ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1057/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a formulat obiectul dosarului nr. 13144/63/2007 al Tribunalului Dolj, secția comercială, reclamanta SC C.P. SRL Craiova a acționat în judecată pe pârâții C.A., M.S.M., P.R. și B.P.I., pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâții să fie obligați să încheie cu reclamanta un contract de închiriere pe termen de cinci ani pentru spațiul, respectiv pivnița de sub imobilul situat în Craiova, folosit de reclamantă cu destinația de magazin general. Prin sentința nr. 3994 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei, instanța de fond reținând că întrucât spațiul ocupat are destinație comercială, prevederile O.U.G.

nr. 40/1999, invocat de reclamantă ca temei de drept a acțiunii, nu sunt aplicabile, ordonanța menționată reglementând protecția chiriașilor pentru spațiile deținute ca locuințe. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2008, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a susținut că a fost dată cu greșita aplicare și interpretare a legii. A susținut astfel că spațiul ce a solicitat a i se închiria de către pârâți este potrivit fișelor tehnice ale imobilului, spațiu cu destinație locativă și ca atare intră sub incidența prevederilor O.U.G.

nr. 40/1999. A susținut de asemenea că se impun de urgență efectuarea unor reparații începând cu structura de rezistență de la subsolul imobilului. Recursul reclamantei este nefondat. Din titulatura pe care o poartă ordonanța de urgență indicată de reclamantă ca temei al acțiunii sale, respectiv „O.U. nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinație de locuință”, rezultă că acest act normativ nu privește și spațiile folosite de persoanele juridice pentru activități comerciale. În enumerarea contractelor de închiriere făcută la art. 1 din această ordonanță nu se regăsesc și spațiile comerciale și, cum nu se poate adăuga la lege, corect instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a acțiunii introductive la instanță formulată de reclamantă.

Cum pârâții nu pot fi obligați să închirieze proprietatea lor - chiar și o pivniță – iar recursul reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca motiv de nelegalitate în prezența căruia se poate cere modificarea hotărârii, urmează ca acest recurs, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 28 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie 2009.