ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1003/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1003/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1030 pronunțată la data de
18 septembrie 2000, secția comercială și de contencios administrativ a
Tribunalului București a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. Ț.B. S.A.
în contradictoriu cu pârâta A.G. pe care a obligat-o să plătească reclamantei
suma de 18.556.988 lei, reprezentând contravaloare lucrări; suma de 18.938.000
lei, reprezentând penalitățile de întârziere și suma de 2.696.639 lei,
reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în
principal, că materialul probator administrat în cauză a dovedit că pârâta nu
și-a îndeplinit obligația de plată a lucrărilor convenite, executate de
reclamantă în beneficiul său, a căror contravaloare rezultă din devizul de
lucrări astfel că, față de data scadenței plății, 5 februarie 1998, aceasta
datorează pe lângă prețul lucrărilor executate și neachitate și penalități de
întârziere în conformitate cu art. 12 din contractul de antrepriză încheiat
între părți, remarcând că pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus
și administrat probe care să combată pretențiile reclamantei.
Secția comercială și de contencios administrativ a
Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 165/ Ap. pronunțată la data de 19
aprilie 2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri pe
care a schimbat-o în parte, în sensul înlăturării dispozițiilor privind
obligarea pârâtei la plata sumei de 18.938.000 lei, reprezentând penalități de
întârziere și reducerii sumei reprezentând cheltuieli de judecată la plata
cărora a fost obligată pârâta, de la 2.696.639 lei la 1.532.559 lei, menținând
restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel
a reținut că pârâtei îi revine doar obligația de plată a prețului lucrărilor
executate în afara contractului de antrepriză încheiat între părți la data de
12 iunie 1997, constând în copertină și paratrăznet a căror efectuare nu a
contestat-o și pe care și le-a însușit, nu și obligația de plată a
penalităților întrucât, clauza penală stabilită prin menționatul act juridic,
nu operează cu privire la acestea.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat
recurs apelanta pârâtă A.G. Șercaia, fără a indica temeiul de drept al cererii
sale.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că
hotărârea instanței de apel de menținere a obligației de plată a lucrărilor
suplimentare – copertină și paratrăznet – este nelegală întrucât aceste lucrări
au fost efectuate în afara contractului, critică care, conform art. 306 art.
(3) C. proc. civ. se poate încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
Intimata reclamantă a solicitat, prin întâmpinare,
respingerea recursului, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată în
apel pe baza probelor aflate la dosar.
Recursul este nefondat.
Astfel, materialul probator administrat relevă că
pârâta a solicitat executarea unor lucrări suplimentare la contractul inițial,
respectiv copertina și paratrăznetul pentru care s-a întocmit oferta notă de
comandă; a confirmat executarea acestor lucrări prin semnătură și sigiliu aplicate
pe centralizatorul situațiilor de lucrări și și-a însușit prețurile înscrise în
ofertă care au stat, de altfel, și la baza încheierii contractului inițial,
conform devizelor întocmite.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 36 C. com., se
constată că, în mod corect, instanța de apel a confirmat ca fiind legală
soluția primei instanțe de obligare a pârâtei la plata prețului menționatelor
lucrări suplimentare executate de reclamantă în beneficiul său.
Pentru aceste considerente constatând că, în cauză, nu
sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul
art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul
apelantei pârâte, A.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.G. Șercaia
împotriva deciziei nr. 165 din 19 aprilie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19 februarie
2003.