ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1057/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a formulat obiectul dosarului nr. 13144/63/2007

al Tribunalului Dolj, secția comercială, reclamanta SC C.P. SRL Craiova a

acționat în judecată pe pârâții C.A., M.S.M., P.R. și B.P.I., pentru ca prin

hotărâre judecătorească pârâții să fie obligați să încheie cu reclamanta un

contract de închiriere pe termen de cinci ani pentru spațiul, respectiv pivnița

de sub imobilul situat în Craiova, folosit de reclamantă cu destinația de

magazin general.

Prin sentința nr. 3994 din

21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins ca inadmisibilă

cererea reclamantei, instanța de fond reținând că întrucât spațiul ocupat are

destinație comercială, prevederile O.U.G. nr. 40/1999, invocat de reclamantă ca

temei de drept a acțiunii, nu sunt aplicabile, ordonanța menționată

reglementând protecția chiriașilor pentru spațiile deținute ca locuințe.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins,

ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 28

din 30 ianuarie 2008, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

corectă.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a susținut că a fost dată cu

greșita aplicare și interpretare a legii.

A susținut astfel că spațiul

ce a solicitat a i se închiria de către pârâți este potrivit fișelor tehnice

ale imobilului, spațiu cu destinație locativă și ca atare intră sub incidența

prevederilor O.U.G. nr. 40/1999.

A susținut de asemenea că se

impun de urgență efectuarea unor reparații începând cu structura de rezistență

de la subsolul imobilului.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Din titulatura pe care o

poartă ordonanța de urgență indicată de reclamantă ca temei al acțiunii sale,

respectiv „O.U. nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protecția chiriașilor și

stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinație de locuință”, rezultă că acest

act normativ nu privește și spațiile folosite de persoanele juridice pentru

activități comerciale.

În enumerarea contractelor

de închiriere făcută la art. 1 din această ordonanță nu se regăsesc și spațiile

comerciale și, cum nu se poate adăuga la lege, corect instanța de apel a

menținut hotărârea instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a acțiunii

introductive la instanță formulată de reclamantă.

Cum pârâții nu pot fi

obligați să închirieze proprietatea lor - chiar și o pivniță – iar recursul

reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca

motiv de nelegalitate în prezența căruia se poate cere modificarea hotărârii,

urmează ca acest recurs, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 28

din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 31 martie 2009.