ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3316/2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 14 martie 2005, reclamanta SC

P.L.B. SRL Ploiești a chemat în judecată pe pârâta S.C.M. T. Ploiești pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a procesului

verbal de adjudecare a licitației din 5 februarie 2002 și a contractului de

vânzare cumpărare din 18 februarie 2002 încheiat de părți și restituirea sumei

de 400.000.000 lei reprezentând garanție de 20% din valoarea activului,

reactualizată la zi, cu dobânda bancară aferentă, plus cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat o

cerere reconvențională solicitând rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare și obligarea reclamantei la plata sumei de 60.000.000 lei

reprezentând daune interese constând în beneficiu nerealizat ca urmare a

neînchirierii spațiului în perioada 2002-2005.

Prin sentința civilă nr.

409 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Prahova a respins acțiunea reclamantei,

ca nefondată și a anulat cererea reconvențională a pârâtei, ca insuficient

timbrată.

Prin Decizia civilă nr.

12 din 1 februarie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul

reclamantei și a luat act că pârâta nu a cerut cheltuieli de judecată.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 3672 din 17

noiembrie 2006, a admis recursul reclamantei, a casat decizia instanței de

apel, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

După casare, Curtea

de Apel Ploiești, prin Decizia civilă nr. 77 din 2 mai 2007, a admis apelul

reclamantei, a schimbat sentința instanței de fond, în sensul că a admis

acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de

licitație din 5 februarie 2002 și a contractului de vânzare-cumpărare din 18

februarie 2002, privind activul situat în Urlați, și a dispus repunerea

părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei de a restitui

reclamantei, suma achitată de 65.644 lei, reactualizată, cu 11.546 lei

cheltuieli de judecată, respingând dobânzile pretinse și menținând celelalte

dispoziții ale sentinței.

Recursurile declarate

de reclamantă și pârâtă împotriva acestei hotărâri, au fost respinse, ca

nefondate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia

nr. 3380 din 30 octombrie 2007.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri judecătorești, pârâta S.C.M. T. Ploiești a formulat o contestație

în anulare, fără să indice în scris temeiul legal al cererii (dar precizând cu

prilejul dezbaterii publice dispozițiile art. 318

1

C. proc. civ.),

prin care solicită rejudecarea recursului său și menținerea hotărârii instanței

de fond, întrucât s-au ignorat considerentele instanței de casare privind

clarificarea situației juridice a terenului aferent Complexului Urlați, și dacă

acesta a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare.

În legătură cu

contestația în anulare de față se rețin următoarele:

Potrivit prevederilor

art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din

greșală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile

limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri

definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de

procedură ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317

și 318 C. proc. civ.).

Prevederea cuprinsă

în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi

retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori

materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului,

cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau

ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea

probelor.

Prin urmare,

greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare

sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de

interpretare a dispozițiilor legale.

În cazul în care

contestația în anulare privește și omisiunea examinării unui motiv de recurs,

aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această cale motive de

casare care au format obiect de preocupare pentru instanțe de recurs, chiar

dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau

a aplicării legii.

Astfel, contestația

în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și

greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă

există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să

examineze justețea soluției pronunțate.

Examinând

hotărârea atacată, în raport de dispozițiile legale de mai sus, se constată că

instanța de recurs a analizat în mod grupat motivele invocate, și a avut în

vedere toate criticile formulate de pârâtă, care priveau, în esență, problema

situației juridice a terenului în discuție.

Este de

reținut, deci, că toate motivele de recurs, chiar dacă nu au fost examinate pe

puncte, își găsesc tratarea detaliată în considerentele hotărârii atacate, așa

cum s-a menționat mai sus, pârâta contestatoare invocând practic greșeli de

judecată fără să indice în concret omisiunea în examinarea vreuneia din

motivele recursului scris.

Chiar

dacă petiționara consideră că prin soluția la care s-a oprit instanța de recurs

ar cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe această

cale procesuală, a contestației în anulare, care este o cale de retractare și

nu de reformare a soluției atacate.

În consecință nefiind îndeplinite

condițiile legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare

formulată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de T. S.C.M. Ploiești împotriva Deciziei

nr. 3380 din 30 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2008.