ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2564/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2564/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat

următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 4907 din 15 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția

a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 3081/3/2008, a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale pasive, a fost admisă în totalitate acțiunea principală a

reclamantei SC T.C. SRL și, în parte, cererea reconvențională formulată de

pârâta SC F.R.R.E. SRL, fiind obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de

620.247 RON, contravaloare servicii prestate conform contractului din 12

decembrie 2007, 13.071,55 RON, penalități de întârziere calculate până la 13

august 2008 și, în continuare, până la plata integrală a debitului și 9.524,70 RON,

cheituieli de judecată, iar reclamanta-pârâtă la 54.730,10 RON, daune, și 2.345,80

RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că, în baza contractului de execuție

din 12 decembrie 2007, reclamanta, în calitate de antreprenor, a executat o parte

din lucrările de construcție, execuție și montaj la showroom-ul pârâtei din Otopeni,

pentru un preț stabilit de 360.096 euro, lucrări ce trebuiau terminate la data de

29 februarie 2008.

Instanța a constatat

că obligația constructorului era condiționată de predarea de către beneficiar a

documentației de execuție și asigurarea frontului de lucru conform art. 18 lit.

a) și d) din contract, iar, în speță, documentația a fost obținută doar ca urmare

a acțiunii reclamantei, de la proiectantul general în diferite etape de execuție,

predarea amplasamentului și a frontului de lucru realizându-se ulterior, în mai

multe etape (adresa reclamantei din 08 februarie 2008).

Pe de altă. parte,

au fost considerate motive care au determinat întârziere în executare și necesitatea

achiziționării unor materiale suplimentare modificările proiectului intervenite

pe parcurs chiar și la 15 aprilie 2008, cu puțin timp înainte de inaugurarea imobilului

conform corespondenței e-mail, și s-a arătat că montarea panourilor tip R. a fost

executată după ce materialul a fost pus la dispoziție de distribuitorul cu care

a contractat pârâta-reclamantă, obligație în sarcina acestuia, ultimul transport

fiind efectuat la 05 mai 2008.

Susținerile reclamantei

în sensul că pârâta nu a respectat prevederile H.G. nr. 273/1994 privind situația

execuției și terminarea lucrărilor (art. 8, 14, 21, 22, 23), iar obiecțiunile i-au

fost aduse la cunoștință abia în cadrul acestui proces, nu sunt de natură a împiedica

pârâta să formuleze obiecțiuni, care, în funcție de natura lor, trebuie dovedite,

ceea ce nu s-a realizat.

Atitudinea pârâtei

a fost analizată de instanța de fond în contextul în care s-a emis notificarea din

25 mai 2008, prin care pârâta anunța rezilierea contractului, după ce în prealabil,

i-a fost notificată finalizarea lucrărilor. Relațiile comerciale s-au derulat între

societățile implicate în proces conform corespondenței părților, prin reprezentanții

acceptați de părți, corespondență în care s-au folosit denumiri prescurtate, cum

a reținut și expertul în răspunsul la obiecțiuni.

Referitor la cererea

reconvențională, s-a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din

20 noiembrie 2007, între SC F.R.R.E. SRL și SC O.S.S. SRL, materialul tip R. urma

a fi achiziționat de pârâtă, care achita contravaloarea.

Nereținându-se

culpa reclamantei în întârziere, aceasta nu a fost obligată la plata contravalorii

lipsei de folosință, de vreme ce pârâta nu a predat la timp frontul de lucru, nefiind

datorate nici penalități.

Potrivit atribuțiilor

părților și constatărilor expertului, s-a reținut că termenul de finalizare a lucrărilor

de închidere cu panouri tip R. era condiționat de finalizarea lucrărilor la structura

de rezistență, lucrări întârziate ca urmare a nepredării la termen a frontului de

lucru, aprovizionarea cu astfel de materiale în sarcina beneficiarului efectuându-se

cu întârziere.

Expertiza a constatat,

în urma verificărilor efectuate, că achiziționarea unor materiale suplimentare a

fost determinată de modificările aduse pe parcurs proiectului inițial, dar valoarea

ofertată nu s-a depășit, astfel că soluția s-a pronunțat în funcție de modalitatea

de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către părți rezultată din întregul

probatoriu.

S-a constatat

că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale în sarcina pârâtei reclamante,

privind fapta ilicită constând în neîndeplinirea obligațiilor contractuale corelative,

aferente prestațiilor reclamantei, de natură a o prejudicia pe această, raportul

de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul, vinovăția, nefiind dovedite situații

exoneratoare, acțiunea principală a fost considerată întemeiată cu privire la contravaloarea

pretinsă și penalități potrivit clauzei penale - art. 19 din contract.

Împotriva soluției

ambele părți au declarat apel, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate.

Apelanta-reclamantă

SC T.C. SRL a solicitat schimbarea soluției în sensul respingerii în totalitate

a cererii reconvenționale, susținând că întârzierea în finalizarea executării lucrărilor,

ce a antrenat și decizia unilaterală a pârâtei de a apela la executarea parțială

a unor lucrări cu alte societăți, nu-i este imputabilă.

Apelanta-pârâtă

SC F.R.R.E. SRL a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii

acțiunii principale și admiterii în totalitate a cererii reconvenționale.

Prin întâmpinarea

depusă la data de 08 septembrie 2010, intimata-pârâtă SC F.R.R.E. SRL a solicitat

respingerea apelului reclamantei, reluând afirmațiile privind incapacitatea acesteia

de a finaliza obiectivul și a asigura utilajele și echipamentele necesare, precum

și necesitatea contractării altor societăți pentru executarea unor lucrări ce fuseseră

contractate de reclamantă sau remedierea unor deficiențe la lucrări deja executate.

Prin întâmpinarea

depusă la data de 08 octombrie 2010, intimata-reclamantă SC T.C. SRL a solicitat

respingerea apelului pârâtei, subliniind faptul că notificarea rezilierii contractului

a avut loc după finalizarea lucrărilor și convocarea în vederea recepției acestora

și în ciuda întârzierilor pricinuite de nepredarea la termen a documentației și

a frontului de lucru.

Intimata-reclamantă

a susținut corectitudinea răspunsului expertului în raport de înscrisurile prezentate

și situația de fapt reținută.

Totodată, a arătat

că pretențiile privind garanția de bună execuție nu pot fi solicitate direct în

apel, că prevederile art. 19 și 22 din contract nu sunt incidente în cauză, iar

certificatele de garanție și de bună execuție au fost înaintate către pârâtă, dar

restituite, fiind depuse ulterior la dosar.

Curtea a respins

cererea apelantei-pârâte de refacere a expertizei tehnice în construcții, apreciind

că, în raport de cadrul procesual și probele deja administrate, aceasta nu este

utilă cauzei.

În ceea ce privește

cererea apelantei-pârâte de efectuare a unei noi expertize, deși aceasta nu viza

în totalitate obiective noi, instanța de apel a constatat că aceasta a fost formulată

tardiv, nefiind respectate dispozițiile art. 292 C. proc. civ., iar necesitatea

acesteia nefiind rezultatul unor dezbateri anterioare, ci unor apărări noi neinvocate

în apel sau în întâmpinarea depusă față de apelul părții adverse.

Prin decizia

nr. 89/A din 16 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă SC T.C. SRL și,

în consecință:

A fost schimbată

în parte sentința comercială nr. 4907 din 15 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul

București, secția a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 3081/3/2008, în sensul că a

fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată și a fost înlăturată dispoziția

de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată fond.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A fost obligată

intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1.385 RON.

A fost respins

apelul declarat de pârâtă.

S-a reținut că

părțile au încheiat contractul de execuție din 12 decembrie 2007 având ca obiect

executarea unor lucrări de construcție la obiectivul show-room și service auto situat

în Otopeni, în valoare totală de 360.096 euro.

Părțile și-au

invocat reciproc excepția de neexecutare a contractului în condițiile nefinalizării

în bune condiții a obiectivului până la data prestabilită de 29 februarie 2008.

Instanța de apel

a avut în vedere faptul că, în cadrul judecății apelului, apelanta-pârâtă a încercat

să formuleze apărări și chiar cereri noi nededuse judecății instanței, pe care nu

Ie-a examinat, dat fiind că în apel nu pot fi formulate noi cereri.

Astfel, obligația

de deducere a garanției de bună execuție a fost invocată doar pe calea apelului,

cererea de plată a acestei sume fiind formulată explicit pe calea concluziilor scrise

depuse în apel.

Totodată, subcontractarea

lucrărilor de către reclamantă și dubla facturare a unor lucrări a fost invocată

doar în cursul judecății apelului, în susținerea cererii de efectuare a unei noi

expertize.

Totodată, apelanta-pârâtă

a recunoscut că a fost de acord cu prelungirea termenului de finalizare a lucrărilor

până la 20 aprilie 2008 (deși în concluziile scrise de la fond, recunoscuse implicit

prelungirea termenului de finalizare a lucrărilor chiar până la momentul inaugurării

construcției) și că inaugurarea obiectivului s-a realizat la data anunțată, 06

mai 2008.

La rândul său,

reclamanta a recunoscut că nu a executat în totalitate lucrările inițial contractate,

deducând suma de 20.905 euro.

Procesul-verbal

de recepție la terminarea lucrărilor din 26 mai 2008, semnat, în prezența reprezentanților

autorității publice locale, de pârâtă și antreprenorul general SC E. SA, a evidențiat

finalizarea lucrărilor de construcții la întreg obiectivul conform proiectului,

pârâta nemaiputând invoca în favoarea sa graba în semnarea acestuia și inaugurarea

construcției, orice alte deficiențe constatate ulterior depășind sfera excepției

de neexecutare și intrând în cea a garanției pentru lucrările executate.

În ceea ce privește

expertiza în construcții efectuată în cauză, s-a constatat că aceasta a răspuns

obiectivelor fixate de instanță, ținând cont și de specificul lucrărilor și de distanța

scursă de la momentul inaugurării obieotivului și până la efectuarea cercetărilor

de expert, iar apelanta-pârâtă nu a contestat decât parțial concluziile acestuia.

Atitudinea oscilantă

a apelantei pârâte a vizat și modalitatea de respectare a procedurii de plată și

decontare a lucrărilor stabilită de părți prin contract în condițiile în care a

contestat nesemnarea situațiilor de lucrări anterior emiterii facturilor, dar nu

a fost în măsură să indice modalitatea în care dirigintele de șantier a urmărit

realizarea propriilor atribuții, despre acesta expertul reținând că nu a existat

pentru avizarea situațiilor de lucrări, neavând relevanță modalitatea în care acesta

și-ar fi realizat atribuțiile în raport cu alți cocontractanți.

Pe de altă parte,

expertul a confirmat realizarea de către reclamantă a unor lucrări de o valoare

ce corespunde cu pretențiile reclamantei din prezenta cauză.

Așa fiind, instanța

de apel a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt în

raport de probele administrate în cauză și a înlăturat apărarea pârâtei privind

neexecutarea contractului de către reclamantă, în limita aspectelor evidențiate

prin întâmpinare, ce se mențin și în apelul motivat, obligând-o pe aceasta la plată,

în temeiul art. 969, 1073 C. civ.

În legătură cu

suma de 5.000 euro, reprezentând valoarea unui proiect, indicată în actul adițional

și inserată în factura solicitată la plată, pârâta a invocat caracterul pro causa

al acestui act, deși a avut cunoștință de existența lui prin acceptarea și plata

facturii fiscale din 07 martie 2008, care cuprindea valoarea suplimentară a-unor

materiale stabilită prin același act.

Cu privire la

penalități, pârâta nu a contestat modul de calcul și eficiența în cauză a clauzei

penale inserate în contract.

În ceea ce privește

cererea reconvențională, deși prima instanță a reținut culpa exclusivă a pârâtei

în nefinalizarea la termen a lucrărilor contractate, a obligat și reclamanta la

plata unor sume în temeiul răspunderii contractuale.

Referitor la criticile

pârâtei formulate în cererea reconvenționaiă, instanța de apel a reținut că în mod

corect au fost respinse de instanța fondului. Astfel că cererea pârâtei de acordare

a cheltuielilor de judecată efectuate la fond, a fost considerată lipsită de finalitate

în raport de soluția asupra cererii reconvenționale, mențiunea corespunzătoare din

dispozitivul sentinței atacate a fost înlăturată.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, pârâta a declarat recurs în motivarea căruia a reiterat criticile

formulate în apel, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, aplicarea greșită

a art. 292 alin. (1) C. proc. civ. și hotărârea instanței de apel cuprinde o motivare

contradictorie în sensul art. 304 pct. 7 din același cod.

La data de 08

martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat judecata recursului

în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, dat fiind că recurenta-pârâtă a intrat

în procedura insolvenței.

Cauza a fost repusă

pe rol la data de 05 aprilie 2013, când din verificările efectuate în sistemul ECRIS

instanța de recurs a constatat că la data de 07 mai 2012, Tribunalul București,

secția a Vll-a civilă, a soluționat cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 76376/3/2011,

în sensul că s-a dispus închiderea procedurii insolvenței deschise împotriva societății

recurente, situație în raport cu care s-a repus cauza pe rol și s-a dat termen pentru

soluționarea recursului la data de 27 iunie 2013, cu citarea obligatorie a părților.

Pentru termenul

de astăzi, s-au luat relații de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, din

sistemul ECRIS, din conțintul cărora rezultă că recurenta-pârâtă SC M.P.M.I. SRL

București a fost radiată la 20 noiembrie 2012, ca urmare a închiderii procedurii

falimentului.

Părțile au depus

la termenul de azi o tranzacție potrivit căreia au înțeles să stingă litigiul pe

cale amiabilă, pe care Înalta Curte nu o poate examina în raport de faptul că recurenta-pârâtă

a fost radiată așa cum s-a arătat mai sus.

Înalta Curte rămâne

în pronunțare pe această chestiune și urmează să respingă recursul reclamantei ca

fiind introdus împotriva unei persoane fără capacitate de exercițiu, având în vedere

următoarele considerente:

Potrivit art.

5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 - în prezent abrogat prin intrarea în vigoare

a noului C. civ. prin Legea nr. 711/2011 și în vigoare la data soluționării pricinii

- capacitatea de folosință este capacitatea persoanei de a avea drepturi și obligații,

capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei personae de

a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Cu alte cuvinte, ea

este capacitatea de a sta în justiție. Persoana care are capacitate de folosință

în sens material, are și capacitatea procesuală în legătură cu drepturile și obligațiile

sale.

Persoanele juridice

dobândesc diferit capacitatea de folosință, după cum sunt supuse sau nu înregistrării.

Cele care sunt supuse înregistrării dobândesc capacitate de folosință de la acest

moment, iar celelalte de la data actului de dispoziție care le înființează, de la

data recunoașterii ori autorizării lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte

cerințe prevăzute de lege.

Capacitatea de

folosință a persoanei juridice este guvernată de principiul specializării consacrat

de art. 34 din Decretul nr. 31/1954.

Potrivit textului,

persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei,

stabilit prin lege, actul de înființare sau statut, constituite în favoarea ei și

îndeplinirea obligațiilor și a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare.

Lipsa capacității

procesuale de folosință se invocă pe cale de excepție în orice stare a pricinii,

întrucât este o excepție de fond, peremptorie, absolută, nu numai în primă instanță,

ci chiar direct în apel sau recurs. Mai mult, excepția poate fi ridicată nu numai

de partea ale cărei interese sunt ocrotite prin consacrarea sancțiunii, dar și de

cealaltă parte, care nu poate fi obligată să accepte o judecată în care actele de

procedură ale adversarului, inclusiv hotărârea stau sub semnul nesiguranței dedusă

din riscul anulării lor. După cum, pot invoca excepția procurorul și instanța din

oficiu.

În speță, așa

cum rezultă din înscrisul eliberat de la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul

București, societatea recurentă-pârâtă a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii

de insolvență, așa încât această societate nu mai are capacitatea procesuală de

exercițiu. În consecință, Înalta Curte, constatând lipsa capacității de exercițiu

a societății pârâte, urmează să respingă recursul declarat de pârâtă ca fiind formulat

de o persoană fără capacitate de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC M.P.M.I. SRL (fostă SC F.R.R.E. SRL) București împotriva deciziei

comerciale nr. 89/A din 16 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a Vl-a comercială, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate de folosință.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 iunie 2013.