- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 23 februarie 2006
Decizia nr. 811/2006 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 88 a Tribunalului Comercial
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 88/ C din data de 13 octombrie 2004 Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta SC B.I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, actualmente SC A.M.
SA, a dispus rezilierea contractului de vânzare cumpărare din 13 iunie 2002 încheiat între părți și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2.284.551.846 lei și T.V.A., reprezentând prejudiciul efectiv suferit (1.470.138.550 lei) și câștigul nerealizat (814.413.294 lei) precum și la cheltuieli de judecată în sumă de 71.347.547 lei și 2.000 euro, cuantumul fiind stabilit prin încheierea de îndreptare de eroare materială din 29 noiembrie 2004. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că între reclamantă în calitate de cumpărătoare și pârâtă – vânzătoare s-a încheiat la data de 13 iunie 2002 contractul având ca obiect livrarea de furaje destinate creșterii puilor de carne, stabilind prin clauzele contractului că parametrii de calitate pentru furaje sunt conform celor prezentate și acceptate de cumpărător, calitatea fiind garantată prin certificatul de calitate eliberat de producător.
Ori, reține instanța, probatoriul administrat, respectiv expertiza tehnică de specialitate, sanitar veterinară coroborată cu celelalte înscrisuri depuse de părți respectiv procesele verbale încheiate la 2 iulie 2002 și 14 iulie 2002 precum și nota de constatare încheiată la 26 iulie 2002 au relevat împrejurarea că furajele predate de vânzătoare cumpărătoarei nu erau la parametrii de calitate pentru furaj în conformitate cu parametrii prezentați și acceptați de reclamantă la data încheierii contractului, existând diferențe negative importante atât la furajul de pornire cât mai ales la cel de creștere. Ca atare, prima instanță constată că pârâta, în aceste circumstanțe, nu și-a executat obligația care îi incumba în calitate de vânzătoare de a preda obiectul contractului astfel cum a fost convenit sub aspectul compoziției chimice, fiind îndeplinite condițiile rezilierii contractului în temeiul art. 1020-1021 C. civ.
Totodată instanța constată că prejudiciul creat reclamantei urmare neexecutării contractului, este cert, actual și nerecuperat, iar cuantumul solicitat nu a fost contestat de către pârâtă nici în ce privește paguba efectivă și nici în privința câștigului nerealizat. Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 29 noiembrie 2004 de îndreptare a erorii materiale cu referire la cuantumul cheltuielilor de judecată, pârâta a declarat apel, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Satu Mare, iar în subsidiar, în raport de criticile formulate pe fondul cererii, desființarea sentinței și reținerea spre rejudecare cu administrarea de noi probatorii.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 122 pronunțată la data de 31 martie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei, constatând legală și temeinică sentința primei instanțe și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 29 noiembrie 2004. Răspunzând criticilor formulate de pârâtă, Curtea de Apel reține în considerentele deciziei următoarele: - excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Cluj a fost corect respinsă de prima instanță, în raport de dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ.
incidente în cauză potrivit cărora în afara instanței de la domiciliul /sediul pârâtului, în materie comercială mai sunt competente, între altele instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății; ori, în cauză contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat la Cluj, la sediul reclamantei, iar în ce privește locul executării obligațiilor stipulate în contract, executarea prestației principale ce-i incumba pârâtei de a livra furajele, aceasta s-a executat în comuna Gilău la F.B., incidente fiind și dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ.; - pe fondul cauzei, Curtea de Apel constată că prima instanță a administrat un probatoriu, vast și complex, stabilind o situație de fapt corectă în sensul că pârâta nu și-a îndeplinit una din obligațiile principale izvorâtă din contract, aceea de a preda „bunul vândut” în măsura determinată prin contract, ceea ce justifică incidența art. 1020-1021 C. civ.
în ce privește rezoluțiunea contractului cu daune interese; - referitor la încheierea de îndreptare eroare materială atacată, Curtea reține aplicarea corectă a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., fiind vorba de o greșeală de calcul a cuantumului cheltuielilor de judecată dovedite de reclamantă. În contra acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în termen legal, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 9 și 10 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta a susținut următoarele: - instanța de apel a încălcat prevederile art. 5 C. proc. civ. coroborat cu art. 7 alin. (1) C. proc.
civ., respectiv art. 59 C. com., potrivit cărora competența teritorială de soluționare a cauzei revenea instanței de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalului Satu Mare; - au fost încălcate prevederile contractului de vânzare cumpărare încheiat de părți referitoare la procedura de urmat și obligațiile celor două părți contractante în cazul ivirii unor reclamații referitoare la calitatea produselor livrate (art. 5 și 6 din contract); - procesele verbale de analiză emise de L.C.I.A. pentru C.C.B.
se referă doar la lotul de furaje din care s-au prelevat mostrele și nu la întreaga cantitate de furaje livrată, iar pe de altă parte termenul de valabilitate de 60 zile a furajelor analizate a fost depășit; - concluziile raportului de expertiză, determinant în formarea convingerii instanței cuprinde date greșite, fiind ignorate prevederile legale în materie ce stabilesc limitele admise de lege pentru abaterile de la compoziția declarată a furajelor; - în mod nelegal instanțele au respins toate cererile de probațiune formulate respectiv o contraexpertiză tehnică și o expertiză contabilă; - cererea de reziliere a contractului apare ca inadmisibilă în condițiile în care în cauză nu s-a dovedit neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, respectiv legătura de cauzalitate între produsul livrat și mortalitățile înregistrate de intimată; - cuantumul și natura sumelor ce constituie daunele interese au fost stabilite fără un fundament în probele administrate; - obligarea la plata T.V.A.
este în contradicție cu dispozițiile art. 137 alin. (3) lit. b) C. fisc., care exclud din baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată sumele reprezentând daune interese stabilite prin hotărâre judecătorească; - încheierea de îndreptare eroare materială din data de 29 noiembrie 2004 încalcă dispozițiile legale deoarece pretinsele erori materiale din dispozitivul sentinței nu există, cheltuielile solicitate în plus nefiind dovedite. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj a fost corect respinsă de instanțe, ipoteza reglementată de art. 10 (4) C. proc. civ., instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății, rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare ce face obiectul litigiului, contract care s-a încheiat la sediul reclamantei în Cluj Napoca, ce se află pe raza teritorială a Tribunalului Comercial Cluj. Cum potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, pârâtul nu o poate contesta, astfel că sub acest aspect critica recurentului apare nefondată.
Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sunt necesare câteva precizări prealabile. În argumentarea criticilor subsumate acestui motiv, autorul recursului invocă o serie de aspecte pe situația de fapt reținută din examinarea materialului probator administrat, pe concluziile reținute din constatările experților, or aceste chestiuni constituie atributul suveran al judecătorului fondului și nu pot face obiectul controlului de legalitate. Încadrarea faptelor reținute însă, în raport cu legea, cade sub incidența controlului Înaltei Curți, aspecte care vor fi examinate în cele ce urmează.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii în reziliere, potrivit art. 1021 C. civ., atunci când una din părți nu-și execută obligația sa, în contractele sinalagmatice, cealaltă parte este în drept să ceară, sau rezilierea contractului cu daune sau executarea lui, condiția rezolutorie fiind totdeauna subînțeleasă în atare contracte. În cauză, reclamanta a optat pentru rezilierea contractului cu daune interese, dispozițiile legale invocate fiind corect aplicate în raport cu situația de fapt reținută din probatoriul administrat. Recurenta pârâtă s-a obligat să livreze reclamantei furaje pentru pui și de creștere la parametrii de calitate conveniți și acceptați la încheierea contractului, obligație pe care nu și-a executat-o, în condițiile în care s-au stabilit diferențe importante față de parametrii din rețeta acceptată la contractare, astfel că reclamanta a optat pentru reziliere cu daune interese.
Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 10 referitoare la respingerea probelor solicitate de recurentă, nu subzistă, deoarece nu are în vedere ipoteza pct. 10 al art. 304 care vizează nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau dovezi administrate. În cauză instanța de apel a respins motivat prin încheierea din 24 martie 2005 probele solicitate de pârâtă.
Critica referitoare la cuantumul sumelor stabilite cu titlu de daune interese, și la cuantumul cheltuielilor de judecată vizează aspecte de netemeinicie care scapă controlului casației în actualul context legislativ.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor legale privitoare la taxa pe valoarea adăugată critica este nefondată. Potrivit art. 137 alin. (3) lit. b) din C.F. nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată sumele reprezentând daune interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, dacă sunt percepute peste prețurile sau tarifele negociate. Ori, această condiție nu este îndeplinită în ce privesc daunele interese acordate pentru a fi excluse de la aplicarea T.V.A. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat. Cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport va fi respinsă, constatând că nu au fost dovedite în condițiile legii, cheltuielile solicitate, respectiv cu înscrisuri originale care să ateste sumele pretinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta SC A.M. SA, împotriva deciziei nr. 122 din 31 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimata SC B.I. SRL. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 februarie 2006.