ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 572/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC P. SRL, a chemat în judecată pe pârâta CN R. SA - filiala SC C. SA solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 881.764,98 lei cu titlu de preț pentru serviciile și lucrările efectuate și la 881.764,98 lei penalități de întârziere. Printr-o altă acțiune reclamanta a solicitat instanței în contradictoriu cu aceeași pârâtă, rezilierea contractului de execuție încheiat la 10 septembrie 2001 obligarea pârâtei la plata sumei de 1.916.383,68 lei reprezentând garanția de 5% și la 113.833,2 lei dobânzi calculate până la data introducerii acțiunii și plata în continuare a acestora până la achitarea debitului.

Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2.486.228,32 lei reprezentând avansuri plătite și nedecontate, majorări și penalități de întârziere. Prin încheierea din 4 octombrie 2006 cele două acțiuni au fost conexate. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 181/ C din 28 ianuarie 2008, a admis acțiunea în parte, a obligat pe pârâtă la 881.764,98 lei cu titlu de preț pentru serviciile și lucrările executate și la 881.764,98 lei penalități de întârziere, a reziliat contractul de execuție al lucrării obligând pe pârâtă la 1.666.383,68 lei garanție de sumă execuție și la dobânda de referință a BNR calculată de la 4 august 2005 până la plata debitului, a respins restul pretențiilor și cererea reconvențională, obligând pe pârâtă la 63.242,91 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că prin contractul încheiat reclamanta s-a obligat să execute lucrări de reabilitare, reținându-se ca garanție de bună execuție 5% din valoarea acestora. Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale executând lucrările de construcții montaj recepționate, pe care pârâta le-a plătit parțial, rămânând de plată suma de 881.764,88 lei la care se aplică penalitățile contractuale. Neexecutarea obligației de plată a prețului dă dreptul reclamantei să ceară rezilierea contractului și restituirea garanției de sumă execuție și dobânda acesteia. În privința cererii reconvenționale instanța de fond a reținut că avansurile acordate au fost incluse în valoarea facturilor emise și însușite de beneficiar în urma semnării situaților de lucrări și plăți acestora.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia 107/ AP din 9 octombrie 2008 a admis apelul pârâtei, a modificat sentința apelată în sensul că a obligat pe pârâtă la plata dobânzii începând cu data de 28 ianuarie 2008 și a menținut restul dispozițiilor. Instanța de apel a reținut că, prin acțiunea conexă s-a solicitat rezilierea contractului care nu necesita o procedură separată de consiliere astfel că instanța de fond a respins justificat excepția inadmisibilității acțiunii; compensarea avansurilor cu valoarea utilajului predat reclamantului nu poate opera cât timp acesta i-a fost restituit pârâtei; iar diferența rezultată din facturare și a garanției au fost recunoscute, neexecutarea integrală a lucrărilor fiind consecința neexecutării integrale a obligației de plată a pârâtei.

Cu privire la plata dobânzilor pentru suma reținută cu titlu de garanție de bună execuție, instanța, în considerarea art. 43 C. com. a stabilit că dobânda se datorează din ziua când datoria a devenit exigibilă, adică de la pronunțarea hotărârii de reziliere a contractului. Împotriva decizie astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că în mod greșit au fost soluționate excepțiile prematurității acțiunii în rezilierea contractului de execuție de lucrări și restituire a garanției de sumă execuție ignorându-se că cele două acțiuni conexe aveau obiect și cauză diferite, dar și a excepției lipsei calității de reprezentant al reclamantei.

Deși instanța de apel a constata că prezența în instanță a mandatarului reclamantei nu îndeplinea condițiile legale pentru împuternicirea acestuia să reprezinte interesele societății comerciale, a apreciat lipsită de relevanță calitatea celui ce susține în fața instanței cererea de chemare în judecată câtă vreme aceasta a fost semnată de administratorul societății. Pe fond, recurenta susține că în mod greșit a motivat instanța de apel recunoașterea utilajului în valoare de 881.764,98 lei întrucât plata acestuia urma a fi făcută la data prezentării documentelor justificative, nu la aceea a recepției cantitative; greșit instanța a considerat sumele plătite în avans justificate prin acceptarea facturilor de către pârâtă, dând eficiență raportului de expertiză contestat, dar ale cărui acțiuni au fost respinse.

Era necesar să se identifice facturile în baza cărora s-au acordat avansurile, situație pe care expertiza nu a clarificat-o, ignorând art. 4 din contract și art. 7 din H.G. nr. 264/2003. Recurenta critică și respingerea celorlalte motive de apel, referindu-se la normele ce completau contractul, respectiv O.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, execuția și plata lucrărilor urmând a se derula conform actului normativ și prevederilor art.4 din contract; la compensarea întregului avans cu contravaloarea lucrărilor executate, care în mare parte nu au fost recepționate și care a făcut obiectul contractului A.N.A.F. Mai susține recurenta că în mod greșit instanțele nu au luat în considerație culpa reclamantei la refuzul de continuare a lucrărilor pentru care s-a plătit avans, iar restituirea garanției de 5% nu se putea face decât după termenele stabilite de părți și de lege.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: În privința prematurității acțiunii în rezilierea contractului de execuție lucrări și restituirea garanției de bună execuție, recurenta nelegal susține obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. Textul de lege menționat prevedea că, în materie comercială, pentru cererile evaluabile în bani, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Acțiunea în pretenție formulată de reclamantă a respectat cerința legală a încercării de soluționare amiabilă a litigiului între părți; însă prin acțiunea conexă, cererea principală o constituia rezilierea contractului, obiect ce nu poate fi caracterizat evaluabil în bani, consecința admiterii acesteia fiind restituirea garanției.

Fiind caracterizat un capăt de cerere accesoriu, procedura urma cererea principală. A doua excepție invocată de recurentă este la rândul ei neîntemeiată. Mandatul de reprezentare al societății de consultanță juridică a fost dat înainte de clarificarea - prin interpretarea unitară a legii - statutului societăților comerciale având un asemenea obiect de activitate. Ulterior, astfel cum susține chiar recurenta în motivele de recurs a fost depusă o împuternicire din care rezulta că juristul este reprezentant al intereselor reclamantei, conformându-se prevederilor art. 67 și 68 C. proc. civ. Astfel, mandatul de reprezentare a fost ratificat prin împuternicirea dată aceleiași persoane fizice, jurisconsultului care a reprezentat societatea comercială, așa încât în considerarea principiului ratihabitio mandato equiparatur, retroactiv au fost înlăturate sancțiunile neregularităților de reprezentare ale mandatarului, iar prevederile art. 68 alin. (4) C. proc.

civ. respectate. În privința interpretării prevederilor art. 11 din contract, recurenta adaugă prevederi pe care părțile nu le-au inserat în convenția lor, susținând că plata utilajului în valoare de 881.764,98 lei urma să fi fie făcută la data prezentării documentelor justificative din care rezultă prețul acestuia. Prevederile art. 11 din contract (fila 10 Dosar nr. 4335/62/2006) stabilesc că decontarea lucrărilor se face în baza situației de lucrări ... de executant și confirmate de beneficiar. Astfel cum expertiza a menționat nu numai că beneficiarul a confirmat situația de lucrări dar a și efectuat recepția cantitativă. În aceeași măsură toate facturile acceptate la plată de către beneficiar cuprind avansurile plătite calculate conform art. 4 lit. b) din contract ce prevedea că în baza calculațiilor de preț acceptate de beneficiar, se vor stabili avansurile necesare pentru procurarea materialelor.

Aceeași dispoziție contractuală (art. 4 lit. b)) prevedea regularizarea situației avansurilor la plata lucrărilor efectuate, iar rapoartele de expertiză au identificat plățile efectuate de beneficiar, prin care evident s-au regularizat și avansurile plătite. Modalitățile de calcul propuse de recurentă au în vedere chestiuni de fapt și de administrare și interpretare a probelor administrate, care exced controlului de legalitate al recursului. Apare însă cu evidență că recurenta nu dorește să înțeleagă că plata lucrărilor a realizat o regularizare a situației avansurilor prin aceea că emiterea facturilor în care era cuprinsă această operațiune a fost acceptată la plată. O altă ipoteză nu poate conduce decât la propria culpă a recurentei care în afara convenției părților ar fi acceptat facturile la plată.

Evocarea nerespectării prevederilor legale (H.G. nr. 264/2003) în acordarea avansurilor este la rândul ei, o problemă a culpei celui care a procedat în ignorarea legii și care nu poate opune propria vinovăție. De altfel situația deconturilor astfel cum recurenta o expune în motivele de recurs, reprezintă tot o chestiune de stabilire a situației de fapt, pe care instanța de recurs nu o poate analiza. În privința restituirii garanției de bună execuție, recurenta ignoră faptul că aceasta este o clauză contractuală. Stabilindu-se că reclamanta nu mai poate executa contractul întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale corelative și dispunându-se radierea acesteia, ca o consecință firească apare și desființarea clauzei accesorii privind garanția.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 107/ AP din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Brașov împotriva deciziei nr. 107/ AP din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.