ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 882/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 882/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului,
din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secția comercială, prin
Sentința nr. 4128 de la 9 decembrie 2008, a respins acțiunea formulată de
reclamantul SC R. SA în contradictoriu cu pârâtul SC G. SRL, cu motivarea că SC
G. SRL a devenit proprietarul spațiului comercial compus din depozit - sală de
vânzare având suprafața utilă de 88.18 mp conform contractului de
vânzare-cumpărare autentificat la 5 aprilie 2002.
Curtea de Apel
Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 17/2012, a admis apelul
formulat de reclamanta SC R. SA, a schimbat sentința în sensul că a admis
acțiunea formulată de SC R. SA, a obligat pârâta SC G. SRL să predea spațiul ce
a făcut obiectul contractului de închiriere din 27 aprilie 2007 situat în
Craiova, str. S. și a menținut dispozițiile referitoare la cererea reconvențională,
reținând că intimata-pârâtă a avut contract de închiriere pentru spațiul
identificat prin raportul de expertiză, distinct de cel deținut în proprietate
și, prin ajungerea la termen a contractului, acesta a încetat, astfel încât SC
G. SRL are obligația predării bunului a cărui folosință a avut-o în baza
contractului în temeiul art. 30 din contract.
Împotriva acestei
decizii, pârâta SC G. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,
modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului promovat de către
SC R. SA, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
În argumentarea
motivelor de recurs, recurenta a învederat că instanța de apel a făcut o
interpretare greșită a probatoriului administrat, respectiv expertiza efectuată
în cauză de expertul N.C., concluzia expertului nefiind reținută de către
instanța de apel care trebuia să compare titlul de proprietate cu contractul de
închiriere dintre părți.
Anterior analizării
motivelor de recurs, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință de la 2
aprilie 2012, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de SC G. SRL
și a fost desemnat administrator judiciar provizoriu A.M.T.S.I. SPRL Craiova.
Analizând recursul
formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept invocat,
Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele
considerente:
Interpretarea dată
probelor invocată de recurentă constituie o chestiune de fapt, care nu
justifică invocarea cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
Față de caracterul
devolutiv al căii de atac a apelului, recurenta avea posibilitatea completării
probatoriului în fața instanței de apel, fiind inadmisibil în recurs criticarea
modului în care probele administrate au fost interpretate de instanța de apel.
Motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are în vedere situațiile în care
instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, fie
le aplică greșit, or, recurenta și în susținerea acestui motiv, face trimitere
la defectuoasa interpretare a probelor administrate în cauză, ceea ce nu este
permis în această fază procesuală, așa cum s-a arătat anterior.
Recurenta-reclamantă
a adus o critică generică hotărârii pronunțate de instanța de apel, neputând fi
reținut incident în cauză niciun motiv de nelegalitate limitativ prevăzut de
art. 304 C. proc. civ.; critica vizând greșita stabilire a situației de fapt nu
mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs
în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 10 nu mai
există ca motiv de recurs în actuala reglementare, ca urmare a abrogării
acestuia prin O.U.G. nr. 138/2000.
Instanța de apel a
respectat dispozițiile din Decizia de casare nr. 1002 din 11 martie 2010 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus efectuarea de
verificări suplimentare cu privire la situația de fapt pentru stabilirea
apartenenței sau nu a suprafeței închiriate în cea cumpărată de
recurenta-pârâtă.
Fată de aceste
considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G. SRL Slatina Craiova prin
administrator judiciar A.M.T.S.I. SPRL Craiova împotriva Deciziei nr. 17/2012
din 7 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a
civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta SC G. SRL Slatina Craiova prin administrator
judiciar A.M.T.S.I. SPRL Craiova împotriva Deciziei nr. 17/2012 din 7 februarie
2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 5 martie 2013.
Procesat de GGC - AS