ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2579/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC A.O.E.I. SRL București prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S.C.H.G. SRL București, anularea hotărârii A.G.E.A. din 2 mai 2006 a pârâtei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a fost prezentă la ședința A.G.E.A. din 2 mai 2006 a pârâtei și nu a contestat convocatorul și inexistența ca asociat a SC B.S. SE, care este una și aceeași cu SC B.S. AG; că, convocarea adunării făcute prin executorul judecătoresc nu încalcă dispozițiile statutare și nici pe cele ale Legii nr. 31/1990; că reprezentarea legală în A.G.A.

a asociaților pârâtei a fost conformă cu dispozițiile legale; că hotărârile în cadrul ședinței au fost luate cu 2/3 din voturile aferente părților sociale conform art. 13 alineatul final din statut; că nu s-a reținut existența unor interese contrare societății pârâte și că alegerea secretarului adunării generale nu încalcă dispozițiile Legii nr. 31/1990. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 582 din 22 noiembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond, reținând că instanța s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cererea conexă ce a făcut obiectul dosarului nr. 17460/3/2006 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în care s-a pronunțat sentința nr. 4494 din 5 iunie 2006, că hotărârea A.G.A.

a pârâtei este legală. Împotriva menționatei decizii reclamanta SC A.O.E.I. SRL București a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, în principal casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în secundar, modificarea deciziei și admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată. În criticile formulate, reiterate ca și motive de apel, recurenta reclamantă susține în esență următoarele: - că greșit a concluzionat instanța de apel că Tribunalul a analizat motivele din cererea conexă ce a făcut obiectul dosarului nr. 17460/3/2006, în condițiile în care instanța a reținut incidental că prin cererea conexă s-a solicitat anularea aceleiași hotărâri a adunării generale a acționarilor pe considerentul că este contrară intereselor societății, privind o anumită categorie de asociați, în timp ce critica sa viza nelegalitatea hotărârii A.G.A.

în raport de dispozițiile Legii nr. 31/1990 și de prevederile statutare; - Curtea de Apel București în mod greșit a reținut că reclamanta a votat împotriva aprobării documentelor de finanțare pe motiv că acestea ar fi contrare intereselor societății și că hotărârea A.G.A. din 2 mai 2006 a pârâtei este legală, fără să aibă în vedere că în cadrul acesteia au fost aprobate documente de finanțare, întocmite cu depășirea mandatului dat Consiliului de Administrație al societății pârâte prin hotărârea A.G.A. din 31 martie 2005, numai pentru angajarea unor negocieri de reeșalonare a datoriilor existente și nu pentru contractarea de credite noi, în alți termeni și în alte condiții, pentru sume exorbitante, cu garanții împovărătoare și fără întocmirea unei note de fundamentare, aspecte negative reținute de altfel și în considerentele sentinței nr. 4494 din 5 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială; - că hotărârea A.G.A.

din 2 mai 2006 este nelegală și pentru faptul că unele documente de pe ordinea de zi supuse aprobării nu i-au fost aduse la cunoștință, iar cele care i-au fost comunicate nu cuprindeau valorile negociate; - instanțele au apreciat greșit că vânzarea părților sociale cu care au garantat creditele contractate, către persoane nedeterminate, în cazul executării silite s-a făcut cu respectarea dreptului de preempțiune al asociaților, prevăzut în statutul societății; - că judecătorul investit cu soluționarea cererii s-a substituit voinței societare, apreciind greșit că hotărârea A.G.E.A. este legală, în condițiile în care clauzele concrete ale documentelor aprobate prin aceasta sunt contrare legii, contractul de împrumut făcându-se în condiții dezavantajoase din punct de vedere financiar pentru societate.

Intimata - pârâtă a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul reclamantei este nefondat. Înalta Curte analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză nefiind întâlnită niciuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel primul motiv de recurs prin care susține că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea conexă care conține alte motive de anulare a hotărârii atacate, ce a făcut obiectul dosarului nr. 17460/3/2006 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, este nefondat, în raport de considerentele deciziei, din care rezultă o motivare amplă, detaliată, fără să existe omisiuni în cercetarea tuturor susținerilor făcute de reclamantă privind nelegalitatea hotărârii A.G.A.

din 2 mai 2006. În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează presupusa depășire a mandatului de către administratorii societății cu ocazia negocierilor purtate cu băncile finanțatoare se constată că este lipsit de relevanță în condițiile în care acesta nu face obiectul acțiunii formulate de reclamantă, iar reprezentanții reclamantei SC A.O.E.I. SRL București, prezenți la ședința A.G.A. din 2 mai 2006, nu au invederat depășirea limitelor mandatului de către Consiliul de Administrație, raportat la hotărârea A.G.A. din 31 martie 2005 și la art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Referitor la considerentele sentinței nr. 4494 din 5 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, prin care s-a dispus suspendarea executării hotărârilor A.G.A.

din 2 mai 2006, până la pronunțarea unei hotărâri de către instanța care judeca fondul pricinii, acestea sunt irelevante în această fază procesuală. Cum din conținutul convocatorului și mențiunile făcute în procesul - verbal al adunării A.G.A. din 2 mai 2006 rezultă că actele supuse aprobării au fost aduse la cunoștința tuturor asociaților societății pârâte și prezentate adunării, se reține ca nefondată și această critică, cu atât mai mult cu cât necomunicarea sau comunicarea incompletă a documentelor precizate în convocator, sau lipsa valorilor negociate din documentele precizate nu sunt de natură să atragă nulitatea hotărârii cum corect a reținut și instanța de apel.

Nici motivul de recurs prin care recurenta susține că vânzarea părților sociale s-a făcut cu încălcarea dreptului de preempțiune al asociaților prevăzut de statut nu este fondat, el nefăcând obiectul cererii reclamantei, cu atât mai mult cu cât aspecte legate de garanția reală mobiliară asupra părților sociale vizează executarea silită, nu legalitatea hotărârii A.G.A. Și ultimul motiv de recurs prin care recurenta reclamantă susține că judecătorul s-a substituit voinței societare este nefondat, avându-se în vedere că instanța a fost investită numai cu verificarea legalității hotărârii A.G.A. din 2 mai 2006 în raport de dispozițiile Legii nr. 31/1990 și prevederile actului constitutiv al pârâtei și nu cu anularea unor dispoziții din contractele de finanțare sau cu examinarea oportunității acestora.

Așa fiind, cum decizia instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.O.E.I. SRL București împotriva deciziei nr. 582 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2008.