ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3835/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare, reclamanta SC S. SRL a solicitat

obligarea pârâtei SC E. SRL la plata sumei de 116.880 lei reprezentând

penalități de întârziere de 0,15% pe zi, conform art. 14 din contractul de

antrepriză din 2002, rămas neexecutat de către pârâtă pentru perioada august

2004 – noiembrie 2005.

În motivarea cererii, s-a arătat că

pârâta nu și-a executat obligațiile ce-i revin ca antreprenor în baza

contractului din 2002, nu a finalizat lucrarea, nu a întocmit situații zilnice

de lucrări și situații de plată lunare, nu s-a încheiat proces verbal de

recepție.

Prin hotărârea nr. 37 din 12

decembrie 2007 Tribunalul Arbitral Brașov a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat acțiune în anulare reclamanta SC S. SRL, solicitând anularea acesteia,

în temeiul dispozițiilor art. 364 lit. f) C. proc. civ., deoarece Tribunalul

Arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și pentru

încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 969, art. 970 C. civ., precum și

ale contractului de antrepriză.

Prin sentința nr. 1/F din 30 aprilie

2008, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis acțiunea în anulare

formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva hotărârii nr. 37 din 12 decembrie

2007 pronunțate de Tribunalul Arbitral Brașov, pe care a anulat-o.

A admis acțiunea formulată de

reclamanta SC S. SRL împotriva pârâtei și, în consecință:

A obligat-o pe pârâtă să-i plătească

reclamantei suma de 116.880 lei reprezentând penalități de întârziere și suma

de 5.212,41 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a

declarat recurs și, prin decizia 397 din 9 februarie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, l-a admis, a casat în parte sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare, în fond, aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte a reținut următoarele:

Instanța de control judiciar trebuia

să administreze noi probe, potrivit art. 366 alin. (1) C. proc. civ., pentru a

putea hotărî asupra răspunderii contractuale a pârâtei;

Se impunea clarificarea modului în

care părțile și-au îndeplinit obligațiile convenite prin contractul de antrepriză,

pe care l-au încheiat la data de 19 martie 2005, în litigiu;

Se impunea evidențierea concretă, în

probațiune, conform cerințelor art. 1169 C. civ., de către reclamantă a

obligațiilor contractuale, pretins a fi neîndeplinite de către pârâtă și

stabilirea culpei pârâtei în neîndeplinirea acestor obligații, hotărâtoare pentru

antrenarea răspunderii sale contractuale;

Instanța Curții de Apel Brașov

trebuia să stabilească cuantumul penalităților pe care pârâta le datorează, în

raport de lucrările neexecutate sau executate cu întârziere, cu respectarea

principiului statornicit prin art. 969 C. civ. și a regulilor de interpretare a

contractului, cuprinse în art. 977 – art. 985 C. civ.;

Trebuia actualizată excepția

prescripției dreptului material la acțiune.

Prin încheierea din 17 noiembrie

2009, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, - cu motivarea că soluționarea

cauzei deduse judecății depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. 4938/62/2008

aflat pe rolul aceleiași instanțe -, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea cauzei

ce formează obiectul dosarului nr. 4938/62/2008 al Curții de Apel Brașov, secția

comercială.

Împotriva acestei încheieri,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a declarat

recurs pârâta SC E. SRL Brașov, solicitând admiterea recursului, desființarea

încheierii atacate, prin care s-a dispus suspendarea cauzei și, pe cale de

consecință, repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății, cu cheltuieli

de judecată.

Recurenta susține astfel că instanța

Curții de Apel Brașov nu avea dreptul de a dispune suspendarea cauzei, în

condițiile în care aspectele litigioase dintre părți puteau fi lămurite

respectând întocmai dispozițiile instanței supreme și, în acest fel, se

lămureau aspectele de fapt din toate litigiile care se purtau între părți.

Mai arată că, dispunând suspendarea,

Curtea de Apel Brașov a încălcat legea și, mai mult, a ignorat decizia

instanței supreme. În plus, precizează că, tocmai având în vedere decizia instanței

supreme, se impunea suspendarea celeilalte cauze, care făcea obiectul dosarului

nr. 4938/62/2008.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Într-adevăr, Curtea de Apel Brașov a

dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea cauzei ce formază obiectul dosarului

4938/62/2008 al aceleiași instanțe, cu neobservarea dispozițiilor imperative ale

art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile

instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra

necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului.

Prin decizia nr. 367 din 9 februarie

2009, Înalta Curte a casat sentința pronunțată de Curtea de Apel, dispunând

rejudecarea cauzei, cu arătarea aspectelor ce trebuie reanalizate și

clarificate și a mijloacelor de probă ce trebuie administrate.

În aceeastă împrejurare, se reține

că în mod eronat Curtea de Apel a dispus suspendarea judecării cauzei potrivit

dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin încheierea din 17

noiembrie 2009, - încheiere, care de altfel nu este nici motivată.

În consecință, față de cele mai sus

arătate, se va admite recursul declarat de pârâta SC E. SRL Brașov, se va casa

încheierea recurată și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea

pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

E. SRL Brașov împotriva încheierii din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția comercială.

Casează încheierea recurată și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea pe fond a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 noiembrie 2010.