ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1684/2010

Asupra recursului de

față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată LA 10

decembrie 2003 la Judecătoria Ploiești, reclamantul C.L. Bucov a chemat în

judecată pe pârâta SC U. SRL Bucov, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o

va pronunța, să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul

comercial pe care-l ocupă, situat în comuna Bucov, jud.Prahova, obligarea

pârâtei la plata chiriei restante pentru perioada martie - aprilie 2003 și a

lipsei de folosință începând cu luna iunie 2003 la zi, pentru spațiul ocupat

tară nici un drept.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a închiriat pârâtei, în baza contractului de

închiriere din 1993, spațiul în litigiu pe un termen de 10 ani, termen care a

expirat la 18 mai 2003, Iară ca între părți să mai intervină tacita

relocațiune, că pârâta a refuzat încheierea unui nou contract ocupând spațiul

comercial fără nici un drept, după expirarea termenului de închiriere, astfel

încât, este obligată să predea spațiul în litigiu și să achite atât chiria cât

și lipsa de folosință.

În temeiul

dispozițiilor art. 115 și 118 C. proc. civ., pârâta a formulat întâmpinare

solicitând respingerea acțiunii, precum și o cerere reconventională prin care a

solicitat, obligarea reclamantului să încheie un nou contract de închiriere,

compensarea chiriei cu contravaloarea lucrărilor de amenajare și modernizare

constând în construcții și instalații efectuate la spațiul închiriat și la un

garaj, iar în subsidiar, în cazul admiterii acțiunii, obligarea reclamantului

la plata contravalorii lucrărilor efectuate, actualizată în raport de euro,

până la data plății efective și instituirea în favoarea sa unui drept de

retenție, până la achitarea debitului.

Prin sentința

civilă

nr. 8929 din 17 noiembrie 2006 a

Judecătoriei Ploiești au fost admise în parte atât acțiunea, cât și cererea

reconventională precizată și s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâtei din

spațiul comercial situat în comuna Bucov, jud. Prahova, fiind obligată pârâta

la plata chiriei restante pentru perioada martie - mai 2003 de 1.524.480 lei,

de 11.687.680 lei pentru perioada iunie 2003 -aprilie 2005, iar reclamantul a

fost obligat la plata către pârâtă a contravalorii lucrărilor efectuate de

aceasta la spațiul comercial în litigiu de 369.034.632 lei.

Au fost

respinse restul capetelor de cerere formulate prin acțiune și cererea

reconventională precizată și compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a

se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că între părți a intervenit un

contract de închiriere din 1993 privind spațiul comercial situat în comuna

Bucov, pe un termen de 10 ani, respectiv 18 mai 1993 - 18 mai 2003, însă, după

expirarea acestui termen, între părți nu a mai fost încheiat un alt contract de

închiriere, existând neînțelegeri privind neplata la termen a chiriei și chiar

a unei chirii mai mare, astfel încât pârâta ocupă ilegal spațiul comercial în

litigiu.

De asemenea,

s-a menționat că pârâta a executat la spațiul comercial, o serie de lucrări de

îmbunătățire în valoare totală de 369.034.632 lei calculate în baza raportului

de expertiză tehnică construcții refacere ing. B.C.

În urma

apelului declarat de ambele părți, s-a pronunțat Decizia nr. 168 din 13 martie

2007 prin care tribunalul a anulat sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești

și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Prahova.

Pentru a adopta această soluție instanța de apel a reținut că raporturile

juridice izvorâte din contractul de închiriere încheiat între părți au caracter

comercial, iar obiectul principal al acțiunii vizează evacuarea pârâtei din

spațiul comercial în litigiu, deci o cerere neevaluabilă în bani, fiind

incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

La Tribunalul

Prahova cauza a fost înregistrată ca fond comercial, sub nr. 3863/105/2007,

iar, la solicitarea părților, s-au administrat probatorii cu înscrisuri.

Prin

sentința nr. 389 din 24 martie 2008, Tribunalul Prahova a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.L. Bucov și, în parte, cererea reconvențională

formulată de pârâtă, dispunând evacuarea pârâtei din spațiul situat în Bucov,

jud.Prahova.

De asemenea, a

obligat pârâta să plătească reclamantei 1.321,21 lei c/val chirie restantă și

reclamanta a fost obligată sa plătească pârâtei suma de 36.903,46 lei

reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor.

A respins în rest cererea

reconvențională.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC U. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin Decizia nr.

129 din 13 iunie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de netimbrare a cererii de apel

invocată din oficiu, a anulat ca netimbrat apelul.

Pentru a

hotărî astfel instanța de apel a reținut că apelanta-pârâtă nu a achitat taxa

judiciară de timbru în cuantum de 68,84 lei și timbrul

judiciar

de 3,45 lei, deși a fost citată cu mențiunea referitoare la timbraj

și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 din

O.G. nr. 32/1995.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC U. SRL

invocând prevederile art. 312 alin.

(3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat

admiterea recursului,

casarea deciziei și

trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență

următoarele:

- Decizia

este nelegală, întrucât instanța a încălcat dispozițiile

art. 156 C. proc. civ. și implicit dreptul său la

apărare.

- La data de 13 iunie 2008, fiind primul termen de

judecată pentru

soluționarea

apelului părțile au depus la dosar cereri pentru lipsă de apărare. Cererea

recurentei a fost justificată pe faptul angajării unui

apărător atât în vederea motivării apelului cât și al susținerii

acestuia.

- Curtea, deși a luat act de depunerea acestor cereri nu s-a pronunțat

asupra lor.

- Instanța

nepronunțându-se asupra cererii sale și în lipsa recurentei a invocat excepția

netimbrării apelului pe care îl anulează pe acest considerent.

- Soluția pronunțată este nelegală, dată cu încălcarea dreptului la

apărare, deoarece dacă s-ar fi acordat

un termen s-ar fi făcut dovada că

taxa

judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii au fost depuse

la instanța de fond, dar din motive care nu se

cunosc nu au fost înaintate

cu dosarul.

Intimata C.L. Bucov a depus concluzii scrise, solicitând

admiterea recursului

declarat de pârâta SC U. SRL, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare, întrucât instanța nu s-a pronunțat pe cererile de amânare formulate

de părți, încălcându-se dispozițiile art. 156 C. proc. civ.

Recursul

este fondat.

Analizând

recursul prin prisma motivelor invocate raportat la

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că

acesta

este fondat pentru următoarele considerente:

Cauza a fost soluționată, în apel, la primul termen de judecată pe

excepția de netimbrare a cererii de

apel invocată din oficiu, așa cum rezultă din practicaua și considerentele

deciziei recurate.

La data de 12 iunie 2008

intimatul C.L. Bucovăt a

solicitat prin cerere scrisă acordarea

unui termen de judecată întrucât consilierul juridic se află în concediu de odihnă.

La data

de 13 iunie 2008 apelanta SC U. SRL a solicitat amânarea cauzei în vederea

angajării unui apărător, sens în care s-a depus o cerere scrisă.

Curtea de Apel

Ploiești a luat act de depunerea acestor cereri, așa cum rezultă din practicaua

deciziei, însă nu s-a pronunțat asupra acestora și în lipsa părților a invocat

din oficiu excepția netimbrării.

Instanța era

obligată să se pronunțe mai întâi pe cererile de lipsă de apărare cu care

fusese investită și apoi în funcție de soluția dată cu privire la aceste cereri

avea a se pronunța pe excepție.

Neprocedând

astfel instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al părților, care

garantează o judecată imparțială, prin posibilitatea ca părțile să-și poată

spune părerea și să se apere cu privire la toate aspectele ce ar putea

influența soluția în cauză.

Constatând

încălcarea dispozițiilor art. 156 C. proc. civ. se apreciază că hotărârea este

afectată de nelegalitate, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Pentru aceste

considerente și față de împrejurarea că instanța a soluționat procesul fără a

intra în cercetarea fondului în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre

rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta SC U. SRL Bucov împotriva Deciziei nr. 129 din 13

iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 12 mai 2010.