D.

R. împotriva pârâților B.C.R. SA

București, B.C.R., sucursala Slobozia, S.R. prin M.F.P., V.M. și R.M.

Împotriva acestei sentințe reclamanții

I.G., T.H.A.H.H., ca persoane fizice și în calitate organe statutare ai SC T.G.T.

SRL - Slobozia prin mandatar L.D.D. din

cadrul

F.D.A.D.O.I.

E.R. au declarat apel, care a fost respins, ca nefundat,

prin decizia nr. 233 din 9 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a

V-a comercială, reținându-se, în esență,

că hotărârea pronunțată de prima instanță

este legală și temeinică.

În contra celei din urmă hotărâri a

declarat recurs intervenienta L.

D.D. din

cadrul F.D.A.

D.O.I.E.R., criticând hotărârea

instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând excepții

de ilegalitate și ordine publică, pe care le-a invocat și în apel și, pe care

le susține; în continuare,

critică, în esență că, i-a fost cauzat un

prejudiciu, fiindu-i încălcat principiul

dreptului

la apărare al părților din proces; totodată solicită introducerea în cauză a

Tribunalului Ialomița în calitate de comitent și a

lui D.C., magistrat.

Pe cale de consecință, recurenta

solicită admiterea recursului astfel cum a

fost

formulat, cu precizarea să i se repare integral prejudiciul pe care l-a

suferit.

Recursul este

neavenit.

Prin intervenție

accesorie terțul participă voluntar la judecată pentru a apăra

drepturile uneia

din părțile inițiale ale procesului, prevedere înscrisă în art. 49 alin. (3)

C. proc. civ.

Conform art. 56 C. proc. civ., apelul

sau recursul făcut de cel care

intervine în

interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a

intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs; acest aspect este justificat

prin însăși

natura juridică a intervenției accesorii, terțul având o

poziție procesuală subordonată părții în folosul căreia a intervenit, acesta

sprijină numai apărarea

părții în folosul

căreia intervine, neputând să săvârșească decât acte de procedură

care nu sunt potrivnice interesului părții pentru

care a intervenit.

Este adevărat că I.G. a fost parte în

cadrul procesual stabilit, în calitate de reclamantă, cât și în calitate de

mandatar al reclamanților și a

intervenientei

în prezenta cauză, însă, în recurs, aceasta are calitate de reprezentant

numai pentru L.D.D. din cadrul F.D.

A.D.O.I.E.R.,

așa

cum rezultă din înscrisul depus la

dosarul de recurs la fila xx, ceea ce înseamnă că

prezentul recurs este

declarat de intervenienta L.D.D.R.

Cum părțile în folosul căreia a

intervenit, respectiv reclamanții, nu au

declarat

recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 56 C. proc. civ., coroborat cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul

declarat

de intervenienta L.D.D.R.,

ca neavenit.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

neavenit, recursul declarat de intervenienta L.D.

D.R. împotriva deciziei nr. 233 din

09 mai 2007 a Curții de

Apel

București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi

26 februarie 2008.