ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4529/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.S.E. Pitești a investit Curtea de Apel Pitești cu soluționarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 811 din 11 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș în contradictoriu cu Clubul Sportiv Municipal Pitești. La data de 13 martie 2007 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a fost învestită și cu soluționarea recursului formulat împotriva încheierii din 13 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 2061/46/2006. În cursul soluționării recursurilor, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a hotărârea Consiliului de Minițtri nr. 609/1972, punctul X1 din hotărârea Consiliului Local Pitești nr. 194/1999 poziția de la nr. X2 a anexei din H.G.

nr. 447/2002, poziția de la nr. X3 a anexei nr. 30 a H.G. nr. 2060/2002, poziția nr. X3 din anexa nr. 3 a ordinului Ministrului Tineretului și Sportului nr. 295/1991 cu privire la Stadionul Tineretului și Ordinul Ministrului Tineretului și Sportului nr. 102/1998. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 151/F-Cont a respins excepția de nelegalitate a hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 447/2002, a poziției de la nr. X3 a anexei nr. 30 a H.G. nr. 2060/2004, a poziției X3 din anexa 3 a ordinului Ministrului Tineretului și Sportului nr. 295/1991, a Ordinului Tineretului și Sportului nr. 102/1998 invocată de Clubul Sportiv Edilul Pitești.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.S. Pitești invocând greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 42 și art. 69 alin. (2) din Constituția României din 1965 în vigoare la data emiterii hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 609/1972. Prin întâmpinările formulate intimații-pârâți Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Guvernul României au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat. Prin decizia nr. 1963 din 20 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de intimații-pârâți și ca nefondat recursul declarat C.S.E.

Pitești (A.S.E. Pitești) împotriva sentinței civile nr. 151 din 7 octombrie 2009. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților-pârâți că ambele autorități au calitate procesuală pasivă, fiecare în raport de actele administrative individuale față de care au calitatea de autoritate administrativă emitentă. Cât privește excepția de autoritate a lucrului judecat, în raport cu sentința civilă nr. 3213 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel București rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1057/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat că aceasta nu poate fi reținută nefiind îndeplinite condițiile art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ.

Referitor la motivele de recurs invocate, s-a reținut că nu sunt întemeiate și că soluția de respingere a excepției de nelegalitate corespunde principiului securității raporturilor juridice și aplicării cu prioritate a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. S-a mai reținut și faptul că susținerile recurentului-reclamant privind nevalabilitatea titlurilor statului asupra imobilului în litigiu pot fi valorificate pe calea unei acțiuni în revendicare. Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. de C.S.E. Pitești (fostă A.S.E.) a formulat contestația în anulare de față. În sinteză, contestatorul a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs invocate și precizate în condițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., susținând că deși a invocat faptul că hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 609/1972 nu a fost publicată în Buletinul Oficial, nefiind adusă a cunoștința persoanelor interesate cât și faptul că ulterior efectuării formalităților de publicitate imobiliară prin H.G. nr. 447/2002 au fost încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr. 213/1998, fiind deposedată de stadionul în cauză fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, aceste motive nu au fost analizate de instanța de recurs. Apreciază contestatorul că lipsa motivării cu privire la motivele de recurs invocate, echivalează cu „omisiunea” la care se referă art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Prin întâmpinările depuse intimații Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și C.S.

Pitești au solicitat respingerea prezentei contestații în anulare susținând în esență că instanța de recurs a cercetat toate criticile formulate, examinând cauza sub toate aspectele. Analizând contestația în anulare formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele arătate în continuare. Conform prevederilor art. 318 alin. (1) „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”. În speță, contestatorul a invocat acest motiv, respectiv art. 318 alin. (1) teza a II-a susținând că instanța de recurs nu ar fi analizat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. cu privire la faptul că hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 609/1972 nu a fost publicată iar H.G. nr. 447/2002 a fost emisă și publicată ulterior cererii de înlăturare a dreptului său de proprietate. Verificând susținerile contestatorului în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, instanța de recurs pronunțându-se sub toate aspectele, reținând că în cauză actele administrative individuale contestate, pe baza excepției de nelegalitate sunt emise toate anterior Legii nr. 554/2004 și în consecință, acestea nu pot fi supuse controlului pe calea procesuală reglementată de dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ, întrucât s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice și aplicarea cu prioritate a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel fiind, criticile formulate de contestatare cu privire la neexaminarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., nu pot fi reținute, prin decizia atacată instanța de recurs precizând recurentului-reclamant, contestatorului de față, faptul că susținerile privind nevalabilitatea titlurilor statului asupra imobilului în cauză, pot fi valorificate în cadrul unei acțiuni în revendicare imprescriptibile. În fapt, contestația în anulare formulată, reprezintă o reluare a motivelor de recurs invocate, acestea demonstrând că în realitate se dorește o rejudecare a recursului, astfel că Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată.

De altfel, această soluție este în concordanță și cu jurisprudența C.E.D.O., potrivit căreia nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei, contestația în anulare nu poate avea semnificația unui „apel-recurs deghizat” ci trebuie justificată numai de circumstanțele esențiale și imperative. De asemenea Curtea, permanent a subliniat faptul că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și în consecință va respinge contestația în anulare formulată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.S.E. Pitești (fostă A.S.E.) împotriva deciziei nr. 1963 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casați și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.