ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2908/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, secția comercială, prin sentința nr. 325 din 26 februarie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC Y.C. SRL cu sediul social în municipiul Ploiești județul Prahova în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC D. SA cu sediul social în comuna Brazi sat Negoiești județul Prahova. A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă. De asemenea, au fost respinse excepțiile de prematuritate și de neexecutare a contractului. A mai fost constatată intervenită rezilierea de drept a contractului de închiriere nr. 23/2003. S-a dispus obligarea pârâtei-reclamante să plătească reclamantei pârâte suma de 171.298 Ron reprezentând contravaloare investiții, inclusiv dobânda legală aferentă la data plății, cât și suma de 4592 DOLARI S.U.A.

în lei, la cursul B.N.R. din ziua plății. A mai fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei reclamante suma de 6838,69 Ron contravaloare utilități, suma de 16.993,14 Ron rest de plată chirie pentru perioada 15 ianuarie 2006 – 14 februarie 2006 cât și contravaloarea în lei a sumei de 10.260 DOLARI S.U.A. la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând penalități de întârziere. În final, a fost respinsă în tot cererea reconvențională. Instanța de fond a reținut în principal că, la data de 15 august 2003, între SC Y.C.

SRL și SC D. SA s-a încheiat contractul de închiriere nr. 23/2003, prin care pârâta, în calitate de proprietar, a închiriat reclamantei, în calitate de locatar, spațiul constituit din teren și hală metalică de oțel galvanizat, o suprafață de 1400 m.p., situat în comuna Brazi, sat Negoiești, Zona Industrială D., în schimbul unei chirii lunare de 3,28 DOLARI S.U.A./m.p/lună, pe o perioadă de 5 ani, până la data de 14 august 2008. Din conținutul înscrisurilor și expertizei contabile a rezultat că reclamanta a efectuat lucrări de investiții la imobilul proprietatea pârâtei, cu acordul acesteia, lucrări de investiții care s-au ridicat la suma de 171.298 lei, pentru care pârâta în parte a emis facturi.

Potrivit înțelegerii părților, dacă locatarul nu-și îndeplinește obligația de plată la scadență, iar întârzierea depășește 30 de zile de la data scadenței, contractul se desființează de drept cu această dată, fără a mai fi necesară punerea în întârziere sau alte formalități prealabile, desființarea făcându-se în virtutea pactului comisoriu de gradul IV. Din adresa nr. 569 din 6 martie 2006 reiese că reclamanta a adus la cunoștință pârâtei imposibilitatea de a mai achita chiria, devenind incidente dispozițiile art. 5 din contract, vizând rezilierea. S-a apreciat că deși reclamanta a solicitat pârâtei la data de 23 ianuarie 2006 să procedeze la încheierea unui proces verbal de predare-primire asupra spațiului ce a făcut obiectul închirierii, ca urmare a rezilierii contractului, aceasta nu a fost de acord, motiv pentru care spațiul a fost părăsit fără semnarea documentului expus anterior.

Capătul de cerere privind contravaloarea garanției de 4592 DOLARI S.U.A. a fost găsit întemeiat, deoarece odată cu intervenirea rezilierii contractului și predarea spațiului către reclamantă, pârâtei îi revine obligația din art. 7 lit. a) din același contract. Raportul de expertiză contabilă a evidențiat că reclamanta datorează pârâtei suma de 6838,69 Ron cu titlu de contravaloare utilități și 16.993,14 Ron cu titlu de chirie rest de plată pe perioada 15 ianuarie 2006 – 14 februarie 2006, sume care au și fost recunoscute. Tot pe calea cererii reconvenționale s-a mai reținut că reclamanta datorează pârâtei penalități de întârziere aferente plății cu întârziere a chiriei pe perioada 15 noiembrie 2005 – 14 februarie 2006. Cererea pârâtei cu privire la obligarea reclamantei la plata daunelor interese a fost respinsă, cu motivarea că nu au fost dovedite.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 232 din 15 noiembrie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâta SC D. SA împotriva sentinței nr. 325/26 februarie 2007 a Tribunalului Prahova, secția comercială, fiind preluate în esență toate argumentele expuse de prima instanță. Împotriva deciziei nr. 232 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs SC D. SA, care în temeiul art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, în principal prin modificarea hotărârilor recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, iar în subsidiar casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că până la data închiderii dezbaterilor reclamanta nu și-a precizat cererea, în sensul majorării pretențiilor, în urma întocmirii raportului de expertiză contabilă, care a concluzionat o variantă a pretențiilor la cuantumul de 171.298 Ron. Soluția recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, prin aceea că fără a fi investită cu cercetarea validității contractului instanța și-a întemeiat argumentele în ceea ce privește efectele pactului comisoriu de gradul IV și culpa contractuală pe o situație ipotetică și nereală, nesocotindu-se forța obligatorie a contractului vizând termenul și obligația de a preda spațiul închiriat.

De asemenea, în mod greșit a fost admisă cererea reconvențională numai în parte, atâta timp cât au fost constatate investiții efectuate de societatea pârâtă în cuantumul stabilit de expertiză. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse de pârâtă în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente. Atât instanța de fond cât și cea de apel, printr-o integrală și completă apreciere a probelor, au stabilit o corectă situație de fapt și de drept, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc de părți în cadrul contractului de închiriere nr. 23 din 15 august 2003, având ca obiect folosința unui spațiu constituit din teren și hală metalică din oțel galvanizat, în suprafață de 1400 m.p., situat în comuna Brazi, sat Negoiești, Zona Industrială D.. Reclamanta SC Y.C.

SRL, așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, a cerut obligarea pârâtei la plata reactualizată a sumei 147.357,20 Ron cu titlu de contravaloare investiții efectuate cu acordul expres al proprietarului la spațiul închiriat, restituirea garanției în sumă de 500.000 Ron (echivalentul în lei a 4.592 DOLARI S.U.A. la cursul din data plății) precum și cheltuieli de judecată. Nu poate fi primită critica recurentei sub aspectul că instanța a acordat „plus petita”, deoarece suma de 147.357,20 lei, inițial solicitată, a fost reactualizată prin raportul de expertiză contabilă și suplimentul la acest raport, la nivelul sumei de 171.298 Ron. La termenul din 19 februarie 2007, instanța de fond a primit din partea reprezentantului legal al SC Y.C.

SRL concluzii scrise, prin care reclamanta a expus fără echivoc că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 171.298 lei reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la hala 3, în concordanță cu precizările care se regăsesc în raportul de expertiză. Din această perspectivă, devin aplicabile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care prevăd că cererea nu se socotește modificată și nu se va da alt termen, ci se va trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii. La rândul ei jurisprudența a statuat că cererea de mărire a câtimii obiectului acțiunii poate fi formulată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului și se consemnează în încheierea de ședință, fără a fi necesar consimțământul pârâtei.

Judicios argumentat și bine documentat, s-a apreciat că în cauză nu a rezultat culpa reclamantei intimate în ceea ce privește rezilierea contractului de închiriere, aceasta având loc ca urmare a incidenței pactului comisoriu de gradul IV, care se regăsește stipulat ca urmare a liberei manifestări de voință a părților contractante. Nici critica recurentei privind soluționarea cererii reconvenționale nu este justificată, prin aceea că această cerere a fost admisă numai în parte, conform probatoriului administrat, respectiv a înscrisurilor depuse coroborat cu concluziile raportului de expertiză. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâta SC D. SA împotriva deciziei nr. 232 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC D. SA Brazi împotriva deciziei nr. 232 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 octombrie 2008.