ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 168/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 168/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 19 iulie 2005,

reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pe pârâta SC G. SA București pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea H.G.A. SC G. SA

București, respectiv a Hotărârii nr. 1 a adunării generale ordinare a

acționarilor din data de 20 aprilie 2005, art. 1 - 3, 5, 7 și 8 (publicată în M.

Of. nr. 2099/01. 07.2005).

În motivare se arată că

adunarea generală a acționarilor SC G. SA București din data de 20 aprilie 2005

nu a fost legal constituită și a luat hotărâri ce încalcă norme imperative din

legislația societăților comerciale.

La data de 26 septembrie

2005, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca

neîntemeiată. În motivare se susține că prin hotărârea a cărui anulare se

solicită nu s-a făcut nici o modificare a actului constitutiv și nu a fost

urmată de un act adițional care să consemneze vreo modificare a actului

constitutiv la Registrul Comerțului.

La termenul din 15 decembrie

2005 s-a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în pronunțarea acțiunii

în anulare.

Tribunalul București, secția

VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5079 din 15 decembrie 2005, a

respins excepția lipsei de interes și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că:

Acționarii care nu au luat

parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au solicitat să se

menționeze acest lucru în procesul verbal pot solicita anularea acestei

hotărâri în numele interesului social, fără a fi nevoie să justifice un interes

practic, concret în anularea hotărârii adoptate.

Hotărârile adoptate nu au

avut ca și consecință modificarea actului constitutiv, fiind vorba de probleme

curente care privesc desfășurarea activității societății.

Potrivit art. 184 din Legea nr.

31/1990, situațiile financiare anuale împreună cu rapoartele administratorilor,

cenzorilor sau al autorilor financiari vor rămâne depuse la sediul societăților

și la cel al sucursalelor, în cele 15 zile care preced întrunirea adunării

generale, pentru a fi comunicată de acționari.

Reclamanta nu a făcut dovada

că a încercat consultarea situațiilor financiare și a raporturilor respective

în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a face dovada

că nu au fost respectate dispozițiile legale invocate.

Textul de lege nu prevede

obligativitatea ca în convocator să se prevadă expres posibilitatea de

completare a acestor situații.

În ceea ce privește

aplicabilitatea dispozițiilor art. 9.1 și 9.2 din O.M.F. nr. 94/2001,

reclamanta nu a făcut dovada incidenței acestor texte de lege în ceea ce

privește societatea pârâtă.

Au fost respectate

dispozițiile art. 162 alin. (1) din aceeași lege în sensul că conzorul a fost

înlocuit cu supleantul cel mai în vârstă.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 130 din 20

martie 2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că:

Din analiza probelor de la

dosar rezultă că s-au respectat dispozițiile legale referitoare la convocarea

adunării generale a acționarilor care a cuprins datele esențiale conform legii.

Situațiile financiare s-au

aflat la sediul societății și puteau fi consultate de orice acționar interesat.

Faptul că aceste date nu au

fost transmise prin fax reclamantei nu poate achita ideea încălcării

dispozițiilor legale deoarece pârâta nu făcea parte din societățile comerciale

pentru care era obligatoriu acest lucru, conform art. 2 din O.M.F. nr. 94/2001

astfel cum a fost modificată O.M.F. nr. 187/2003 și care se referă la cifra de

afaceri.

Pârâta a avut trei cenzori

și 3 supleanți când cenzorul în cauză nu și-a putut îndeplini atribuțiile,

pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 162 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

în sensul că acesta a fost înlocuit și nu revocat.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta B.I.L.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în primul rând că

s-au înlăturat în mod eronat motivele de nulitate privind constituirea adunării

generale în ceea ce privește convocarea și datele pe care trebuie să le

cuprindă aceasta, care nu au fost respectate.

În al doilea rând s-a arătat

că în mod eronat s-au înlăturat motivele de nulitate privind încălcarea

drepturilor de informare ale acționarilor, în sensul că nu s-a pus la

dispoziția acționarilor situațiile financiare în termenul legal și a

posibilității de consultare, informare, iar reclamanta a depus la dosar transmisiile

fax în acest sens care au rămas fără rezultat.

În al treilea rând se

critică faptul că instanța a interpretat în mod eronat dispozițiile legii în

privința încetării mandatului de cenzor, în sensul că înlocuirea acestuia se

produce de drept fără a fi necesară o hotărâre în acest sens și fără inserarea

pe ordinea de zi.

În consecință, în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta B.I.L. solicită admiterea recursului așa

cum a fost formulat și motivat, modificarea în totalitate a deciziei atacate,

iar pe fondul cauzei anularea hotărârii generale a acționarilor SC G. SA nr. 1

din 20 aprilie 2005, art. 1 - 3, 5.7 și 8 (M. Of. nr. 2099/1.07.2005).

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din analiza probelor de la

dosar rezultă că s-au respectat dispozițiile legale referitoare la convocarea

adunării generale a acționarilor.

Situațiile financiare s-au

aflat la sediul societății și puteau fi consultate de acționar.

Faptul că aceste date nu au

fost transmise prin fax reclamantei nu înseamnă că s-au încălcat dispozițiile

legale deoarece pârâta nu făcea parte din societățile comerciale pentru care

era obligatoriu acest lucru conform art. 2 din O.M.F. nr. 94/2001 astfel cum a

fost modificată prin O.M.F. nr. 187/2003 și care se referă la cifra de afaceri.

Pârâta a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 162 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 atunci când cenzorul în

cauză nu și-a putut îndeplini atribuțiile în sensul că acesta a fost înlocuit

și nu revocat.

Pentru înlocuirea cenzorului

nu era necesară aprobarea adunării generale, deoarece înlocuirea, opera în baza

legii, iar adunarea generală era informată de această situație.

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei, rezultă că atât instanța de fond cât și instanța de apel în mod corect

au apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în

cauză.

Față de cele ce preced,

rezultă că recursul este nefondat și drept urmare va fi respins, conform art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta B.I.L. împotriva deciziei comerciale nr. 130 din 20 martie 2006 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă intimata la plata

sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2007.