ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 168/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 iulie 2005, reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pe pârâta SC G. SA București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea H.G.A. SC G. SA București, respectiv a Hotărârii nr. 1 a adunării generale ordinare a acționarilor din data de 20 aprilie 2005, art. 1 - 3, 5, 7 și 8 (publicată în M. Of. nr. 2099/01. 07.2005). În motivare se arată că adunarea generală a acționarilor SC G. SA București din data de 20 aprilie 2005 nu a fost legal constituită și a luat hotărâri ce încalcă norme imperative din legislația societăților comerciale. La data de 26 septembrie 2005, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare se susține că prin hotărârea a cărui anulare se solicită nu s-a făcut nici o modificare a actului constitutiv și nu a fost urmată de un act adițional care să consemneze vreo modificare a actului constitutiv la Registrul Comerțului. La termenul din 15 decembrie 2005 s-a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în pronunțarea acțiunii în anulare. Tribunalul București, secția VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5079 din 15 decembrie 2005, a respins excepția lipsei de interes și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că: Acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au solicitat să se menționeze acest lucru în procesul verbal pot solicita anularea acestei hotărâri în numele interesului social, fără a fi nevoie să justifice un interes practic, concret în anularea hotărârii adoptate.

Hotărârile adoptate nu au avut ca și consecință modificarea actului constitutiv, fiind vorba de probleme curente care privesc desfășurarea activității societății. Potrivit art. 184 din Legea nr. 31/1990, situațiile financiare anuale împreună cu rapoartele administratorilor, cenzorilor sau al autorilor financiari vor rămâne depuse la sediul societăților și la cel al sucursalelor, în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a fi comunicată de acționari. Reclamanta nu a făcut dovada că a încercat consultarea situațiilor financiare și a raporturilor respective în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a face dovada că nu au fost respectate dispozițiile legale invocate.

Textul de lege nu prevede obligativitatea ca în convocator să se prevadă expres posibilitatea de completare a acestor situații. În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 9.1 și 9.2 din O.M.F. nr. 94/2001, reclamanta nu a făcut dovada incidenței acestor texte de lege în ceea ce privește societatea pârâtă. Au fost respectate dispozițiile art. 162 alin. (1) din aceeași lege în sensul că conzorul a fost înlocuit cu supleantul cel mai în vârstă. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 130 din 20 martie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că: Din analiza probelor de la dosar rezultă că s-au respectat dispozițiile legale referitoare la convocarea adunării generale a acționarilor care a cuprins datele esențiale conform legii.

Situațiile financiare s-au aflat la sediul societății și puteau fi consultate de orice acționar interesat. Faptul că aceste date nu au fost transmise prin fax reclamantei nu poate achita ideea încălcării dispozițiilor legale deoarece pârâta nu făcea parte din societățile comerciale pentru care era obligatoriu acest lucru, conform art. 2 din O.M.F. nr. 94/2001 astfel cum a fost modificată O.M.F. nr. 187/2003 și care se referă la cifra de afaceri. Pârâta a avut trei cenzori și 3 supleanți când cenzorul în cauză nu și-a putut îndeplini atribuțiile, pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 162 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în sensul că acesta a fost înlocuit și nu revocat. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta B.I.L.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în primul rând că s-au înlăturat în mod eronat motivele de nulitate privind constituirea adunării generale în ceea ce privește convocarea și datele pe care trebuie să le cuprindă aceasta, care nu au fost respectate. În al doilea rând s-a arătat că în mod eronat s-au înlăturat motivele de nulitate privind încălcarea drepturilor de informare ale acționarilor, în sensul că nu s-a pus la dispoziția acționarilor situațiile financiare în termenul legal și a posibilității de consultare, informare, iar reclamanta a depus la dosar transmisiile fax în acest sens care au rămas fără rezultat. În al treilea rând se critică faptul că instanța a interpretat în mod eronat dispozițiile legii în privința încetării mandatului de cenzor, în sensul că înlocuirea acestuia se produce de drept fără a fi necesară o hotărâre în acest sens și fără inserarea pe ordinea de zi.

În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta B.I.L. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în totalitate a deciziei atacate, iar pe fondul cauzei anularea hotărârii generale a acționarilor SC G. SA nr. 1 din 20 aprilie 2005, art. 1 - 3, 5.7 și 8 (M. Of. nr. 2099/1.07.2005). Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza probelor de la dosar rezultă că s-au respectat dispozițiile legale referitoare la convocarea adunării generale a acționarilor. Situațiile financiare s-au aflat la sediul societății și puteau fi consultate de acționar. Faptul că aceste date nu au fost transmise prin fax reclamantei nu înseamnă că s-au încălcat dispozițiile legale deoarece pârâta nu făcea parte din societățile comerciale pentru care era obligatoriu acest lucru conform art. 2 din O.M.F.

nr. 94/2001 astfel cum a fost modificată prin O.M.F. nr. 187/2003 și care se referă la cifra de afaceri. Pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 162 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 atunci când cenzorul în cauză nu și-a putut îndeplini atribuțiile în sensul că acesta a fost înlocuit și nu revocat. Pentru înlocuirea cenzorului nu era necesară aprobarea adunării generale, deoarece înlocuirea, opera în baza legii, iar adunarea generală era informată de această situație. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că atât instanța de fond cât și instanța de apel în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză.

Față de cele ce preced, rezultă că recursul este nefondat și drept urmare va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L. împotriva deciziei comerciale nr. 130 din 20 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă intimata la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2007.