ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.

3669/2000 al Tribunalului București, secția comercială, reclamanta S.C. S. S.A.

București a acționat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. Urziceni, în

contradictoriu cu care a solicitat să i se admită acțiunea, pentru suma de

71.187.950 lei contravaloare porumb, cu cheltuielile de judecată aferente.

Prin sentința nr. 4025 din 20 iunie 2000, Tribunalul

București, secția comercială, a admis această acțiune și a obligat-o pe pârâtă

la plata sumei de 71.187.950 lei contravaloare porumb și 4.946.274 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

pârâta a primit în custodie de la reclamantă porumb pentru furaje păsări din

care, ulterior, a consumat, rămânând datoare față de reclamantă cu suma la care

a fost obligată prin sentința menționată.

Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinței de mai

sus, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia nr. 11 din 9 ianuarie 2001, care a reținut că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a

declarat recurs, a solicitat modificarea ei în parte, susținând că datorează

reclamantei numai 18.326.174 lei. Restul de 52.861.776 lei reprezintă

compensări ale datoriei reclamantei către societatea pârâtă.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă

că, în anul 1996, pârâta s-a obligat față de reclamantă să-i depoziteze porumb

pentru furajele necesare în hrănirea păsărilor, iar în cazul în care porumbul

va fi consumat sau va dispărea, să răspundă corespunzător.

Este adevărat că, prin procesul-verbal nr. 200 din 6

mai 1997, părțile au convenit compensarea unor datorii reciproce, dar acest

proces verbal nu are decât o valoare a recunoașterii acestor datorii,

compensarea neputând opera întrucât, porumbul a fost achiziționat în baza O.G.

nr. 7/1996. Destinația acestui porumb care, neachitat, a rămas în proprietatea

B.A., nu putea fi hotărâtă decât de B.A.

Așadar, cum bine a reținut instanța de apel, părțile

în proces nu puteau compensa datorii reciproce cu contravaloarea porumbului

deținut în custodie de pârâtă, procesul-verbal din dosarul instanței de fond,

având numai valoare de recunoaștere a unor datorii ce urmează a fi, ulterior valorificate.

Întrucât pârâta nu a invocat nici una din situațiile

prevăzute la punctele 1 - 10 ale art. 304 C. proc. civ., care să ducă la

casarea sau modificarea hotărârii recurate, urmează ca recursul acesteia să fie

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C.

S.A. Urziceni, împotriva deciziei nr. 11 din 9 ianuarie 2001 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie

2003.