ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 februarie 1998, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta SC F. S.A. pentru a fi obligată la plata sumei de 52.404,70 dolari SUA în lei la data plății, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr.912 din 30 iunie 2000, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pe pârâtă la plata sumei de 10.833,31 dolari SUA preț plătibilit în lei la data achitării efective, 11.316,98 dolari SUA penalități de întârziere sau echivalentul în lei, și 8.389.521 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr.66 din 14 februarie 2001, a respins apelurile reclamantei și ale pârâtei.

Prin decizia civilă nr.4184 din 17 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială a admis recursurile reclamantei și pârâtei, a casat decizia pronunțată de instanța de apel și a trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe. După casare, prin decizia civilă nr.47 din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Brașov, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot hotărârea instanței de fond, în sensul că a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Totodată a respins și apelul reclamantei, pe care a obligat-o la cheltuieli de judecată în sumă de 31.114.376 lei. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata prețului produselor care au fost refuzate la plată de partenerul grec, datorată deficiențelor calitative ale mărfii expediate.

Din examinarea susținerilor pe care reclamanta le face prin recursul de față, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ. În speță, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de comision din 6 iunie 1996 pentru livrări de produse din Grecia. Având în vedere dispozițiile contractuale, care prevedeau că inspectarea mărfii se face de reprezentantul comisionarului, se constată că reclamanta, prin directorul său, a inspectat marfa fără obiecții calitative.

În ceea ce privește situația lipsurilor calitative care ar fi fost invocate de beneficiarul extern, corect prin hotărârea ce se s-a atacat s-a reținut că nu s-au făcut dovezi concludente, prin expertize sau atestate ale calității de la organe specializate în astfel de constatări, care să justifice refuzul de plată practicat de partenerul străin. De altfel, părțile au stabilit o înțelegere la 28 martie 1997, când s-au convenit unele reduceri de prețuri, dar fără a putea fi vorba de o recunoaștere a unor lipsuri calitative, așa cum greșit susține reclamanta. Având în vedere că pârâta nu datorează prețul produselor, corect s-a reținut că aceasta nu poate fi obligată nici la plata de penalități de întârziere.

Soluția criticată este corectă și în ceea ce privește suma achitată în avans, returnată de reclamantă, pentru care s-au făcut livrări reținute în compensare, pentru care nu se pot cere penalități. Având în vedere cele de mai sus, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr.47/Ap din 19 decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 119.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă S.C. F. S.A. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.