ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 233/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 122 din 9

mai 2006 pronunțată în dosar nr. 2835/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, s-au respins excepțiile

inadmisibilității și tardivității cererii de revizuire invocate de intimata SC

P. SA Băicoi și s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta SC D.U.

SRL Băicoi împotriva deciziei nr. 484 din 28 iunie 2004 pronunțată în dosar nr.

4064/2004 al Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în esență, că prin decizia a cărei revizuire s-a

solicitat a fost admis apelul declarat de reclamanta SC P. SA Băicoi, schimbată

în parte sentința civilă nr. 729/2004 a Judecătoriei Câmpina, cu consecința

admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei SC D.U. la plata sumei de

2.237,76 dolari S.U.A. în echivalentul în lei din ziua plății, reprezentând

chiria aferentă perioadei decembrie 2000 – noiembrie 2003 și a penalităților de

întârziere în sumă de 6.264,75 dolari S.U.A., în echivalentul în lei de la data

plății, cu 55.183.500 lei cheltuieli de judecată.

Excepția inadmisibilității

cererii de revizuire a fost respinsă, în considerarea faptului, că deși decizia

nr. 484 din 28 iunie 2004, a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, iar

conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire poate fi

formulată și împotriva unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel,

fără ca o astfel de cerere să fie calificat drept un recurs la recurs.

De asemenea excepția

tardivității cererii de revizuire a fost respinsă, ca nefondată, cu motivarea

că revizuienta a făcut dovada faptului că a luat cunoștință despre existența

contractului de concesiune invocat drept act nou, doar în luna martie 2006,

când a formulat și cererea de revizuire.

În privința fondului,

instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 alin. (5) C. proc.

civ., deoarece actul nou invocat, respectiv contractul de concesiune nr. 1823

din 2 decembrie 1995 a fost semnat în calitate de concesionar de către

revizuientă, care a și primit la acea dată un exemplar, astfel încât nu se

poate susține că înscrisul a fost reținut de partea potrivnică și nu a putut fi

prezentat pe parcursul procesului dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților.

În aceeași ordine de idei,

faptul că acest document s-a aflat în posesia unei persoane care avea un

contract de colaborare cu revizuienta nu constituie un motiv care să se

încadreze în dispozițiile textului anterior invocat pentru a justifica cererea

de revizuire.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs revizuienta, criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 322 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În mod concret recurenta

invocă faptul că decizia nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, fiind prin urmare nesocotite dispozițiile art. 261

C. proc. civ.

Prin cel de al doilea motiv

de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

recurenta critică hotărârea sub aspectul interpretării greșite a contractului

de vânzare cumpărare și a celui de concesiune pe care partea potrivnică nu l-a

prezentat în instanță, folosind un alt contract care devenise nul prin voința

părților.

Ultima critică vizează

soluționarea greșită a cauzei, în condițiile în care revizuienta a fost

obligată la plata chiriei restante și a penalităților de întârziere, în lipsa

existenței unui contract pentru teren.

Analizând cererea de

revizuire prin prisma motivelor invocate, prevăzute de art. 322 alin. (5) C.

proc. civ., Curtea constată că aceasta este neîntemeiată respingând-o ca atare.

Astfel, cererea de revizuire

întemeiată în drept pe dispozițiile legale anterior invocate este admisibilă

„dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute

de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților”.

Or, în speță, așa cum corect

a reținut și curtea de apel, contractul de concesiune nr. 1823 din 2 decembrie

1995 invocat de revizuientă ca fiind actul nou reținut de partea potrivnică, nu

se încadrează în ipoteza prevăzută de norma legală citată, în condițiile în

care acest contract a fost semnat de revizuientă, în calitate de parte

contractantă, care a și primit un exemplar cu ocazia încheierii convenției.

De altfel, instanța,

analizând punctual condițiile cerute de dispozițiile art. 322 alin. (5) C.

proc. civ., a ajuns la concluzia corectă și argumentată în fapt și în drept, că

cererea de revizuire nu este întemeiată, pentru că nu sunt îndeplinite

condițiile cumulativ prevăzute de lege în acest sens.

Din această perspectivă,

rezultă și netemeinicia criticilor formulate în recurs și întemeiate în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

În privința ultimului motiv

de recurs, curtea constată că această critică vizează de fapt modul de

soluționare al fondului drepturilor litigioase, soluționat irevocabil prin

decizia nr. 2879/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins

recursul declarat de revizuienta de azi împotriva deciziei nr. 484 din 28 iunie

2004 a Curții de Apel Ploiești, prin urmare, excede cadrul procesual determinat

de încadrarea cererii de revizuire în dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., astfel încât nici această critică nu poate fi primită.

În concluzie, reținând că

instanța a analizat în mod riguros cererea de revizuire în raport de

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pronunțând o hotărâre legală,

aceasta va fi menținută ca atare, ca efect al respingerii recursului ca

nefondat.

Fiind în culpă procesuală,

în temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuienta va fi obligată și la plata

cheltuielilor de judecată către intimată în sumă de 350 lei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuienta SC D.U. SRL Băicoi, jud. Prahova împotriva

deciziei nr. 122 din 9 mai 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ.

Obligă revizuienta SC D.U. SRL

Băicoi la 350 lei cheltuieli de judecată către intimata SC P. SA Băicoi, jud.

Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.