ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 397/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 27 martie 2007, reclamanta SC L.R. SRL a chemat în

judecată pârâtele SC L.P.I. SRL și SC E.P. SA Baia Mare solicitând ca în baza

sentinței ce se va pronunța să fie obligate la plata sumei de 1.710.479,41 lei

reprezentând prețul contractului scadent și neachitat 158.206,4 lei penalități

de întârziere, 108.770,07 lei dobânda legală aferentă anului 2006 cu cheltuieli

de judecată.

În susținerea cererii

reclamanta arată că la data de 14 martie 2005 a încheiat cu pârâta un contract de subantepriză reprezentând realizarea la cheie, fără vicii a lucrărilor de instalații,

conform documentației de execuție la obiectivul „K. Baia Mare” inclusiv

procurarea materialelor și utilajelor, cât și stabilirea prețului și termenelor

de plată.

În vederea acceptării

la plată s-a prevăzut în mod expres că facturile trebuiau aprobate de

reprezentanții SC E.P. SA prin reprezentanții săi, plata urmând să fie

efectuată în termen de 30 de zile de la data predării facturii.

Pentru nerespectarea

termenului de plată a facturilor, părțile au convenit prin art. 10 la

contractul încheiat, introducerea unei clauze penalizatoare de 0,25 % pentru

fiecare zi de întârziere din valoarea facturii neplătite în termenul prevăzut

până la limita de 5 % din valoarea facturii.

Urmare finalizării

obiectului contractului, la data de 16 februarie 2006, a fost semnat procesul

verbal de recepție finală, pârâta refuzând achitarea contravalorii lucrărilor

executate.

La data de 22 mai

2007 pârâta SC L.P.I. SRL a formulat cerere de chemare în garanție a SC E.P. SA,

solicitând obligarea acesteia la suma la care ar cădea în pretenții.

În motivare pârâta

susține că lucrările de instalații în speță au fost contractate de la

antreprenorul general SC E.P. SA către SC L.P.I. SRL și ulterior au fost

subcontractate către antreprenorul SC L.R. SRL.

Prin procesul verbal

de recepție lucrările au fost predate cu o serie de obiecțiuni fapt ce impune

ca proporțional cu admiterea acțiunii principale să fie admisă și cererea de

chemare în garanție.

Tribunalul Maramureș,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 470

din 26 martie 2008, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și a respins

cererea de chemare în garanție a SC E.P. SA.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că așa cum s-a stabilit prin expertiza

întocmită, că din valoarea totală a contractului pârâta a achitat suma de

1.559.338,35 lei, aceiași sumă fiind suma pe care a achitat-o chemata în

garanție ulterior pârâtei. Diferența de preț neachitată este de 1.710.749,41

lei conform aceleiași expertize.

Prin contractul

încheiat în art. 8 s-a prevăzut ca plata să se facă în termen de 30 de zile de

la emiterea predării facturilor.

Această clauză

contractuală nu poate fi interpretată în sensul că cele 30 de zile să fie

calculate de la data aprobării facturii de către reprezentanții SC E.P. SA,

prevederile contractuale fiind clare din acest punct de vedere.

A constatat instanța

de fond, că la data promovării acțiunii creanța era scadentă.

Din conținutul

clauzelor contractului instanța de fond a considerat că părțile nu au prevăzut

sancțiunea ce urmează a fi aplicată în cazul nesemnării facturilor de către

aceste persoane.

În ceea ce privește

excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă aceasta a fost

înlăturată nefiind susținute de probe având în vedere că procesul verbal de

recepție la terminarea lucrărilor și punerea în funcțiune încheiat sub nr. 01

la data de 6 februarie 2006 s-a constatat de către comisia de recepție că

lucrările respectă prevederile proiectului, s-a propus admiterea recepției

clădirea fiind funcțională.

Acest aspect a fost

relevat și de concluziile raportului de expertiză.

S-a înlăturat și

excepția prematurității acțiunii, nefiind susținută cu probe. Aceiași este și

concluzia în situația inadmisibilității acțiunii făcându-se dovada că expertiza

contabilă efectuată în cauză că în cuantumul pretențiilor formulate de

reclamantă nu sunt incluse sumele încasate prin procedura executării cambiale.

Însușindu-și parte

din criticile formulate Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 225 din 21 noiembrie 2008, a admis în parte apelul

promovat de pârâta SC L.P.I. SRL Baia Mare pe care o desființează numai în

parte referitoare la soluția pronunțată asupra cererii de chemare în garanție

și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe numai sub acest aspect.

Totodată, s-a respins

apelul promovat de SC L.P.I. SRL Baia Mare împotriva sentinței civile nr. 470

din 26 martie 2008, în privința soluției pronunțate asupra cererii de chemare

în judecată formulată de reclamanta SC L.R. SRL București.

S-a respins și

cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a

rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în

lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea

atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

În speță, soluția

instanței de fond dată cererii de chemare în judecată formulată de pârâta SC L.P.I.

SRL Baia Mare împotriva chematei în garanție SC E. PROJECT SA Baia Mare nu a

fost motivată în niciun mod.

De reținut că

contractul de subantrepriză nu a fost semnat și de SC E.P. SA antreprenor

general.

Conform expertizei

întocmite, din valoarea totală a contractului pârâta a achitat până la momentul

efectuării expertizei suma de 1.559.338,35 lei aceiași fiind suma pe care a

achitat-o chemata în garanție ulterior pârâtei.

Justificat în baza

raportului de expertiză s-a reținut că diferența de preț neachitată este de

1.710.749,41 lei și nu există nici un motiv valabil de refuz de plată din

partea pârâtei.

Procesul verbal de

recepție la terminarea lucrărilor și punerea în funcțiune nr. 01 din 6

februarie 2006 constată că lucrările respectă prevederile proiectului și

propune admiterea excepției, clădirea fiind funcțională. În plus expertul în

construcții a arătat că remedierile consemnate în procesul verbal de recepție

asupra funcționării magazinului, remedierile consemnate în procesul verbal

fiind efectuate ulterior de către SC E.P. SA fapt necombătut de pârâtă.

Împotriva acestei

soluții au declarat recurs SC L.P.I. SRL cât și SC E.P. SA criticile făcând

referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ.

Pârâta SC L.P.I. SRL

făcând mai mult aprecieri la modul de interpretare a probatoriilor administrate

în cauză, au criticat tangențial și modul de interpretare a clauzelor

contractului încheiat.

Astfel, se susține că

facturile care stau la baza formulării acțiunii nu au fost verificate și

aprobate în procedura instituită prin contract, în mod greșit apreciind

instanța că la data promovării acțiunii creanța era scadentă. La art. 7 din

contract se prevede procedura de aprobare a facturilor în procedura instituită

la art. 7 anterior predării spre achitare potrivit art. 8 câtă vreme la art. 7 alin.

(2) din contract se prevede că toate facturile vor fi aprobate.

Or, în aceste

condiții în mod eronat reține instanța că părțile nu au legătură cu cele două

clauze atâta timp cât părțile au instituit procedura aprobării facturilor

pentru a se putea verifica dacă acestea au acoperire în lucrări real executate

și că lucrările corespund din punct de vedere cantitativ și calitativ cu sumele

facturate.

În absența

îndeplinirii propriilor obligații contractuale reclamanta nu poate solicita

pârâtei îndeplinirea obligațiilor corelative, sens în care se impunea admiterea

excepției de neexecutare a contractului și respingerea acțiunii.

SC E.P. SA invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susține că soluția instanței de

apel este criticabilă pornind de la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297 alin.

(1) C. proc. civ., omițându-se a se observa că hotărârea apelului a demonstrat

și argumentat soluția în baza structurii probaționale existente.

Mai susține recurenta

că raportat la expertiza financiar contabilă efectuată precum și la expertiza în

disciplina în construcții, se desprinde concluzia că între părți au existat

relații comerciale în formă simplificată fără a exista un contract în formă

scrisă care să prevadă întinderea obligațiilor sau modalitatea de executare a

acestora.

În aceste condiții

reclamanta, susține că recurenta, nu a probat existența unei creanțe certe

lichide și exigibile în accepțiunea art. 46 C. com.

Recursurile sunt

nefondate.

Potrivit art. 304 C.

proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri are loc în condițiile de

nelegalitate, deci de încălcarea flagrantă a unor norme legale ce reglementează

raporturile dintre părți.

Referirile tangențiale

la nerespectarea clauzelor contractului au fost contrazise de concluziile

raportului de expertiză efectuat în cauză.

Concluzia care se

desprinde este faptul că recepția s-a definitivat prin îndeplinirea condițiilor

înlăturării deficiențelor de către SC L.R. SRL, ocazie cu care s-a eliberat și

autorizația de funcționare nr. 8815 din 23 martie 2006 pe numele SC K.R. SRL

pentru obiectivul „H.K.” Baia Mare.

La data de 29 martie

2006 s-au predat prin proces-verbal către SC K.R. SRL și acceptat de către

aceasta, mai multe documentații printre care și procese-verbale, declarații de

conformitate și garanții pentru principalele echipamente și materiale, ceea ce

denotă faptul că întreaga lucrare a fost predată funcțională.

De altfel, din toate

înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că beneficiarul fiind SC K.R. SRL,

antreprenorul general sau subantreprenorul să fi comunicat că nu s-a executat

remedierile deficiențelor constatate la data de 12 februarie 2006.

În ce privește

soluția adoptată față de cererea de chemare în garanție, recurenta SC E.P. SA

omite faptul că din hotărârea instanței de fond lipsește motivarea respingerii

cererii de chemare în garanție, fapt sancționat în apel care a arătat că se

impune ca, potrivit unei hotărâri judecătorești C.E.D.O. o parte are dreptul la

un proces echitabil neputând fi considerat efectiv decât dacă cererilor celor

implicați sunt în adevăr examinate de instanța sesizată.

Față de cele arătate

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâta SC L.P.I. SRL Baia Mare și de

chemata în garanție SC E.P. SA Baia Mare împotriva deciziei nr. 225 din 21

noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 4 februarie 2010.