ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 466/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 466/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea actelor
și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC C.
SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B.R. SRL, a solicitat instanței ca,
prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezilierea
contractului de antrepriză și a actelor adiționale la acesta,
obligarea pârâtei la plata sumei de 537.270,67 lei reprezentând 369.766,46 lei
rest din avansul plătit și 167.504,21 lei penalități de
întârziere.
În motivarea demersului
său judiciar reclamanta a precizat în esență, că pârâta nu
și-a îndeplinit obligația contractuală de a realiza lucrări
de infrastructură, rețele exterioare, proiectare și
obținerea unei autorizații de construire, deficiențele fiind
constatate de dirigintele de șantier dar și de beneficiarul
lucrării, în opinia reclamantei, culpa contractuală aparținând
pârâtei.
Reclamanta și-a
întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1020 și art. 1021 C. civ.
Pârâta a formulat cerere
reconvențională solicitând instanței să dispună
rezilierea contractului din culpa reclamantei-pârâte, obligarea reclamantei - pârâte
la plata sumei de 44.749 euro reprezentând daune interese conform art. 11.2 din
contract; obligarea reclamantei - pârâte la plata sumei de 38.924 euro plus 7.396
euro reprezentând contravaloarea facturii; obligarea reclamantei pârâte la
plata sumei de 26.565,63 euro reprezentând penalități de întârziere
conform art. 10 din contract.
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, prin sentința nr. 12892 din 7 noiembrie 2007, a
admis, în parte cererea principală formulată de reclamantă, a
dispus rezilierea contractului de antrepriză încheiat între
părți, a respins ca neîntemeiat capătul doi de cerere, a
respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată
de reclamanta reconvenientă, a obligat pârâta să plătească
4800 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În fundamentarea
soluției pronunțată instanța de fond a reținut cu
privire la acțiunea principală, în esență pe baza probelor
administrate, că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile
contractuale, neobținând autorizația de construire în termen de o
lună de la încheierea contractului și neexecutând lucrările în
termen de 4 luni de la data obținerii autorizației după cum nu
au fost respectate nici termenele prevăzute în actul adițional.
În ceea ce privește
cererea reconvențională instanța de fond a reținut că
rezilierea s-a produs din culpa pârâtei, astfel că cererea este
nejustificată.
Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 560 din 17
decembrie 2008, a respins cererea de anulare ca insuficient timbrat a apelului
formulat de SC B.R. SRL, a respins ca nefondate apelurile formulate de
reclamanta - pârâtă SC C. SRL București și de pârâta -
reclamantă reconvenientă SC B.R. SRL.
În pronunțarea acestei
decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență,
faptul că apelanta pârâtă și-a îndeplinit obligația de
timbrare a cererii de apel și, pe fond, legalitatea și temeinicia
hotărârii apelate.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs reclamanta SC C. SRL București, criticând-o pentru
nelegalitate.
Recurenta - reclamantă
își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art.
304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și vizează, în esență,
următoarele aspecte:
a) instanța de apel
a omis se sesizeze faptul că pârâta - reclamantă reconvenientă
avea obligația de a face, inclusiv de a realiza lucrările de
proiectare care includeau detaliile de execuție la care se face referire
în contractul de expertiză;
b) instanța de apel nu
a determinat criteriul valoric în stabilirea valorii lucrărilor executate,
nefiind acte doveditoare în acest sens;
instanța de apel a
pronunțat o hotărâre contradictorie față de faptul că,
deși reține că reclamanta și-a îndeplinit toate
obligațiile contractuale nu i-a acordat și cel de-al doilea capăt
de cerere privind restituirea avansului și penalitățile;
instanța de apel a
formulat o hotărâre greșită și sub aspectul soluției
de respingere a cererii de anulare ca insuficient timbrat a apelului formulat
de pârâta - reclamantă reconvenientă SC B.R. SRL.
Înalta Curte, examinând
decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că
recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Primele două critici
vizează situații de fapt și se raportează la probele
administrate (înscrisuri, raport de expertiză), aspecte ce țin de
netemeinicia hotărârii recurate, neputând forma obiectul examenului de
legalitate în recurs.
Ce de-a treia critică
este nefondată întrucât, în mod legal instanța de control judiciar
statuat asupra legalei timbrări a apelului pârâtei reclamante
reconveniente față de dovezile existente la dosarul cauzei și
care atestă completarea timbrajului cererii la nivelul cuantumului
stabilit de instanță.
În considerarea celor ce
preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta SC C. SRL București împotriva deciziei nr.
560 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a
V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 9 februarie 2010.