ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2670/2009

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov,

reclamanta SC B. SA Brașov a solicitat obligarea pârâtei SC P. & Co SRL

Brașov, la plata sumei de 174.803,63 lei, reprezentând contravaloare debit

neachitat, precum și 87.360,96 lei reprezentând penalități de întârziere

calculate pe perioada de la data scadenței până la data de 29 mai 2007.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 8

martie 2005 s-a încheiat între reclamantă în calitate de subcontractant și

pârâtă în calitate de contractant, contractul de subantrepriză pentru lucrări

la obiectivul C.C.M. Brașov, cu anexele aferente. Deși lucrarea a fost

finalizată și dată în funcțiune, pârâta a refuzat plata facturilor nr.

2738263/2006 și 2738264/2006. Potrivit dispozițiilor art. 6.7 din condițiile

generale de contractare, întârzierea în executarea obligațiilor, se

sancționează cu plata unor penalități de întârziere de 0,15% din contravaloarea

facturii respective. La data de 18 aprilie 2007 a fost încheiat procesul verbal de recepție a lucrărilor nr. 3218 fiind emise facturile fiscale

în cuantum de 332.927,30 lei.

Prin sentința civilă nr. 1086/C din data de 16 aprilie 2008,

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

cererea formulată și precizată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 174.803,63 lei debit neachitat, 87.360,96 lei penalități de

întârziere începând cu data de 30 mai 2007 până la data plății efective, precum

și 11.766,11 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest fel, instanța de fond a reținut că

pretențiile reclamantei decurg din încheierea contractului de subantrepriză

pentru lucrări, contract ulterior modificat prin actul adițional nr. 1/2005.

Lucrările efectuate de către reclamantă au fost consemnate în situațiile de

lucrări, însușite de către pârâtă. Întrucât pârâta nu a făcut dovada executării

necorespunzătoare a lucrărilor, datorează contravaloarea lucrărilor executate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC P.

& Co SRL Miercurea Ciuc, prin criticile formulate invocând că situația de

lucrări aferentă lunii decembrie 2005 și facturile fiscale prezentate, nu

îndeplinesc condiția pentru a fi plătite, întrucât reclamanta avea obligația de

a prezenta situațiile de lucrări beneficiarului pentru verificare și

confirmare, însoțite de o descriere a stadiului lucrărilor și doar ulterior

trebuia emisă factura fiscală. În situația în care lucrările efectuate au

înregistrat deficiențe, iar recepția s-a efectuat în absența pârâtei, aceste

motive constituie refuzul antreprenorului și al beneficiarului de a efectua

plățile. Scadența facturilor a fost calculată cu încălcarea dispozițiilor art. 6

pct. 6 din Condițiile generale de contractare. De asemenea cuantumul

penalităților nu este cert. Lucrările suplimentare nu au fost încuviințate de

către pârâtă.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr.

113/Ap din 14 octombrie 2008 a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.

În considerarea legalității și temeiniciei sentinței primei

instanțe, instanța de apel a reținut că nu au fost încălcate dispozițiile art. 6

pct. 6 din condițiile generale de contractare, întrucât reprezentantul pârâtei

trebuia să refuze semnarea situațiilor de lucrări, anterior semnării acestora

de către beneficiar, situație care echivalează cu propria sa culpă. În

consecință, situațiile de lucrări au fost acceptate la plată de către pârâtă.

Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 3 pct. 3.11 din condițiile generale

de contractare au fost respinse, în raport de semnarea și ștampilarea

obiecțiunilor la actul adițional nr. 15/2005. Cu privire la scadența plății,

instanța de apel a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 6.6. și art. 6.9

din condițiile generale. Cu privire la calculul penalităților, instanța de apel

a constatat că acestea au fost calculate pornind de la valoarea în lei și în

raport de dispozițiile art. 371

2

C. proc. civ. Cu privire la critica

privind deficiențele constatate la lucrările efectuate și cu privire la

scăderea contravalorii lucrărilor, acestea nu pot fi analizate de către

instanță în lipsa unei cereri reconvenționale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, în

temeiul art. 301 C. proc. civ., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin

care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată,

schimbarea în tot a deciziei și pe fondul cauzei respingerea acțiunii.

Prin criticile invocate, recurenta a susținut următoarele:

- Art. 6 pct. 6 din Condițiile generale de contractare, nu

prevede o ordine a semnăturilor, în ceea ce privește pârâta și beneficiarul

lucrărilor, iar pe de altă parte plata facturilor este condiționată de

obținerea tuturor semnăturilor. În concluzie, apreciază că a fost înfrânt

principul libertății contractuale, părțile stabilind prin semnarea contractului,

modalitatea de efectuare a plății;

- Din intermediul celor două procese verbale de remediere

reiese faptul că pârâta a fost nevoită să remedieze deficiențele, reclamanta

fiind cea care nu s-a conformat solicitării pârâtei. În acest sens reținerea

instanței de apel, în sensul neadministrării de probe în acest sens este

greșită;

- Ambele instanțe au apreciat în mod greșit că lipsa

semnăturii beneficiarului nu constituie un motiv de refuz de plată;

- Data scadenței facturilor a fost în mod greșit calculată

de la data primirii acestora, astfel cum se invocă de către reclamantă, și

raportat la art. 6 pct. 6 din Condițiile generale de contractare, însă în

condițiile în care situațiile de plată nu au fost verificate de beneficiar,

creanța nu este exigibilă;

- De asemenea, cuantumul penalităților nu este cert, ele

fiind datorate pentru nerespectarea termenului contractual , termen care nu a

început să curgă;

- Instanța a depășit cadrul procesual creat în condițiile în

care a acordat penalități fără instituirea limitei de 10% din valoarea

contractului, astfel cum a solicitat reclamanta;

- Lucrările suplimentare au fost executate fără

încuviințarea scrisă prealabilă a beneficiarului, antreprenorului general,

astfel încât contravaloarea acestor lucrări nu poate fi solicitată; trimiterea

instanței de apel la acceptarea obiecțiunilor din actul adițional contravine

principiului libertății contractuale;

Recursul este nefondat.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., vizează două ipoteze : hotărârea este lipsită de temei legal și

hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din cuprinsul recursului, niciuna din aceste ipoteze

invocate de recurentă nu se găsește în argumentarea recursului. În concret,

recurenta a reluat apărările făcute în fața instanței de apel, care au fost

analizate amplu argumentat de către aceasta.

Față de argumentele vizând prima ipoteză a textului

invocat, Înalta Curte va reține că nu există echivoc cu privire la fundamentul

soluției pronunțată.

În ceea ce privește cea de-a doua ipoteză a art. 304

pct. 9 C. proc. civ., care vizează aplicarea greșită a legii, se observă că nu

a fost indicată nicio dispoziție legală ca fiind greșit interpretată sau

aplicată.

În ceea ce privește situația faptică reținută de

către instanța de apel Înalta Curte constată că aceasta a fost corect

apreciată. Susținerile privind lipsa administrării de probe cu privire la

remedierea deficiențelor, nu pot fi rediscutate într-o cale de atac extraordinară

cum este recursul în actuala reglementare.

Înalta Curte va analiza criticile recurentei vizând

încălcarea principiului libertății contractuale, cu referire la stabilirea

modalității de efectuare a plății, a datei scadenței facturilor, a condițiilor de

acordare a penalităților și a contravalorii lucrărilor suplimentare.

Astfel, pretențiile reclamantă decurg din încheierea

contractului de subantrepriză, contract ulterior modificat prin actul adițional

nr. 1/2005. Cu privire la lucrările efectuate de către reclamantă s-au efectuat

situații de lucrări însușite de către pârâtă prin verificare și semnare de

către dirigintele de șantier. De asemenea, lucrările au fost recepționate

potrivit procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 197 din 3

martie 2006, încheiat fără obiecțiuni din partea pârâtei. În aceste condiții

invocarea de către pârâtă a încălcării art. 6 pct. 6 din Condițiile generale

este lipsită de temei, în situația în care semnarea și ștampilarea de către

pârâtă a situațiilor de lucrări echivalează cu acceptarea acestora la plată.

În ceea ce privește scadența plății, instanța de

apel, cu respectarea dispozițiilor art. 969 C. civ. raportat la convenția

încheiată între părți, respectiv art. 6.6. și art. 6.9 din condițiile generale

de contractare – a reținut ca dată a scadenței celor două facturi, data de 20

iunie 2006, respectiv 30 iunie 2006.

Critica privind caracterul incert al penalităților,

va fi înlăturată, în raport de dispozițiile pct. 6.7 din condițiile generale de

contractare, ele fiind datorate pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.

Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 371

2

C. proc. civ., în ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere la

care a fost obligată pârâta, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 6.7.

din condițiile generale de contractare au fost întocmai respectate de către

instanța de apel, în interesul valorizării integrale și rapide a creanței, prin

acoperirea prejudiciului suportat de creditor.

Nerespectarea dispozițiilor art. 3 pct. 3.11 din

condițiile generale de contractare, cu referire la încuviințarea scrisă

prealabilă a beneficiarului, antreprenorului general, contractantului nu

subzistă în condițiile în care lucrările suplimentare au fost încuviințate de

către pârâtă prin semnarea și ștampilarea obiecțiunilor la actul adițional nr. 1/2005,

a anexei nr.1 și a situațiilor de lucrări.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC

P. & CO SRL MIERCUREA CIUC împotriva deciziei nr. 113/Ap din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 octombrie 2009

.