ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată,
reclamanta
SC
F. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B.XXX SRL a solicitat instanței ca prin
hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei
totale de 467.132,28 RON, (265.414,52 RON - contravaloarea produselor livrate
și a lucrărilor executate și neachitate de pârâtă și 201.717,76 RON -
penalități de întârziere) reprezentând debitul neachitat de pârâtă la data
scadentă, calculat conform contractului încheiat între părți.
În motivarea demersului
său judiciar reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de beneficiar al unor lucrări
efectuate în baza contractului de vânzare din 2005 și a unor acte adiționale încheiate
ulterior, nu și-a respectat obligațiile contractuale, neachitând decât parțial prețul
convenit.
Acțiunea a fost întemeiată
pe dispozițiile art. 969 C. civ..
La data de 04
decembrie 2007 instanța a dispus prin încheiere conexarea cererii formulată de pârâtă
ce forma obiectul Dosarului nr. 36262/3/2007 aflat pe rolul Tribunalului București
la prezenta cauză. Prin cererea conexă, pârâta a solicitat instanței
să oblige pârâta SC F.
SRL să efectueze toate lucrările ce îi reveneau în sarcină pentru imobilul din București
și la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 359.494, 68 RON, cu cheltuieli
de judecată.
În cererea conexă reclamanta
a susținut în sprijinul pretențiilor sale că pârâta nu a finalizat lucrarea în parametrii
de calitate conveniți prin contract în termenul stipulat, nefiind nici până in prezent
încheiată, că în executarea acestor prevederi contractuale, părțile au încheiat
procese-verbale de recepție la datele de 18 ianuarie 2006 și 25 mai 2006. Astfel,
subsolul și parterul construcției au fost recepționate fără obiecțiuni la data de
18 ianuarie 2006; etajul X etajul Y, etajele Z și W și etajul Q au fost recepționate
cu obiecțiuni de beneficiar prin procesele-verbale din 18 ianuarie 2006.
Cererea conexă a fost
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 C. civ..
Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 5312 din 1 aprilie 2009, a admis în
parte cererea principală, a admis în parte cererea conexă, a obligat pârâta la plata
către reclamantă a sumei de 55.750 euro debit principal și a sumei de 49.538 euro
penalități de întârziere, a obligat pârâta din cererea conexă la plata către reclamantă
a sumei de 25.568 euro penalități de întârziere, a obligat aceeași pârâtă să remedieze
lipsurile calitative ale lucrării astfel cum acestea au fost constatate în
procesele-verbale de recepție din 18 ianuarie 2006 și 25 mai 2006, a compensat creanțele
reciproce dintre părți și a obligat pârâta din cererea principală să plătească reclamantei
suma de 79.720 euro în RON la data plății, a compensat și creanțele reciproce ale
părților și sub aspectul cheltuielilor de judecată și a obligat aceeași pârâtă la
plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3630,94 RON.
Împotriva acestei sentințe
au declarat apel ambele părți.
Criticile apelantei -
reclamante SC F. SRL vizează următoarele aspecte:
- cu privire la cuantumul
penalităților considerentele hotărârii atacate sunt contrazise de înscrisurile depuse
la dosar și chiar de instanța de judecată care, ulterior, reține că „subsolul și
parterul construcției au fost recepționate fără obiecțiuni la data de 18
ianuarie 2006; etajul X, etajul Y, etajele Z și W și etajul Q au fost recepționate
cu obiecțiuni de către beneficiar prin procesele-verbale din data de 18
ianuarie 2006 și din 25 mai 2006, ceea ce dovedește că lucrarea ce face obiectul
contractului de vânzare - cumpărare a fost executată și predată, fapt necontestat
de pârâtă;
- în mod greșit instanța
de fond a reținut că data până la care SC F. SRL datora penalități de întârziere
este 25 mai 2006 întrucât din toate procesele-verbale depuse la dosarul cauzei reiese
ca lucrările pentru subsol, parter și toate cele 5 etaje ale imobilului paratei
au fost executate pana la data de 18 ianuarie 2006;
- între data de 15
decembrie 2005, data de finalizare convenita de părți, și data execuției lucrărilor,
respectiv 18 ianuarie 2006 sunt 33 de zile de întârziere. Conform calculului făcut
de instanța de fond, 33 zile de întârziere x 159,80 euro/zi = 5.273,4 euro, aceasta
fiind suma pe care, în mod corect, trebuie să o plătească SC F. SRL pârâtei cu titlu
de penalități de întârziere pentru executarea cu întârziere a lucrărilor efectuate.
- hotărârea recurată este
lipsită de temei legal față de faptul că nu se poate reține culpa recurentei - reclamante
pentru întârzierea montajului lucrării de vreme ce recurenta - pârâtă nu-și îndeplinește
obligația de a preda frontul de lucru.
Criticile apelantei -
pârâte SC B.XXX SRL se referă la următoarele aspecte:
- instanța de fond a interpretat
eronat probatoriul administrat reținând că lucrarea a fost finalizată.
- prin
procesele-verbale încheiate cu privire la etajele X, Y, Z, W și mansarda imobilului
nu s-a efectuat o recepție finală a imobilului, ci s-au constatat (după cum rezultă
din obiecțiunile inserate în aceste procese-verbale) mai multe deficiențe pe care
intimata SC F. SRL, deși avea aceasta obligație, nu le-a remediat nici până în prezent
- aspecte reținute dealtfel în expertiza administrată;
- în mod greșit prima
instanța a arătat ca prin Actul adițional la Contract din 21 noiembrie 2005 termenul
de finalizare a întregii lucrări ar fi fost prelungit până la data de 15
decembrie 2005. Întrucât prelungirea termenului până la 15 decembrie 2005 vizează
numai lucrările referitoare la mansardă, iar nu toate lucrările care trebuiau efectuate
conform contractului potrivit căruia termenul de finalizare a lucrării era de 45
de zile lucrătoare de la data achitării avansului, adică cel târziu 01 iulie 2005.
Curtea de Apel București,
secția a V-a comercială, prin decizia nr. 315 din 19 mai 2010, a respins ambele
apeluri, ca nefondate, reținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței
apelate față de dispozițiile legale incidente, de concluziile raportului de expertiză
și față de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii
au formulat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamanta SC F. SRL își
subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 8
și 9 C. proc. civ și vizează greșita soluționare de către instanțe a capătului de
cerere privind obligarea sa la plata către SC B.XXX SRL a penalităților de întârziere
față de faptul că întârzierea nu îi este imputabilă, din această perspectivă instanțele
făcând o interpretare greșită a actului dedus judecății și o aplicare greșită a
legii. În argumentarea acestei critici recurenta - reclamantă face trimitere și
la situația de fapt reținută de instanțe precum și la probatoriul administrat în
cauză.
Recurenta-reclamantă solicită
admiterea recursului său, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, modificarea
în parte a deciziei atacate, admiterea apelului său iar pe fond respingerea cererii
de obligare a sa la plata penalităților de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta SC B.XXX SRL București
își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8
și 9 C. proc. civ și vizează, în esență, următoarele aspecte:
- instanța de apel, considerând
că reclamanta a finalizat lucrarea, a interpretat greșit și a schimbat înțelesul
vădit neîndoielnic al contractului de vânzare - cumpărare din 2005 (art. 2.1 și
3.1), al actului adițional din data de 21 noiembrie 2010 și al
proceselor-verbale existente la dosar;
- interpretarea greșită
a acestor acte deduse judecății a condus la încălcarea flagrantă a principiului
libertății contractuale consacrat de art. 969 C. civ.
Recurenta-pârâtă solicită
admiterea recursului său, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului său iar
pe fondul cauzei respingerea acțiunii principale și admiterea în totalitate a cererii
sale conexe.
Ambele recurente au formulat
întâmpinare solicitând fiecare, respingerea recursului părții adverse.
Înalta Curte, examinând
decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că ambele recursuri
sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta.
I. În ceea ce privește
recursul reclamantei este de reținut că, deși invocă dispozițiile art. 304 pct.
8 și 9 C. proc. civ., criticile sunt argumentate în mod covârșitor, prin raportare
la situații de fapt și la probatoriile administrate, ceea ce le conferă caracter
de netemeinicie, neputând fi astfel supuse examenului de nelegalitate în această
fază procesuală.
Singura critică ce poate
fi analizată din perspectiva nelegalității invocate, este cea care vizează modul
în care instanța a soluționat excepția de neexecutare a contractului din perspectiva
interpretării convenției părților.
Astfel, Înalta Curte constată
că, instanța de control judiciar, făcând o corectă aplicare a principiilor de interpretare
a voinței părților exprimată convențional - atât prin contract cât și prin actul
adițional la acesta - a stabilit în raport de situația de fapt și de probatoriile
administrate, întinderea obligațiilor părților, interdependența acestora.
Astfel, perioada pentru
care s-au calculat penalitățile de întârziere s-a determinat în raport de termenul
de finalizare stabilit contractual, de momentul la care s-au recepționat lucrările
efectuate (inclusiv cele aferente etajului 5) și de dinamica raporturilor contractuale
din perspectiva momentului la care părțile au înțeles să-și execute obligațiile.
În aceste condiții de
legalitate a fost analizată și excepția de neexecutare a contractului invocată în
apărare de recurenta - reclamantă, decizia recurată nefiind de natură a fi cenzurată
sub acest aspect.
În ceea ce privește recursul
pârâtei
SC
B.XXX SRL, Înalta Curte, constată că instanța de control judiciar a dat o corectă
interpretare a art. 2.1 și 3.1 din contractul de vânzare - cumpărare din 6 aprilie
2005, în raport de conținutul neechivoc al acestei clauze, de situația de fapt și
de probatoriile administrate - care nu pot forma obiectul examenului de legalitate
în această fază procesuală.
Astfel, instanța de apel
a făcut o corectă aplicare a regulilor în materia răspunderii contractuale și în
ceea ce privește determinarea termenului de execuție al lucrării, al prețului contractului,
al modificării termenului de execuție și de definitivare a lucrării, al parametrilor
tehnici de calitate, interpretând și aplicând corect din perspectiva art. 969
C. civ. și clauzele din actul adițional, dând evocatului contract și actului adițional
la acesta exact înțelesul pe care părțile i l-au conferit la momentul încheierii
lor, neputându-se reproșa instanței de control judiciar denaturarea înțelesului
celor două înscrisuri ori scoaterea din context a unor clauze convenite de părți.
În considerarea celor
ce preced Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor
formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondate ambele recursului,
soluție care, prin raportare la art. 274 C. proc. civ. implică respingerea cererii
recurentei – pârâte de obligare a recurentei - reclamante la plata cheltuielilor
de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de recurenta - reclamantă
SC F. SRL București împotriva deciziei nr. 315 din 19 mai
2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Respinge recursul declarat
de recurenta - pârâtă
SC
B.XXX SRL Mogoșoaia împotriva deciziei nr. 315 din 19 mai 2010 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie
2011.