ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3729/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Brașov, sub nr. 198 din 3 februarie 2000, reclamanta SC D.P.P. SA a

solicitat obligarea pârâtei SC O. SRL Brașov la plata sumei de 47.370.508 lei,

din care 11.486.424 lei cu titlu de preț pentru serviciile efectuate, în baza

contractului nr. 2487 din 6 iulie 1998; 23.750.176 lei penalități de întârziere;

8.844.068 lei dobândă legală, conform contractului de credit nr. 20 din 4

ianuarie 1999 și actelor adiționale aferente, încheiate cu BCR, sucursala

Ploiești; 3.289.840 lei cheltuieli de judecată.

La rândul său, pârâta a formulat

cerere reconvențională, prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei

de 19.111.176 lei, ca urmare a încărcării situației de lucrări, cu o suprafață

de 209 m.p. carosabil, neexecutată, care actualizată, la nivelul anului 2000,

reprezintă 42.906.498 lei. Solicită și obligarea la cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, secția comercială,

prin sentința civilă nr. 1517 din 11 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea

și cererea reconvențională și, în consecință,:

- a obligat pe pârâtă să plătească

reclamantei suma de 23.750.156 lei cu titlu de penalități de întârziere, în

plata prețului, calculate conform art. 22 din contractul nr. 2487 din 6 iulie

1998, respingând restul pretențiilor formulate de reclamantă;

- a obligat pe reclamantă să

plătească pârâtei suma de 30.597.600 lei cu titlu de preț pentru lucrările

neexecutate pe o suprafață de 209 m.p., respingând restul pretențiilor

formulate de pârâtă;

- a compensat sumele datorate

reciproc și a obligat pe reclamantă să plătească suma de 6.847.444 lei;

- a compensat cheltuielile de

judecată și a obligat pe reclamantă la 2.193.795 lei către pârâtă.

În motivarea sentinței, s-a reținut

că suma de 11.486.424 lei, cu titlu preț, a fost achitată de pârâtă, aceasta datorând,

conform contractului, penalități în sumă de 23.750.156 lei, restul pretențiilor

nefiind dovedite de reclamantă.

Pe baza actelor de la dosar și a

expertizei efectuate, s-a apreciat întemeiată cererea reconvențională pentru

suma de 30.597.600 lei, reprezentând prețul neactualizat al lucrărilor

neexecutate de reclamantă.

Curtea de apel Brașov, secția comercială,

prin decizia nr. 168 din 19 aprilie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă

în parte și, schimbând în tot sentința atacată, a admis în parte acțiunea

precizată, obligând pe pârâtă la 23.750.176 lei penalități de întârziere în

decontare și la 2.789.196 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași decizie s-au respins

restul pretențiilor reclamantei și cererea reconvențională.

Instanța de apel a apreciat, ca

întemeiată, sentința atacată, cu privire la soluționarea acțiunii principale,

dar nu și cu privire la cererea reconvențională, pe care, prin schimbarea

acesteia, a respins-o.

Aceasta deoarece, deși din raportul

de expertiză, întocmit la 20 octombrie 2000, rezultă că suprafața de 209 m.p.

carosabil, neexecutată, a fost facturată și decontată pentru suma de 30.597.600

lei, suma în speță provine, în realitate, din majorarea prețului lucrării, ca

urmare a schimbării soluției, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 3571

din 3 iulie 1998.

Se mai reține că majorarea prețului

a fost acceptată de intimata pârâtă, care a semnat situația de lucrări,

expertiza neavând ca obiectiv să stabilească ce lucrări au fost executate și

care a fost valoarea acestora.

Împotriva deciziei menționată, a

declarat recurs pârâta SC O. SRL, pentru următoarele motive:

1)– interpretarea greșită a actelor

deduse judecății, expertiza având ca obiectiv stabilirea grosimii reale a

stratului asfaltic și verificarea realizării fundației, iar prin procesul-verbal

nr. 3571, din 3 iulie 1999, s-a convenit exclusiv înlocuirea mixturii asfaltice,

cu beton asfaltic, și nicidecum majorarea prețului;

2)- nepronunțarea instanței asupra

unor probe hotărâtoare pentru soluționarea cauzei: contractul pe care părțile

l-au încheiat; procesul verbal de conciliere, încheiat la 13 aprilie 2000,

executat de părți; adresa nr. 2901 din 22 mai 2000, emisă de Primăria Urlați;

3)- hotărârea pronunțată se

întemeiază pe o gravă greșeală de fapt, generată de o apreciere greșită a

probelor.

Intimata a depus întâmpinare, prin

care solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, arătând că

nerepararea întregii suprafețe carosabile contractate este culpa pârâtei, de a

nu fi predat constructorului amplasamentul liber, conform art. 18 din contract.

Mai arată intimata că ea nu se face

vinovată de încălcarea art. 11 și 12 din contract, recepția lucrărilor

terminate fiind făcută de recurentă pe etape de execuție, fapt confirmat prin

semnarea situațiilor de lucrări.

Recursul nu este fondat.

1.Criticile recurentei, cu privire

la decizia atacată, se reduc, în esență, la interpretarea greșită a probelor de

către instanțele de apel, fapt ce a condus la pronunțarea unei soluții greșite

pe fond.

Este de observat, însă, că

interpretarea probelor administrate în cauză s-a făcut de instanță, cum era și

corect, în mod coroborat, acordându-se prioritatea cuvenită recunoașterii

pretențiilor de către recurentă și atitudinii procesuale a acesteia.

Astfel, cu adresa nr. 1070 din 11

noiembrie 1999, recurenta pârâtă, în corespondența purtată cu reclamanta

anterior acționării sale în judecată, recunoaște că situația pe care aceasta

i-a prezentat-o este reală, că datorează suma de 11.486.424 lei, solicitând o

păsuire de o lună de zile, pentru executarea obligației.

Cum angajamentul luat nu a fost

respectat, pârâta recurentă a fost acționată în judecată, la 2 februarie 2000.

Prin întâmpinarea formulată la prima

instanță, pârâta recunoaște că, cu toate deficiențele pe care le-a constat cu

privire la grosimea asfaltică, a acceptat să plătească facturile, deși, susține

aceasta, lucrarea nu i-a fost predată conform prevederilor art. 11,12,15 din

contract.

Suma de bani pe care a solicitat-o

pârâta recurentă, prin cererea reconvențională, de 30.597.600 lei, nu

reprezintă însă despăgubiri pentru executarea necorespunzătoare, constând în

nerespectarea grosimii covorului asfaltic, constatată și prin raportul de

expertiză, ci contravaloarea suprafeței de 209 m.p., ce nu a fost executată,

propunând compensarea ei cu suma solicitată de reclamanta intimată, ca

reprezentând contravaloarea suprafeței executate și al cărui calcul nu este,

deci, contestat de pârâta recurentă.

De altfel, recurenta a fost de acord

cu înlocuirea stratului de bază din mixtură asfaltică cu beton asfaltic, fără a

avea obiecțiuni cu privire la preț, fiind ipoteza în art. 25 din contract,

conform căruia, numai după semnarea situațiilor de plată lucrările devin

definitive, „datorită modificărilor continue ale prețurilor și vor fi valabile

și la recepția preliminară”, lucru care, în speță, s-a realizat.

Asupra adresei nr. 2901/2000,

invocată de recurentă, Primăria Orașului Urlați, beneficiara lucrării, a

revenit prin adresa nr. 3280 din 13 iunie 2000, arătând că reclamanta a

executat reparațiile la carosabil, pe întreaga suprafață pe care au fost

efectuate spargerile, iar tasarea îmbrăcăminții asfaltice, pe o suprafață de

aproximativ 150 m.p., s-a produs ca urmare a necompactării suficiente a

fundației, executată de pârâta recurentă.

În sfârșit, în ce privește procesul

verbal de conciliere, încheiat la 13 aprilie 2000, acesta, prin voința părților,

a fost lipsit de efecte juridice, prin nerespectarea obligației asumată de

recurentă, ambele părți fiind de acord cu continuarea procesului, astfel cum

rezultă din încheierea de ședință din 5 iunie 2000.

Prin urmare, față de considerentele

expuse, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, în baza art. 304 pct. 8

C. proc. civ., ca nefondat, menținând decizia atacată, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

reclamantă SC O. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 168 din 19 aprilie 2001 a

Curții de apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 30 septembrie 2003.