ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data
de 12 februarie 1998, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta
SC F. S.A. pentru a fi obligată la plata sumei de 52.404,70 dolari SUA în lei
la data plății, cu cheltuieli de judecată.
Prin
sentința civilă nr.912 din 30 iunie 2000, Tribunalul Brașov a admis în parte
acțiunea reclamantei, obligând pe pârâtă la plata sumei de 10.833,31 dolari SUA
preț plătibilit în lei la data achitării efective, 11.316,98 dolari SUA
penalități de întârziere sau echivalentul în lei, și 8.389.521 lei cheltuieli
de judecată.
Curtea
de Apel Brașov, prin decizia civilă nr.66 din 14 februarie 2001, a respins
apelurile reclamantei și ale pârâtei.
Prin
decizia civilă nr.4184 din 17 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția
comercială a admis recursurile reclamantei și pârâtei, a casat decizia
pronunțată de instanța de apel și a trimis cauza spre rejudecare acestei
instanțe.
După
casare, prin decizia civilă nr.47 din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Brașov,
a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot hotărârea instanței de fond, în
sensul că a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Totodată a respins și
apelul reclamantei, pe care a obligat-o la cheltuieli de judecată în sumă de
31.114.376 lei.
Împotriva
acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs,
solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și
obligarea pârâtei la plata prețului produselor care au fost refuzate la plată
de partenerul grec, datorată deficiențelor calitative ale mărfii expediate.
Din
examinarea susținerilor pe care reclamanta le face prin recursul de față, în
raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu sunt de
natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite
condițiile art. 304 C. proc. civ.
În
speță, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului
de comision din 6 iunie 1996 pentru livrări de produse din Grecia.
Având
în vedere dispozițiile contractuale, care prevedeau că inspectarea mărfii se
face de reprezentantul comisionarului, se constată că reclamanta, prin
directorul său, a inspectat marfa fără obiecții calitative.
În ceea
ce privește situația lipsurilor calitative care ar fi fost invocate de
beneficiarul extern, corect prin hotărârea ce se s-a atacat s-a reținut că nu
s-au făcut dovezi concludente, prin expertize sau atestate ale calității de la
organe specializate în astfel de constatări, care să justifice refuzul de plată
practicat de partenerul străin.
De
altfel, părțile au stabilit o înțelegere la 28 martie 1997, când s-au
convenit unele reduceri de prețuri, dar fără a putea fi vorba de o recunoaștere
a unor lipsuri calitative, așa cum greșit susține reclamanta.
Având
în vedere că pârâta nu datorează prețul produselor, corect s-a reținut că
aceasta nu poate fi obligată nici la plata de penalități de întârziere.
Soluția
criticată este corectă și în ceea ce privește suma achitată în avans, returnată
de reclamantă, pentru care s-au făcut livrări reținute în compensare, pentru
care nu se pot cere penalități.
Având în vedere cele de mai sus,
recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare, cu obligarea
recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr.47/Ap din
19 decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de
contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă
recurenta la plata sumei de 119.000.000 lei cheltuieli de judecată către
intimata pârâtă S.C. F. S.A.
Irevocabilă.
Pronunțata
în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.