ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1684/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată LA 10 decembrie 2003 la Judecătoria Ploiești, reclamantul C.L. Bucov a chemat în judecată pe pârâta SC U. SRL Bucov, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul comercial pe care-l ocupă, situat în comuna Bucov, jud.Prahova, obligarea pârâtei la plata chiriei restante pentru perioada martie - aprilie 2003 și a lipsei de folosință începând cu luna iunie 2003 la zi, pentru spațiul ocupat tară nici un drept.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a închiriat pârâtei, în baza contractului de închiriere din 1993, spațiul în litigiu pe un termen de 10 ani, termen care a expirat la 18 mai 2003, Iară ca între părți să mai intervină tacita relocațiune, că pârâta a refuzat încheierea unui nou contract ocupând spațiul comercial fără nici un drept, după expirarea termenului de închiriere, astfel încât, este obligată să predea spațiul în litigiu și să achite atât chiria cât și lipsa de folosință. În temeiul dispozițiilor art. 115 și 118 C. proc.

civ., pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, precum și o cerere reconventională prin care a solicitat, obligarea reclamantului să încheie un nou contract de închiriere, compensarea chiriei cu contravaloarea lucrărilor de amenajare și modernizare constând în construcții și instalații efectuate la spațiul închiriat și la un garaj, iar în subsidiar, în cazul admiterii acțiunii, obligarea reclamantului la plata contravalorii lucrărilor efectuate, actualizată în raport de euro, până la data plății efective și instituirea în favoarea sa unui drept de retenție, până la achitarea debitului.

Prin sentința civilă nr. 8929 din 17 noiembrie 2006 a Judecătoriei Ploiești au fost admise în parte atât acțiunea, cât și cererea reconventională precizată și s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul comercial situat în comuna Bucov, jud. Prahova, fiind obligată pârâta la plata chiriei restante pentru perioada martie - mai 2003 de 1.524.480 lei, de 11.687.680 lei pentru perioada iunie 2003 -aprilie 2005, iar reclamantul a fost obligat la plata către pârâtă a contravalorii lucrărilor efectuate de aceasta la spațiul comercial în litigiu de 369.034.632 lei. Au fost respinse restul capetelor de cerere formulate prin acțiune și cererea reconventională precizată și compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că între părți a intervenit un contract de închiriere din 1993 privind spațiul comercial situat în comuna Bucov, pe un termen de 10 ani, respectiv 18 mai 1993 - 18 mai 2003, însă, după expirarea acestui termen, între părți nu a mai fost încheiat un alt contract de închiriere, existând neînțelegeri privind neplata la termen a chiriei și chiar a unei chirii mai mare, astfel încât pârâta ocupă ilegal spațiul comercial în litigiu. De asemenea, s-a menționat că pârâta a executat la spațiul comercial, o serie de lucrări de îmbunătățire în valoare totală de 369.034.632 lei calculate în baza raportului de expertiză tehnică construcții refacere ing.

B.C. În urma apelului declarat de ambele părți, s-a pronunțat Decizia nr. 168 din 13 martie 2007 prin care tribunalul a anulat sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Prahova. Pentru a adopta această soluție instanța de apel a reținut că raporturile juridice izvorâte din contractul de închiriere încheiat între părți au caracter comercial, iar obiectul principal al acțiunii vizează evacuarea pârâtei din spațiul comercial în litigiu, deci o cerere neevaluabilă în bani, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. La Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată ca fond comercial, sub nr. 3863/105/2007, iar, la solicitarea părților, s-au administrat probatorii cu înscrisuri.

Prin sentința nr. 389 din 24 martie 2008, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul C.L. Bucov și, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtă, dispunând evacuarea pârâtei din spațiul situat în Bucov, jud.Prahova. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei 1.321,21 lei c/val chirie restantă și reclamanta a fost obligată sa plătească pârâtei suma de 36.903,46 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor. A respins în rest cererea reconvențională. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC U. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 129 din 13 iunie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de netimbrare a cererii de apel invocată din oficiu, a anulat ca netimbrat apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că apelanta-pârâtă nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 68,84 lei și timbrul judiciar de 3,45 lei, deși a fost citată cu mențiunea referitoare la timbraj și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC U. SRL invocând prevederile art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență următoarele: - Decizia este nelegală, întrucât instanța a încălcat dispozițiile art. 156 C. proc.

civ. și implicit dreptul său la apărare. - La data de 13 iunie 2008, fiind primul termen de judecată pentru soluționarea apelului părțile au depus la dosar cereri pentru lipsă de apărare. Cererea recurentei a fost justificată pe faptul angajării unui apărător atât în vederea motivării apelului cât și al susținerii acestuia. - Curtea, deși a luat act de depunerea acestor cereri nu s-a pronunțat asupra lor. - Instanța nepronunțându-se asupra cererii sale și în lipsa recurentei a invocat excepția netimbrării apelului pe care îl anulează pe acest considerent. - Soluția pronunțată este nelegală, dată cu încălcarea dreptului la apărare, deoarece dacă s-ar fi acordat un termen s-ar fi făcut dovada că taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii au fost depuse la instanța de fond, dar din motive care nu se cunosc nu au fost înaintate cu dosarul.

Intimata C.L. Bucov a depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului declarat de pârâta SC U. SRL, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța nu s-a pronunțat pe cererile de amânare formulate de părți, încălcându-se dispozițiile art. 156 C. proc. civ. Recursul este fondat. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Cauza a fost soluționată, în apel, la primul termen de judecată pe excepția de netimbrare a cererii de apel invocată din oficiu, așa cum rezultă din practicaua și considerentele deciziei recurate. La data de 12 iunie 2008 intimatul C.L.

Bucovăt a solicitat prin cerere scrisă acordarea unui termen de judecată întrucât consilierul juridic se află în concediu de odihnă. La data de 13 iunie 2008 apelanta SC U. SRL a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, sens în care s-a depus o cerere scrisă. Curtea de Apel Ploiești a luat act de depunerea acestor cereri, așa cum rezultă din practicaua deciziei, însă nu s-a pronunțat asupra acestora și în lipsa părților a invocat din oficiu excepția netimbrării. Instanța era obligată să se pronunțe mai întâi pe cererile de lipsă de apărare cu care fusese investită și apoi în funcție de soluția dată cu privire la aceste cereri avea a se pronunța pe excepție. Neprocedând astfel instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al părților, care garantează o judecată imparțială, prin posibilitatea ca părțile să-și poată spune părerea și să se apere cu privire la toate aspectele ce ar putea influența soluția în cauză.

Constatând încălcarea dispozițiilor art. 156 C. proc. civ. se apreciază că hotărârea este afectată de nelegalitate, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru aceste considerente și față de împrejurarea că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC U. SRL Bucov împotriva Deciziei nr. 129 din 13 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 mai 2010.