ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4529/2011

HOTĂRÂRE
04.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4529/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.S.E. Pitești a investit Curtea

de Apel Pitești cu soluționarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 811

din 11 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș în contradictoriu cu

Clubul Sportiv Municipal Pitești.

La data de 13 martie

2007 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a fost învestită și cu soluționarea

recursului formulat împotriva încheierii din 13 februarie 2007, pronunțată de

Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 2061/46/2006.

În cursul

soluționării recursurilor, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a hotărârea

Consiliului de Minițtri nr. 609/1972, punctul X1 din hotărârea Consiliului Local

Pitești nr. 194/1999 poziția de la nr. X2 a anexei din H.G. nr. 447/2002,

poziția de la nr. X3 a anexei nr. 30 a H.G. nr. 2060/2002, poziția nr. X3 din

anexa nr. 3 a ordinului Ministrului Tineretului și Sportului nr. 295/1991 cu

privire la Stadionul Tineretului și Ordinul Ministrului Tineretului și

Sportului nr. 102/1998.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 151/F-Cont a respins excepția de nelegalitate a hotărârii

Consiliului de Miniștri nr. 447/2002, a poziției de la nr. X3 a anexei nr. 30 a

H.G. nr. 2060/2004, a poziției X3 din anexa 3 a ordinului Ministrului

Tineretului și Sportului nr. 295/1991, a Ordinului Tineretului și Sportului nr.

102/1998 invocată de Clubul Sportiv Edilul Pitești.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs C.S. Pitești invocând greșita aplicare a legii,

respectiv a dispozițiilor art. 42 și art. 69 alin. (2) din Constituția României

din 1965 în vigoare la data emiterii hotărârii Consiliului de Miniștri nr.

609/1972.

Prin întâmpinările

formulate intimații-pârâți Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului și Guvernul României au invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive și excepția autorității de lucru judecat.

Prin decizia nr. 1963

din 20 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de

intimații-pârâți și ca nefondat recursul declarat C.S.E. Pitești (A.S.E.

Pitești) împotriva sentinței civile nr. 151 din 7 octombrie 2009.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților-pârâți

că ambele autorități au calitate procesuală pasivă, fiecare în raport de actele

administrative individuale față de care au calitatea de autoritate administrativă

emitentă.

Cât privește excepția

de autoritate a lucrului judecat, în raport cu sentința civilă nr. 3213 din 10 decembrie

2007 a Curții de Apel București rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1057/2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat că aceasta nu poate fi reținută

nefiind îndeplinite condițiile art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ.

Referitor la motivele

de recurs invocate, s-a reținut că nu sunt întemeiate și că soluția de respingere

a excepției de nelegalitate corespunde principiului securității raporturilor juridice

și aplicării cu prioritate a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

S-a mai reținut și faptul

că susținerile recurentului-reclamant privind nevalabilitatea titlurilor statului

asupra imobilului în litigiu pot fi valorificate pe calea unei acțiuni în revendicare.

Împotriva acestei hotărâri,

în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. de C.S.E. Pitești (fostă A.S.E.) a

formulat contestația în anulare de față.

În sinteză, contestatorul

a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs invocate

și precizate în condițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

susținând că deși a invocat faptul că hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 609/1972

nu a fost publicată în Buletinul Oficial, nefiind adusă a cunoștința persoanelor

interesate cât și faptul că ulterior efectuării formalităților de publicitate imobiliară

prin H.G. nr. 447/2002 au fost încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr. 213/1998,

fiind deposedată de stadionul în cauză fără o dreaptă și prealabilă despăgubire,

aceste motive nu au fost analizate de instanța de recurs.

Apreciază contestatorul

că lipsa motivării cu privire la motivele de recurs invocate, echivalează cu „omisiunea”

la care se referă art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin întâmpinările depuse

intimații Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și C.S. Pitești au solicitat

respingerea prezentei contestații în anulare susținând în esență că instanța de

recurs a cercetat toate criticile formulate, examinând cauza sub toate aspectele.

Analizând contestația

în anulare formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele

arătate în continuare.

Conform prevederilor

art. 318 alin. (1) „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

din motivele de modificare sau de casare”.

În speță, contestatorul

a invocat acest motiv, respectiv art. 318 alin. (1) teza a II-a susținând că instanța

de recurs nu ar fi analizat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art.

304

1

nr. 609/1972 nu a fost publicată iar H.G. nr. 447/2002 a fost emisă și publicată

ulterior cererii de înlăturare a dreptului său de proprietate.

Verificând susținerile

contestatorului în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, Înalta Curte

constată că acestea sunt nefondate, instanța de recurs pronunțându-se sub toate

aspectele, reținând că în cauză actele administrative individuale contestate, pe

baza excepției de nelegalitate sunt emise toate anterior Legii nr. 554/2004 și în

consecință, acestea nu pot fi supuse controlului pe calea procesuală reglementată

de dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ, întrucât s-ar încălca

principiul securității raporturilor juridice și aplicarea cu prioritate a dispozițiilor

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel fiind, criticile

formulate de contestatare cu privire la neexaminarea motivelor de recurs invocate

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

nu pot fi reținute, prin decizia atacată instanța de recurs precizând recurentului-reclamant,

contestatorului de față, faptul că susținerile privind nevalabilitatea titlurilor

statului asupra imobilului în cauză, pot fi valorificate în cadrul unei acțiuni

în revendicare imprescriptibile.

În fapt, contestația în

anulare formulată, reprezintă o reluare a motivelor de recurs invocate, acestea

demonstrând că în realitate se dorește o rejudecare a recursului, astfel că Înalta

Curte o apreciază ca fiind nefondată.

De altfel, această soluție

este în concordanță și cu jurisprudența C.E.D.O., potrivit căreia nici o parte a

unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil,

numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei, contestația în anulare nu poate

avea semnificația unui „apel-recurs deghizat” ci trebuie justificată numai de circumstanțele

esențiale și imperative.

De asemenea Curtea, permanent

a subliniat faptul că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea

principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive

și irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din

Convenție.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și în consecință va respinge contestația

în anulare formulată, ca nefondată.

Respinge contestația în anulare formulată de C.S.E.

Pitești (fostă A.S.E.) împotriva deciziei nr. 1963 din 20 aprilie 2010 a Înaltei

Curți de Casați și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2010
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1057 din data de 25 februarie 2009, î nalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins
ÎCCJ 2021-02-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2021
Ședința publică din data de 16 februarie 2021 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată în
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4617/2013
baza Legii nr. 10/2001 de apelanta-reclamantă împotriva Dispoziției nr. 4256/2009 emisă de Primăria Municipiului Pitești. Cauza a fost repusă pe rol, fiind depusă la dosar Sentința civilă nr. 247 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Argeș d
ÎCCJ 2005-05-12
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2998/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 278/F/C din 12 noiembrie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea recla
ÎCCJ 2013-02-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 639/2013
igiului la data de 30 noiembrie 2011, când Curtea de Apel Pitești i-a solicitat documentele care au stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Tineretului și Sportului nr. 653/2009. Recurentul susține, printr-o altă critică, că nu are cali
Sursă