ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 140/ F din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel

Galați, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul N.R. împotriva rezoluției nr. 145/P/2008 din 13 mai 2008 a Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a fost obligat petentul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut că prin rezoluția sus-menționată s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de

făptuitorii-procurorul l.

M. și comisarul de poliție D.M. pentru

infracțiunile

prevăzută de

art. 205 și 206 C.

pen.

În motivarea rezoluției s-a arătat că petentul a reclamat faptul că, la

data de 6 februarie 2008, a apărut în ziarul J.N. un articol semnat de doi

ziariști în care cei doi făptuitori ar fi făcut afirmații insultătoare și

calomnioase la adresa sa, în care sens

aceștia,

potrivit plângerii petentului trebuiau anchetați penal.

În drept, prin aceeași rezoluție se susține că cele două art. 205 și

206 C. pen., au fost dezincriminate din cadrul legislativ, nu s-a mai revenit

asupra lor pentru reincriminare, chiar dacă Curtea Constituțională a admis

excepția de neconstituționalitate și a constatat că abrogarea acestora este

neconstituțională.

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul

general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin rezoluția nr. 661/ll/2/2008 a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea petentului.

Împotriva celor două rezoluții petentul a

formulat plângere în termenul prevăzut de lege la instanța competentă, solicitând

ca cei

doi făptuitori ca și cei doi jurnaliști de la

ziarul J.N. neidentificați să fie anchetați pentru infracțiunea

prevăzută

de

art. 205 și

206

de către organele abilitate.

Verificând cele două rezoluții și analizând probele de la dosar, instanța

de fond a constatat că soluțiile date de procurori sunt legale și temeinice.

Prin decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a

admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. l pct.

56 din Legea nr. 278/2006 care a abrogat dispozițiile art. 205, 206 și

207

C. pen., sunt neconstituționale.

Chiar și în aceste condiții cele trei infracțiuni anterior abrogate de

organul legislativ nu mai pot fi considerate în

vigoare, atâta timp cât acesta, care a dispus abrogarea, nu a revenit

având

în vedere decizia Curții Constituționale, printr-un act

legislativ prin care infracțiunile abrogate să fie reincriminate.

Cum până la data prezentă nu există un act normativ prin care cele două

infracțiuni presupus a fi fost comise în dauna

petentului de către făptuitorii reclamați, faptele nu pot fi

considerate

că au fost reincriminate și pe cale de consecință, sunt

considerate abrogate.

În acest sens potrivit art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea de acte normative, „abrogarea

unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv”, Curtea

Constituțională prin deciziile date nu emite sau aprobă acte legislative, ci, după

caz, constată constituționalitatea sau neconstituționalitatea unui act

legislativ, normă sau text de lege și aceasta după o sesizare și o motivare a

situației de o parte legitim interesată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs petentul N.

R., arătând printr-un memoriu depus la

dosar că a fost interogat la Parchet de către cei doi făptuitori în legătură cu

o crimă săvârșită în 5 iulie 1996,deși nu a comis nicio infracțiune, iar la scurt

timp a apărut pe internet un articol în care i-au fost

încălcate drepturi fundamentale, producându-i o stare de stres ce i-

ar

fi putut fi fatală.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și din

oficiu sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Curtea constată că recursul este

nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că petentul N.R. a formulat o

plângere penală împotriva procurorului l.M. de la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brăila și

comisarului de poliție

D.M. din cadrul I.P.J. Brăila, precum

și față de doi jurnaliști

neidentificați de la cotidianul J.N.

sub

aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor de

insultă și

calomnie

prevăzută de

art. 205 și 206 C.

pen.

Prin rezoluția atacată, menținută de către procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., reținându-se, în esență,

că dispozițiile art. 205 și 206 sunt și în prezent abrogate, chiar dacă prin

decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 Curtea Constituțională a admis excepția de

neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. l pct. 56 din Legea nr.

278/2006 care abrogau dispozițiile art. 205, 206 și 207 C. pen., sunt

neconstituționale.

Curtea constată că prin art. l pct. 56 din Legea nr. 278/2006 art. 205

și 206

C. pen., au

fost abrogate, însă

prin decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituțională s-a admis o excepție

de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. l pct. 56 din

Legea nr. 278/2006 sunt neconstituționale în partea referitoare la abrogarea

articolelor sus-menționate.

În aceste condiții, problema care se pune este dacă decizia Curții

Constituționale a avut ca efect repunerea în vigoare a articolelor anterior

abrogate și, prin aceasta, dacă insulta și calomnia sunt de lege lata

incriminate.

Este adevărat că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, de la

data publicării în M. Of., deciziile Curții Constituționale sunt general

obligatorii și au putere numai pentru viitor, iar potrivit art. 147 alin. (1)

din Constituție, „dispozițiile din legile în vigoare constatate ca fiind

neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea

deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval Parlamentul nu pune de

acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției”.

Cu toate acestea însă, potrivit Legii nr. 47/1992, Curtea

Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu

privire la care a fost sesizată, neputându-se transforma în legislator pozitiv.

În acest sens, conform art. 61 alin. (1) din Constituție, parlamentul

este unica autoritate legiuitoare a țării, iar potrivit art. 63 alin. (3) din

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are

caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare

anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial”.

În consecință, declararea ca fiind neconstituțională a unei norme de

abrogare nu echivalează cu repunerea în vigoare a normei abrogate inițial, numai

legiuitorul fiind cel care adopta, modifica și abroga dispoziții legale cu caracter

penal. În caz contrar, s-ar ajunge inclusiv la o încălcare a principiului

separației puterilor în stat, în condițiile în care o instanță, chiar și

constituțională, ar crea norme juridice incriminatoare, lucru care este

atributul exclusiv al parlamentului.

Pe de altă parte, infracțiunile de

insultă și calomnie reprezintă

o ingerință cu privire la

libertatea de exprimare, fiind necesar între altele ca această ingerință să fie

prevăzută de lege, condiție care în prezent nu este îndeplinită, câtă vreme

ulterior abrogării art. 205 și 206 C. pen., nu s-a produs o reincriminare a

faptelor, în raport de care subiecții cărora le este adresată legea să-și poată

adapta conduita.

Cu alte cuvinte, legea nu îndeplinește în prezent condiția de

accesibilitate și previzibilitate, absolut necesară din perspectiva

restrângerii libertății de exprimare consacrată de art. 10 din C.E.D.O.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că soluția de neîncepere a

urmăririi penale dispusă în cauză și întemeiată pe

dispozițiile

art. 10

lit. b) C. proc. pen., ca și sentința primei

instanțe, sunt legale și temeinice, faptele reclamate de petent în plângerea

penală nefiind prevăzute de legea penală, sens în care recursul său este

nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.R. împotriva

sentinței nr. 140/ F din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția

penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2009.