ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 688/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 iunie 1996, reclamanta, A.N.P.A., sucursala Botoșani, a chemat în judecată pe pârâta, SC P.H. SRL București, pentru a fi obligată la plata sumei de 244.485.267 lei daune și 440.655.905 lei cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1441 din 9 aprilie 1997, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei. Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentințe civile, a fost admis de Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 201 din 9 februarie 1998, care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumelor de 244.485.267 lei preț și 440.655.905 lei penalități de întârziere.

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia civilă nr. 778 din 26 februarie 1999, a admis recursul pârâtei, a casat decizia de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare în apel. După casare, Curtea de apel București, prin decizia civilă nr. 2064 din 12 iulie 2000, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința civilă de mai sus, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 244.485.205 lei diferență de preț și 440.655.905 lei penalități de întârziere cu cheltuieli de judecată. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia civilă nr. 2440 din 3 aprilie 2000, a admis recursul pârâtei, a casat decizia de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.

După această nouă casare, Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 169 din 18 decembrie 2002, a respins apelul reclamantei, menținând soluția instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea ca nefondată. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata prețului și penalităților pretinse. Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate. În speță, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza unui acord verbal, materializat prin livrările de produse agricole în litigiu, potrivit facturilor în sumă de 788.564.010 lei, care a fost achitată integral de pârâtă. Astfel că, așa cum a rezultat și din raportul de expertiză, pe care instanța și-a fundamentat corect soluția, pârâta nu mai are nici o sumă de plată către reclamantă, produsele fiind primite în baza facturilor, ce au fost plătite corespunzător. În această situație, nu se mai justifică nici pretențiile reclamantei pentru penalitățile de întârziere solicitate, soluția criticată fiind legală și sub acest aspect.

În consecință, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. Având în vedere aceste soluții, pârâta intimată este îndreptățită la plata de cheltuieli de judecată în recurs, potrivit art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC C.C. SA Focșani, împotriva deciziei nr. 169 din 9 aprilie 2002, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Obligă recurenta să plătească intimatei, SC P.H. SRL București, suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2004.