ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 28 noiembrie 2007, înregistrată sub nr. 41908/3/2007 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta M.C.M. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC E.G. SRL și B.C.R. SA, sucursala București, solicitând obligarea pârâtelor să restituie garanția de bună execuție în cuantum de 196.585,47 RON consemnată în contul bancar nr. cod, deschis la B.C.R., sucursala București, obligarea pârâtei E.G. SRL la plata penalităților de întârziere, curgând de la data de 18 septembrie 2007 și până la data eliberării garanției de bună execuție, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția a VI- a comercială, prin sentința comercială nr. 6007 din 30 aprilie 2008, a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâtele să restituie reclamantei garanția de bună execuție în cuantum de 196.585,47 lei consemnată în contul bancar deschis la B.C.R., sucursala București, a obligat pe pârâta SC E.G. SA la plata penalităților de întârziere de 0,1 %/zi de întârziere de la 18 septembrie 2007 la data eliberării garanției, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.831 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de antrepriză generală nr. M0525, pârâta E.G.

fiind beneficiarul lucrărilor executate de reclamantă; că în art. 15.1 din contract, părțile au stabilit în sarcina reclamantei obligația de a constitui o garanție de bună execuție; că la 8 august 2007 s-a întocmit procesul-verbal de recepție finală nr.1; că perioada de garanție a fost de 12 luni și a început să curgă de la data de 28 iulie 2006, împlinindu-se la 28 iulie 2007; că eliberarea garanției este indisolubil legată de perioada de garanție deoarece se regăsește în cap. 15.2; că, comisia a recomandat recepția, astfel că obiecțiunile nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinației sale; interpretând art. 15.2.3 din contract prin prisma art. 16 și urm. din H.G.

nr. 273/1994, tribunalul a considerat că garanția a fost instituită de părți pentru ca beneficiarul să se poată îndestula în situația în care deficiențele împiedică folosința bunului și nu pentru toate obiecțiunile; că față de dispozițiile legale și contractuale refuzul pârâtei E.T.A. de a-și da acordul pentru eliberarea garanției este unul nejustificat. Totodată instanța de fond a reținut că în art. 14.1.2 din contract, părțile au stipulat o clauză penală conform căreia, întârzierea în plată se penalizează cu 0,1%/zi de întârziere, aplicabil la valoarea sumei ce trebuia achitată; că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale întrucât refuzul pârâtei E.T.A. pentru eliberarea garanției apare ca nejustificat și că acest refuz a generat un prejudiciu constând în vătămarea adusă patrimoniului reclamantei prin neîncasarea garanției.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC E.G. SRL și prin decizia comercială nr. 208 din 15 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii cererii ca nefondată. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că în contractul dintre părți s-a prevăzut ca garanția de bună execuție să fie eliberată la data încheierii procesului verbal de recepție finală. La 1 august 2007, s-a încheiat un act intitulat recepție finală în cuprinsul căruia la art. 5 comisia de recepție a recomandat aprobarea recepției finale cu condiția rezolvării problemelor din anexa 3 în termenele stabilite de comun acord cu reprezentanții SC M.C.M.

SRL. Prin urmare s-a încheiat un act de recepție finală, sub condiție în sensul că acesta își produce efectele numai în situația în care se îndeplineau problemele deficitare din anexa 3. Deși pentru deficiențele consemnate s-au întocmit termene de execuție ulterior datei de 1 august 2008, reclamanta intimată nu și-a respectat aceste obligații astfel încât procesul-verbal de recepție finală nu-și poate produce efectele. Față de aceste împrejurări, Curtea, a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul respingerii cererii ca nefondată, întrucât eliberarea garanției este un aspect subsidiar care nu poate exista ca o obligație de sine stătătoare decât dacă recepția finală a avut loc.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC M.C.M. SRL BUCUREȘTI și pârâta B.C.R. SA BUCUREȘTI. Reclamanta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâtei SC E.G. SRL CONSTANTA și obligării la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență, că decizia cuprinde motive străine de natura pricinii dat fiind că se întemeiază pe considerente străine obiectului cauzei, temeiului cauzei, obligației ce se cere a se executa și caracterului ei pur și simplu; se întemeiază pe teoria actului semnat sub condiție, și pe calificări străine pricinii în ce privește caracterul și efectul juridic al procesului verbal de recepție finală și garanției de bună execuție; se întemeiază pe motive nepuse în discuția părților; că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia dat fiind că în cauză instanțele nu au fost investite cu soluționarea unor capete de cerere privind eventuale deficiențe calitative de execuție, dar se pronunță asupra lor ca și cum ar fi fost investite a le soluționa; că acțiunea reclamantei poartă asupra unei obligații pure și simple asumate contractual de intimata-pârâtă; se întemeiază pe o prevedere contractuală prin care partea își asumă voluntar o obligație pură și simplă și investește justiția cu cererea de a dispune obligarea intimatei la executarea acestei obligații pure și simple ajunse la scadență; a interpretat greșit și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al prevederilor art. 15.2.3 din contract;

că decizia este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, a H.G. nr. 273/1994; că documentul semnat la 1 august 2007 este procesul verbal de recepție finală prevăzut de art. 36 H.G.

nr. 273/1994; că acest proces verbal și hotărârea investitorului nu sunt susceptibile de condiții; că semnarea procesului verbal de recepție finală și adoptarea hotărârii de recepție a fost confirmată și de către intimată și pusă în executare de aceasta prin înregistrarea legală la autorități în vederea asigurării legalității funcționării clădirii; că decizia a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în ce privește toate considerentele referitoare la garanția de bună execuție; că decizia încalcă legea refuzând să constate că părțile contractante au convenit că eliberarea garanției de bună execuție este obligatorie „pur și simplu” pe data semnării procesului verbal de recepție finală; că legal garanția de bună execuție este strict circumscrisă perioadei contractuale de garanție în conformitate cu art. 22, art. 23, art. 27 din H.G.

nr. 273/1994. Pârâta, B.C.R. SA BUCUREȘTI a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de SC E.G. SRL. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență că obligația de restituire a garanției reprezentate de depozitul colateral constituit prin convenția nr. 1/2006 incumbă exclusiv beneficiarului garanției, SC E.G.

SRL, prin emiterea acordului de eliberare, iar acestei obligații, în cazul neîndeplinirii sale culpabile, i se poate substitui obligarea pe cale judecătorească de a o îndeplini în termenii contractului care o prevăd; că poziția recurentei în calitate de depozitar a fost neutră, deoarece poziția sa contractuală a depins exclusiv de manifestările de voință ale celor două părți; că prin sentința comercială nr. 6007/2008 executorie s-a admis acțiunea reclamantei, pârâtele fiind obligate la restituirea garanției și având în vedere caracterul executoriu al hotărârii la solicitarea SC M.C.M. SRL BUCUREȘTI s-a obținut lichidarea contului de garanție în valoare de 196.585 lei; că în condițiile în care în cadrul judecării apelului, apelanta nu a solicitat suspendarea sentinței fondului și nici repunerea în situația anterioară lichidării contului de garanție, apelul apare ca lipsit de interes.

Intimata SC E.G. SRL a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Recursurile sunt fondate. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În cauză sunt aplicabile aceste dispoziții legale care atrag admiterea recursurilor declarate de SC M.C.M. SRL BUCUREȘTI și B.C.R. SA BUCUREȘTI, modificarea deciziei Curții de Apel București în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC E.G. SRL CONSTANTA, întrucât instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile H.G. nr. 273/1994, art. 969 C. civ. și prevederile contractului de antrepriză generală nr. M 0525 din 11 octombrie 2005. Între reclamantă și pârâta SC E.G.

SRL CONSTANTA s-a încheiat contractul de antrepriză generală nr. M0525 din 11 octombrie 2005. Prin art. 15.1 din contract părțile au stabilit în sarcina reclamantei obligația de a constitui o garanție de bună execuție. Reclamanta a încheiat convenția de depozit colateral pentru garanții de bună execuție nr. 1 din 5 iulie 2006 cu B.C.R. SA în favoarea SC E.G. SRL. În art. 15.2.3. din contract se prevede că pârâta SC E.G. SRL CONSTANTA este obligată a elibera/restitui garanția de bună execuție odată cu întocmirea procesului verbal de recepție finală. Conform prevederilor art. 36 din H.G.

nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, la terminarea recepției comisia de recepție finală își va consemna observațiile și concluziile în procesul-verbal de recepție finală, pe care îl va înainta investitorului în termen de 3 zile lucrătoare, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecțiuni, a recepției, de amânare sau de respingere a ei. Potrivit art. 16 din Regulament comisia de recepție recomandă admiterea recepției în cazul în care nu există obiecțiuni sau cele care s-au consemnat nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinației sale. În speță la terminarea lucrării comisia de recepție a consemnat observațiile și concluziile, întocmind procesul verbal de recepție nr. 1 din 8 august 2007 cu recomandarea admiterii recepției cu obiecțiuni, conform prevederilor menționate mai sus.

Din art. 15.2.3 rezultă că pârâta era obligată de a elibera garanția de bună execuție odată cu întocmirea procesului verbal de recepție nr. 1 din 8 august 2007. Deși procesul verbal de recepție a fost semnat, pârâta nu a înțeles să-și execute această obligație contractuală de emitere a acordului de eliberare a garanției. Conform acestei clauze restituirea garanției nu este legată de recepția lucrării de către investitor fără obiecțiuni, ci de încheierea procesului verbal de recepție finală. Astfel procesul verbal de recepție finală și hotărârea investitorului produc efecte juridice necondiționat. Constatând refuzul nejustificat al pârâtei de a-și îndeplini obligația prevăzută de art. 15.2.3 de a-și da acordul pentru eliberarea garanției instanța de fond în mod legal și temeinic a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale și în consecință a admis acțiunea reclamantei.

Instanța de apel, refuzând să constate că părțile contractante au convenit că eliberarea garanției de bună execuție este obligatorie pe data semnării procesului verbal de recepție finală a încălcat și aplicat greșit dispozițiile legale și contractuale precitate pronunțând o hotărâre care este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Interpretând art. 15.2.3 din contract prin prisma art. 16 și urm. din H.G. nr. 273/1994 se apreciază că garanția a fost instituită de părți pentru ca beneficiarul să se poată îndestula în situația în care deficiențele împiedică folosința bunului și nu pentru toate obiecțiunile, ceea ce în prezenta cauză nu se verifică. Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc.

civ. Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de SC M.C.M. SRL BUCUREȘTI, a modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului formulat de pârâta SC E.T.A. G. SRL Constanța împotriva sentinței nr. 6007 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului București care va fi menținută ca legală și temeinică. Ca o consecință a admiterii apelului declarat de SC M.C.M. SRL BUCUREȘTI și față de poziția procesuală exprimată de pârâta B.C.R. SA precum și de poziția sa contractuală de depozitar al sumei ce constituie obiectul depozitului urmează a se admite și recursul declarat de B.C.R. SA BUCUREȘTI, cu consecința respingerii apelului declarat de pârâta SC E.T.A. G. SRL Constanța.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC M.C.M. SRL BUCUREȘTI și de pârâta B.C.R. SA împotriva deciziei nr. 208 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul formulat de pârâta SC E.T.A. G. SRL Constanța împotriva sentinței nr. 6007 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.