ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2030/2011

Asupra recursurilor de față; Prin sentința nr. 240 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de reclamanta SC S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții M.C.P.N. și R.A.D.E.F. R., având ca obiect vânzarea holului cinematografului J.N., situat în Craiova, prevăzut în contractul de închiriere nr. 713 din 24 mai 2001 și încheierea contractului de vânzare-cumpărare a menționatului spațiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că activul solicitat de reclamantă nu a fost inclus în lista activelor disponibile ce pot fi vândute în baza Legii nr. 346/2004 și avizată de comitetul director al R.A.D.E.F. R. din data de 5 martie 2008, aprobată în consiliul de administrație din data de 7 martie 2008. Prin decizia nr. 137 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de reclamanta SC S.I.

SRL Craiova, împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâtele să vândă reclamantei spațiu comercial-hol cinematograf J.N., în suprafață de 75 m.p., situat în Craiova, în condițiile Legii nr. 346/2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că apelanta-reclamanta deținea cu chirie holul de acces din incinta cinematografului J.N., activ restituit de pârâta R.A.D.E.F.

R. persoanelor îndreptățite, ceea ce determină inaplicabilitatea legislației speciale privind vânzarea sălilor și a grădinilor de spectacol cinematografic aflate în domeniul privat al statului sau proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 12 alin. (l) pct. a) și b) din Legea nr. 346/2004, apelanta - reclamantă încadrându-se în categoria întreprinderilor mici și mijlocii ce poate cumpăra acest activ, pentru regia autonomă existând obligația încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, potrivit art. 12 alin. (2) din menționata lege. Împotriva deciziei din apel au formulat recurs atât pârâtul M.C.P.N., pârâta D.G.F.P.

DOLJ, cât și pârâta R.A.D.E.F. R. recurentul-pârât M.P.N. a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art. 12 alin. (l) din Legea 346/2004, potrivit cărora întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome. Cu privire la fondul cauzei, acesta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că, în mod greșit, instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 12 alin. (l) lit. a) și lit. b) teza I din Legea nr. 346/2004, potrivit cărora întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, întrucât apelanta-reclamantă SC S.I. SRL nu face parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii spre a-i fi aplicabile evocatele reglementări.

Recurentul-pârât M.C.P.N. a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă față de M.C.P.N., iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei, împotriva sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, această apărare nu poate fi primită, având în vedere că demararea procedurii de vânzare a un activ din domeniul privat al statului se face în conformitate cu art. 67 din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, pe baza unei strategii emise de M.C.P.N.

și aprobată prin hotărâre de guvern, sens în care a fost adoptată H.G. nr. 1874/2006 care, prin decizia Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2579 din 20 iunie 2008 a fost definitiv și irevocabil anulat. Este de menționat, deopotrivă, că, pentru Consiliul de Administrație al R.A.D.E.F. R. era necesar un mandat special dat de M.C.P.N. în scopul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu utilizatorul sălii de cinematograf, astfel cum rezultă și din adresa nr. 8698 din 20 noiembrie 2009, menționatul minister având, așadar, obligații cu privire la vânzarea activului, ceea ce justifică chemarea în judecată a acestuia, pentru a-i fi opozabilă hotărârea.

Cu privire la fondul recursului formulat de pârâtul M.C.P.N., este de observat că, potrivit dispozițiilor art. 65 din O.G. nr. 39/2005, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, precum și terenurile aferente se află în proprietatea privată a statului și în administrarea R.A.D.E.F.

R. și sunt prevăzute în anexă-parte integrantă a precitatei ordonanțe, iar, potrivit prevederilor art. 12 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 346/2004, activele disponibile vor fi vândute la solicitarea locatorului, la prețul negociat, reglementări ce impun îndeplinirea cumulativă a unor condiții, printre care: - intimata-reclamantă să fie proprietara activelor, în pricina de față, constatându-se că activul în litigiu se află în proprietatea privată a statului; - activele să fie disponibile, în pricina de față, constatându-se că spațiul în litigiu nu figurează în această calitate în Lista Activelor Disponibile, întocmită conform dispozițiilor art. 13 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 364/2004.

De asemenea, este de precizat că, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 364/2004, regiile autonome sunt obligate să stabilească și să întocmească listele cuprinzând activele disponibile, condiție esențială ce trebuia îndeplinită și în cazul strategiei de vânzare a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic aflate în proprietatea statului, având în vedere dispozițiile H.G. nr. 1874/2006 prin care au fost detaliate modalitățile de vânzare a cinematografelor utilizatorilor actuali, prin negociere directă, acest din urmă act normativ și, implicit, strategia reglementată fiind anulate, irevocabil, prin decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, în pricina dedusă prezentei judecăți, Înalta Curte constată că, în adevăr, instanța de apel a reținut, în mod eronat, îndeplinirea cumulativă a cerințelor cuprinse de art. 12 alin. (l) lit. a) și b) teza I din Legea nr. 346/2004 și, deopotrivă, a interpretat și aplicat, în mod greșit, dispozițiile art. 13 alin. (4) și (5) din Legea nr. 364/2004. Recurenta-pârâtă D.G.F.P. DOLJ în numele statului român reprezentat de M.F.P. a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că atât legislația din domeniul cinematografiei, cât și Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii nu prevăd în sarcina M.F.P.

obligații cu privire la vânzarea spațiului în litigiu, iar, H.G. nr. 1874/2006 pentru aprobarea strategiei privind vânzarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, precum și a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea R.A.D.E.F. R. stabilește persoanele ce pot avea calitatea de vânzător a menționatelor active, printre acestea nefiind cuprins M.F.P. Recurenta-pârâtă D.G.F.P. DOLJ a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte, a deciziei atacate și respingerea acțiunii față de pârâtul M.F.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, statul este reprezentat de M.F., exclusiv, în litigiile privitoare la dreptul de administrare a regiilor autonome asupra bunurilor din domeniul public și în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra acelorași bunuri din domeniul public.

În raport cu menționatul text legal și având în vedere că bunul în litigiu face parte din categoria celor aflate în domeniul privat, nicidecum, public, al statului, se constată că, în adevăr, statul român nu este reprezentat de M.F.P. în pricina dedusă prezentei judecăți, cum, în mod just, recurenta-pârâtă a arătat prin critica adusă deciziei pronunțată în apel. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să admită recursurile formulate în cauză de pârâții M.C.P.N. și D.G.F.P. DOLJ, să modifice decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta SC S.I. SRL, împotriva sentinței primei instanțe, ca nefondat.

Cu privire la recursul formulat de pârâta R.A.D.E.F. R., se constată că acesta este tardiv declarat, având în vedere că, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, iar, în situația în care partea lasă să expire acest termen fără a beneficia de el, intervine decăderea, potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., or, recurenta-pârâtă R.A.D.E.F. R. a declarat recurs cu depășirea termenului imperativ stabilit de legea procesuală pentru exercitarea dreptului său de a ataca cu recurs decizia dată în apel, așa fiind, Înalta Curte urmând să dea eficiență precitatelor dispoziții legale și să dispună în sensul respingerii recursului formulat în cauză de pârâta R.A.D.E.F.

R., ca tardiv declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Admite recursurile formulate de pârâții M.C.P.N. și de D.G.F.P. Dolj, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 137 din 15 iunie 2010, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul reclamantei SC S.I. SRL Craiova, împotriva sentinței Tribunalului Dolj nr. 240 din 14 aprilie 2009, ca nefondat. Respinge recursul formulat de pârâta R.A.D.E.F. R., împotriva aceleiași decizii, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2011.