ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3232/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6200 din 22 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea promovată de reclamanta SC E.C. SRL în contradictor cu pârâta SC L.C. SRL pe care, în consecință, a obligat-o la plata sumei de 454.898,2 lei reprezentând contravaloare situații de lucrări de chepeng precum și la plata sumei de 22.367,3 lei reprezentând penalități de întârziere fiind respinsă cererea reconvențională promovată de pârâtă. Instanța de fond a reținut că părțile au încheiat un contract de subantrepriză, reclamanta în calitate de subantreprenor având ca obiect predarea la cheie în ceea ce privește componența de instalații a depozitului pentru corpuri de iluminat, showroom și birouri SC E.R.

SRL părțile convenind ca executantul să întocmească situații de lucrări care să fie aprobate de beneficiar și predate personal reprezentantului beneficiarului care în patru zile trebuia să-și spună punctul de vedere. Pe baza probelor administrate, inclusiv expertiza, judecătorul fondului a apreciat ca întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la contravaloare lucrări și chepeng și constatând incidența în cauză a prevederilor art. 1066 și 1073 C. civ., a apreciat că pârâta datorează și penalități calculate conform clauzei penale stipulate prin art. 10.3 din contract până la data introduceri acțiunii.

Totodată, s-a considerat, ca neîntemeiată, cererea reconvențională față de faptul că termenele prevăzute la pct. 2 și 3 au fost condiționate de predarea frontului de lucru de către executant, cu cel puțin 10 zile calendaristice anterior termenului de finalizare și că probele de la dosar nu au făcut dovada culpei executantului, nefiind întrunite condițiile răspunderii contractuale. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 166 din 25 martie 2010, a admis apelul declarat de pârâta SC L.C.

SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte cererea reconvențională și a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 46.189,5 euro în echivalent în lei la data plății, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 21 noiembrie 2007. Instanța de apel a apreciat, ca neîntemeiate, criticile apelantei cu privire la admiterea acțiunii principale, pretențiile reclamantei fiind dovedite cu probele administrate în cauză și ca întemeiate criticile cu privire la cererea sa reconvențională. În considerentele deciziei se arată că probele de la dosar fac dovada faptului că reclamanta nu a predat lucrarea la termenele contractate, susținerea acesteia cu privire la predarea frontului de lucru și finalizarea lucrărilor de structură la corpul administrativ fiind nereală.

În atare situație instanța de apel a făcut aplicarea art. 10 pct. 2 din contractul de subantrepriză și a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 46.189,6 euro cu titlu de penalități de întârziere apreciind ca incidente în cauză prevederile art. 1066 – 1072 C. civ. În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC E.C. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în a căror dezvoltare arată că: - decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină și reține motive străine de natura pricinii deoarece la dosar nu sunt probe concludente privind culpa sa iar pe de altă parte, nu analizează faptul că neexecutarea obligațiilor contractuale s-a datorat culpei pârâtei; din actele de la dosar rezultă când a fost predat frontul de lucru conform art. 5 alin. (2) din contract, depozițiile martorilor audiați în cauză fiind contradictorii; - decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că instanța nu a analizat faptul că sistarea executării contractului s-a datorat culpei exclusive a intimatei – pârâte și nici obligațiile părților încălcând astfel prevederile art. 969 C. civ.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Verificând decizia atacată sub aceste aspecte de legalitate, Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu au suport faptic. Decizia atacată este motivată în fapt și în drept arătând într-o succesiune coerentă atât considerentele prin care criticile apelantei cu privire la admiterea acțiunii au fost înlăturate cât și argumentele având ca bază prevederile contractuale și probele de la dosar care au condus instanța la admiterea în parte a cererii reconvenționale.

De fapt, nemulțumirea recurentei constă în analiza și aprecierea probelor de la dosar în stabilirea culpei sale contractuale, aspect pe care-l dezvoltă și sub motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la art. 969 C. civ. În acest context trebuie precizat ca analiza probelor și stabilirea situației de fapt este atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel ca instanță de control devolutivă, instanța de recurs limitându-și controlul la aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.C. SRL BUFTEA împotriva deciziei nr. 166 din 25 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.