ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1163/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

de instanță, reclamanta SC F.T.F. SRL BRAȘOV a solicitat ca prin hotărârea ce

se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei SC S.M.C. SRL BUCUREȘTI, la

plata sumei de 271.675 lei, reprezentând creanțe neîncasate și penalități de

întârziere.

Prin sentința nr. 2446/ C

din 29 mai 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei

sus menționate.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă, s-a încheiat

la data de 25 martie  2003, un contract de prestări servicii având ca obiect

prestarea unor servicii industriale de către reclamantă, servicii pentru care

s-au emis facturile anexate cererii de chemare în judecată.

Potrivit actului adițional

încheiat între reclamantă și pârâtă, părțile au convenit să noveze raportul

juridic obligațional născut între reclamantă și SC S.M.C.C. SRL, pârâta

obligându-se la plata sumelor cuprinse în facturile emise, până la data de 15 martie

2004, și penalitățile aferente.

Urmare a încheierii actului

adițional, a luat naștere raportul obligațional dintre părțile din prezenta

cauză, având același conținut ca cel dintre părțile din contractul încheiat la

data de 25 martie 2003, iar la data introducerii acțiunii, pârâta datora suma

de 135.837 lei și penalități de întârziere de 0,3 % pe zi, în același cuantum.

Soluția instanței de fond a

fost menținută de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 184/

Ap din 11 octombrie 2007.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs pârâta SC S.M.C. SRL BUCUREȘTI, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond.

În argumentarea motivului

invocat, recurenta a susținut că la instanța de fond nu a fost legal citată la

sediul social, deși figura la Registrul Comerțului cu sediul social din București, str. Serg. Maj. Topliceanu Vasile, încă

din luna iulie 2006.

A mai susținut recurenta că

reprezentantul legal al societății nu este d-na T.L., ci o altă persoană, iar

instanța de fond ar fi trebuit să solicite reclamantei să facă dovada sediului

pârâtei, în condițiile în care procedura de citare s-a efectuat prin afișare.

Pentru motivele arătate,

recurenta a apreciat că instanța de fond a soluționat cauza fără legala

îndeplinire a procedurii de citare, iar instanța de apel a pronunțat hotărârea

aplicând greșit legea.

Recursul este nefondat.

Motivul prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., impune obligația pentru recurentă

de a demonstra lipsa temeiului legal sau aplicarea greșită a legii. Din

examinarea susținerilor recurentei, se observă că deși aceasta a invocat

motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a indicat

dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit, astfel încât să poată face

obiectul analizei în cadrul căii de atac extraordinare a recursului.

Criticile privind nelegala

îndeplinire a procedurii de citare și lipsa calității de reprezentant a d-nei T.L.,

au fost invocate și în fața instanței de apel, care a pronunțat decizia

recurată, funcție de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, aspect reținut de

altfel în considerentele deciziei. Astfel, instanța de apel a reținut în mod

legal că deși pârâta a formulat aceste critici, nu a făcut dovada noului sediu

social și nici a numelui reprezentantului legal. Or, potrivit art. 287 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ., cererea de apel va cuprinde dovezile invocate în

susținerea apelului, iar potrivit art. 287 alin. (4) raportat la art. 112 pct. 5

același cod, când dovezile propuse sunt înscrisuri, acestea se vor depune la

dosarul cauzei, cu copii pentru comunicare părților potrivnice, obligație pe

care pârâta nu și-a îndeplinit-o în susținerea apelului.

Este de observat că, deși

pârâta a beneficiat de o cale de atac devolutivă, aceasta nu a valorificat-o,

în sensul de a proba susținerile formulate în fața instanței de apel.

Așa fiind, constatând că nu

sunt motive pentru a se reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Înalta

Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC S.M.C. SRL BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 184/ Ap din 11

octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2008.