ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2579/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC A.O.E.I. SRL București prin

care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S.C.H.G. SRL București,

anularea hotărârii A.G.E.A. din 2 mai 2006 a pârâtei.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a fost prezentă la ședința A.G.E.A.

din 2 mai 2006 a pârâtei și nu a contestat convocatorul și inexistența ca

asociat a SC B.S. SE, care este una și aceeași cu SC B.S. AG; că, convocarea

adunării făcute prin executorul judecătoresc nu încalcă dispozițiile statutare

și nici pe cele ale Legii nr. 31/1990; că reprezentarea legală în A.G.A. a

asociaților pârâtei a fost conformă cu dispozițiile legale; că hotărârile în

cadrul ședinței au fost luate cu 2/3 din voturile aferente părților sociale

conform art. 13 alineatul final din statut; că nu s-a reținut existența unor

interese contrare societății pârâte și că alegerea secretarului adunării

generale nu încalcă dispozițiile Legii nr. 31/1990.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia nr. 582 din 22 noiembrie 2007, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond,

reținând că instanța s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cererea conexă

ce a făcut obiectul dosarului nr. 17460/3/2006 al Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, în care s-a pronunțat sentința nr. 4494 din 5 iunie 2006, că

hotărârea A.G.A. a pârâtei este legală.

Împotriva menționatei

decizii reclamanta SC A.O.E.I. SRL București a declarat recurs, în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în

concluzie, admiterea recursului, în principal casarea ambelor hotărâri și

trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în secundar, modificarea deciziei și

admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

În criticile formulate,

reiterate ca și motive de apel, recurenta reclamantă susține în esență

următoarele:

- că greșit a concluzionat

instanța de apel că Tribunalul a analizat motivele din cererea conexă ce a

făcut obiectul dosarului nr. 17460/3/2006, în condițiile în care instanța a

reținut incidental că prin cererea conexă s-a solicitat anularea aceleiași

hotărâri a adunării generale a acționarilor pe considerentul că este contrară

intereselor societății, privind o anumită categorie de asociați, în timp ce

critica sa viza nelegalitatea hotărârii A.G.A. în raport de dispozițiile Legii nr.

31/1990 și de prevederile statutare;

- Curtea de Apel București

în mod greșit a reținut că reclamanta a votat împotriva aprobării documentelor

de finanțare pe motiv că acestea ar fi contrare intereselor societății și că hotărârea

A.G.A. din 2 mai 2006 a pârâtei este legală, fără să aibă în vedere că în

cadrul acesteia au fost aprobate documente de finanțare, întocmite cu depășirea

mandatului dat Consiliului de Administrație al societății pârâte prin hotărârea

A.G.A. din 31 martie 2005, numai pentru angajarea unor negocieri de reeșalonare

a datoriilor existente și nu pentru contractarea de credite noi, în alți

termeni și în alte condiții, pentru sume exorbitante, cu garanții împovărătoare

și fără întocmirea unei note de fundamentare, aspecte negative reținute de

altfel și în considerentele sentinței nr. 4494 din 5 iunie 2006 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială;

- că hotărârea A.G.A. din 2

mai 2006 este nelegală și pentru faptul că unele documente de pe ordinea de zi

supuse aprobării nu i-au fost aduse la cunoștință, iar cele care i-au fost

comunicate nu cuprindeau valorile negociate;

- instanțele au apreciat

greșit că vânzarea părților sociale cu care au garantat creditele contractate,

către persoane nedeterminate, în cazul executării silite s-a făcut cu

respectarea dreptului de preempțiune al asociaților, prevăzut în statutul

societății;

- că judecătorul investit cu

soluționarea cererii s-a substituit voinței societare, apreciind greșit că

hotărârea A.G.E.A. este legală, în condițiile în care clauzele concrete ale

documentelor aprobate prin aceasta sunt contrare legii, contractul de împrumut

făcându-se în condiții dezavantajoase din punct de vedere financiar pentru

societate.

Intimata - pârâtă a depus

întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Înalta Curte analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de

natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză nefiind

întâlnită niciuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel primul motiv de

recurs prin care susține că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea conexă

care conține alte motive de anulare a hotărârii atacate, ce a făcut obiectul

dosarului nr. 17460/3/2006 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

este nefondat, în raport de considerentele deciziei, din care rezultă o

motivare amplă, detaliată, fără să existe omisiuni în cercetarea tuturor

susținerilor făcute de reclamantă privind nelegalitatea hotărârii A.G.A. din 2

mai 2006.

În ceea ce privește motivul

de recurs ce vizează presupusa depășire a mandatului de către administratorii

societății cu ocazia negocierilor purtate cu băncile finanțatoare se constată

că este lipsit de relevanță în condițiile în care acesta nu face obiectul

acțiunii formulate de reclamantă, iar reprezentanții reclamantei SC A.O.E.I.

SRL București, prezenți la ședința A.G.A. din 2 mai 2006, nu au invederat

depășirea limitelor mandatului de către Consiliul de Administrație, raportat la

hotărârea A.G.A. din 31 martie 2005 și la art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Referitor la considerentele

sentinței nr. 4494 din 5 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, prin care s-a dispus suspendarea executării hotărârilor A.G.A. din

2 mai 2006, până la pronunțarea unei hotărâri de către instanța care judeca

fondul pricinii, acestea sunt irelevante în această fază procesuală.

Cum din conținutul

convocatorului și mențiunile făcute în procesul - verbal al adunării A.G.A. din

2 mai 2006 rezultă că actele supuse aprobării au fost aduse la cunoștința

tuturor asociaților societății pârâte și prezentate adunării, se reține ca

nefondată și această critică, cu atât mai mult cu cât necomunicarea sau

comunicarea incompletă a documentelor precizate în convocator, sau lipsa

valorilor negociate din documentele precizate nu sunt de natură să atragă

nulitatea hotărârii cum corect a reținut și instanța de apel.

Nici motivul de recurs prin

care recurenta susține că vânzarea părților sociale s-a făcut cu încălcarea

dreptului de preempțiune al asociaților prevăzut de statut nu este fondat, el

nefăcând obiectul cererii reclamantei, cu atât mai mult cu cât aspecte legate

de garanția reală mobiliară asupra părților sociale vizează executarea silită,

nu legalitatea hotărârii A.G.A.

Și ultimul motiv de recurs

prin care recurenta reclamantă susține că judecătorul s-a substituit voinței

societare este nefondat, avându-se în vedere că instanța a fost investită numai

cu verificarea legalității hotărârii A.G.A. din 2 mai 2006 în raport de

dispozițiile Legii nr. 31/1990 și prevederile actului constitutiv al pârâtei și

nu cu anularea unor dispoziții din contractele de finanțare sau cu examinarea

oportunității acestora.

Așa fiind, cum decizia

instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A.O.E.I. SRL București împotriva deciziei nr. 582 din 22

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2008.