ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 811/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 88/ C din

data de 13 octombrie 2004 Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată

de reclamanta SC B.I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, actualmente SC A.M.

SA, a dispus rezilierea contractului de vânzare cumpărare din 13 iunie 2002

încheiat între părți și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2.284.551.846

lei și T.V.A., reprezentând prejudiciul efectiv suferit (1.470.138.550 lei) și

câștigul nerealizat (814.413.294 lei) precum și la cheltuieli de judecată în

sumă de 71.347.547 lei și 2.000 euro, cuantumul fiind stabilit prin încheierea

de îndreptare de eroare materială din 29 noiembrie 2004.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a

reținut că între reclamantă în calitate de cumpărătoare și pârâtă – vânzătoare

s-a încheiat la data de 13 iunie 2002 contractul având ca obiect livrarea de

furaje destinate creșterii puilor de carne, stabilind prin clauzele

contractului că parametrii de calitate pentru furaje sunt conform celor

prezentate și acceptate de cumpărător, calitatea fiind garantată prin

certificatul de calitate eliberat de producător.

Ori, reține instanța, probatoriul

administrat, respectiv expertiza tehnică de specialitate, sanitar veterinară

coroborată cu celelalte înscrisuri depuse de părți respectiv procesele verbale

încheiate la 2 iulie 2002 și 14 iulie 2002 precum și nota de constatare

încheiată la 26 iulie 2002 au relevat împrejurarea că furajele predate de

vânzătoare cumpărătoarei nu erau la parametrii de calitate pentru furaj în

conformitate cu parametrii prezentați și acceptați de reclamantă la data

încheierii contractului, existând diferențe negative importante atât la furajul

de pornire cât mai ales la cel de creștere.

Ca atare, prima instanță constată că

pârâta, în aceste circumstanțe, nu și-a executat obligația care îi incumba în

calitate de vânzătoare de a preda obiectul contractului astfel cum a fost

convenit sub aspectul compoziției chimice, fiind îndeplinite condițiile

rezilierii contractului în temeiul art. 1020-1021 C. civ.

Totodată instanța constată că

prejudiciul creat reclamantei urmare neexecutării contractului, este cert,

actual și nerecuperat, iar cuantumul solicitat nu a fost contestat de către

pârâtă nici în ce privește paguba efectivă și nici în privința câștigului

nerealizat.

Împotriva acestei sentințe și a

încheierii din 29 noiembrie 2004 de îndreptare a erorii materiale cu referire

la cuantumul cheltuielilor de judecată, pârâta a declarat apel, pentru motive

de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal anularea sentinței

atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Satu

Mare, iar în subsidiar, în raport de criticile formulate pe fondul cererii,

desființarea sentinței și reținerea spre rejudecare cu administrarea de noi

probatorii.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 122 pronunțată

la data de 31 martie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei, constatând

legală și temeinică sentința primei instanțe și încheierea de îndreptare eroare

materială din data de 29 noiembrie 2004.

Răspunzând criticilor formulate de

pârâtă, Curtea de Apel reține în considerentele deciziei următoarele:

- excepția de necompetență

teritorială a Tribunalului Cluj a fost corect respinsă de prima instanță, în

raport de dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. incidente în cauză potrivit

cărora în afara instanței de la domiciliul /sediul pârâtului, în materie

comercială mai sunt competente, între altele instanța locului unde obligația a

luat naștere sau aceea a locului plății; ori, în cauză contractul de vânzare

cumpărare s-a încheiat la Cluj, la sediul reclamantei, iar în ce privește locul

executării obligațiilor stipulate în contract, executarea prestației principale

ce-i incumba pârâtei de a livra furajele, aceasta s-a executat în comuna Gilău

la F.B., incidente fiind și dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ.;

- pe fondul cauzei, Curtea de Apel

constată că prima instanță a administrat un probatoriu, vast și complex,

stabilind o situație de fapt corectă în sensul că pârâta nu și-a îndeplinit una

din obligațiile principale izvorâtă din contract, aceea de a preda „bunul

vândut” în măsura determinată prin contract, ceea ce justifică incidența art. 1020-1021

C. civ. în ce privește rezoluțiunea contractului cu daune interese;

- referitor la încheierea de

îndreptare eroare materială atacată, Curtea reține aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., fiind vorba de o greșeală de calcul a

cuantumului cheltuielilor de judecată dovedite de reclamantă.

În contra acestei decizii, pârâta a

declarat recurs, în termen legal, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3,

9 și 10 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

În dezvoltarea criticilor formulate,

recurenta a susținut următoarele:

- instanța de apel a încălcat

prevederile art. 5 C. proc. civ. coroborat cu art. 7 alin. (1) C. proc. civ.,

respectiv art. 59 C. com., potrivit cărora competența teritorială de

soluționare a cauzei revenea instanței de la sediul pârâtului, respectiv

Tribunalului Satu Mare;

- au fost încălcate prevederile

contractului de vânzare cumpărare încheiat de părți referitoare la procedura de

urmat și obligațiile celor două părți contractante în cazul ivirii unor

reclamații referitoare la calitatea produselor livrate (art. 5 și 6 din

contract);

- procesele verbale de analiză emise

de L.C.I.A. pentru C.C.B. se referă doar la lotul de furaje din care s-au

prelevat mostrele și nu la întreaga cantitate de furaje livrată, iar pe de altă

parte termenul de valabilitate de 60 zile a furajelor analizate a fost depășit;

- concluziile raportului de

expertiză, determinant în formarea convingerii instanței cuprinde date greșite,

fiind ignorate prevederile legale în materie ce stabilesc limitele admise de

lege pentru abaterile de la compoziția declarată a furajelor;

- în mod nelegal instanțele au

respins toate cererile de probațiune formulate respectiv o contraexpertiză tehnică

și o expertiză contabilă;

- cererea de reziliere a

contractului apare ca inadmisibilă în condițiile în care în cauză nu s-a

dovedit neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, respectiv legătura

de cauzalitate între produsul livrat și mortalitățile înregistrate de intimată;

- cuantumul și natura sumelor ce

constituie daunele interese au fost stabilite fără un fundament în probele

administrate;

- obligarea la plata T.V.A. este în

contradicție cu dispozițiile art. 137 alin. (3) lit. b) C. fisc., care exclud

din baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată sumele reprezentând daune

interese stabilite prin hotărâre judecătorească;

- încheierea de îndreptare eroare

materială din data de 29 noiembrie 2004 încalcă dispozițiile legale deoarece

pretinsele erori materiale din dispozitivul sentinței nu există, cheltuielile

solicitate în plus nefiind dovedite.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

teritoriale a Tribunalului Cluj a fost corect respinsă de instanțe, ipoteza

reglementată de art. 10 (4) C. proc. civ., instanța locului unde obligația a

luat naștere sau aceea a locului plății, rezultă din cuprinsul contractului de

vânzare cumpărare ce face obiectul litigiului, contract care s-a încheiat la

sediul reclamantei în Cluj Napoca, ce se află pe raza teritorială a

Tribunalului Comercial Cluj.

Cum potrivit art. 12 C. proc. civ.,

reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente,

pârâtul nu o poate contesta, astfel că sub acest aspect critica recurentului

apare nefondată.

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea este lipsită de

temei legal, ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sunt necesare câteva

precizări prealabile.

În argumentarea criticilor subsumate

acestui motiv, autorul recursului invocă o serie de aspecte pe situația de fapt

reținută din examinarea materialului probator administrat, pe concluziile

reținute din constatările experților, or aceste chestiuni constituie atributul

suveran al judecătorului fondului și nu pot face obiectul controlului de

legalitate.

Încadrarea faptelor reținute însă,

în raport cu legea, cade sub incidența controlului Înaltei Curți, aspecte care vor

fi examinate în cele ce urmează.

acțiunii în reziliere, potrivit art. 1021 C. civ., atunci când una din părți

nu-și execută obligația sa, în contractele sinalagmatice, cealaltă parte este

în drept să ceară, sau rezilierea contractului cu daune sau executarea lui,

condiția rezolutorie fiind totdeauna subînțeleasă în atare contracte.

În cauză, reclamanta a optat pentru

rezilierea contractului cu daune interese, dispozițiile legale invocate fiind

corect aplicate în raport cu situația de fapt reținută din probatoriul

administrat.

Recurenta pârâtă s-a obligat să

livreze reclamantei furaje pentru pui și de creștere la parametrii de calitate

conveniți și acceptați la încheierea contractului, obligație pe care nu și-a

executat-o, în condițiile în care s-au stabilit diferențe importante față de

parametrii din rețeta acceptată la contractare, astfel că reclamanta a optat

pentru reziliere cu daune interese.

dispozițiile art. 304 pct. 10 referitoare la respingerea probelor solicitate de

recurentă, nu subzistă, deoarece nu are în vedere ipoteza pct. 10 al art. 304

care vizează nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau dovezi

administrate. În cauză instanța de apel a respins motivat prin încheierea din

24 martie 2005 probele solicitate de pârâtă.

sumelor stabilite cu titlu de daune interese, și la cuantumul cheltuielilor de

judecată vizează aspecte de netemeinicie care scapă controlului casației în

actualul context legislativ.

dispozițiilor legale privitoare la taxa pe valoarea adăugată critica este

nefondată. Potrivit art. 137 alin. (3) lit. b) din C.F. nu se cuprind în baza

de impozitare a taxei pe valoarea adăugată sumele reprezentând daune interese

stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, dacă sunt percepute peste

prețurile sau tarifele negociate. Ori, această condiție nu este îndeplinită în

ce privesc daunele interese acordate pentru a fi excluse de la aplicarea T.V.A.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

Cererea intimatei privind obligarea

recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat

și cheltuieli de transport va fi respinsă, constatând că nu au fost dovedite în

condițiile legii, cheltuielile solicitate, respectiv cu înscrisuri originale

care să ateste sumele pretinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A.M. SA, împotriva deciziei nr. 122 din 31 martie 2005 pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Respinge cererea pentru cheltuieli

de judecată formulată de intimata SC B.I. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2006.