ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 140/ F din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.R. împotriva rezoluției nr. 145/P/2008 din 13 mai 2008 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin rezoluția sus-menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii-procurorul l. M. și comisarul de poliție D.M. pentru infracțiunile prevăzută de art. 205 și 206 C. pen. În motivarea rezoluției s-a arătat că petentul a reclamat faptul că, la data de 6 februarie 2008, a apărut în ziarul J.N.

un articol semnat de doi ziariști în care cei doi făptuitori ar fi făcut afirmații insultătoare și calomnioase la adresa sa, în care sens aceștia, potrivit plângerii petentului trebuiau anchetați penal. În drept, prin aceeași rezoluție se susține că cele două art. 205 și 206 C. pen., au fost dezincriminate din cadrul legislativ, nu s-a mai revenit asupra lor pentru reincriminare, chiar dacă Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că abrogarea acestora este neconstituțională. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Prin rezoluția nr. 661/ll/2/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului.

Împotriva celor două rezoluții petentul a formulat plângere în termenul prevăzut de lege la instanța competentă, solicitând ca cei doi făptuitori ca și cei doi jurnaliști de la ziarul J.N. neidentificați să fie anchetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 205 și 206 de către organele abilitate. Verificând cele două rezoluții și analizând probele de la dosar, instanța de fond a constatat că soluțiile date de procurori sunt legale și temeinice. Prin decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. l pct. 56 din Legea nr. 278/2006 care a abrogat dispozițiile art. 205, 206 și 207 C. pen., sunt neconstituționale.

Chiar și în aceste condiții cele trei infracțiuni anterior abrogate de organul legislativ nu mai pot fi considerate în vigoare, atâta timp cât acesta, care a dispus abrogarea, nu a revenit având în vedere decizia Curții Constituționale, printr-un act legislativ prin care infracțiunile abrogate să fie reincriminate. Cum până la data prezentă nu există un act normativ prin care cele două infracțiuni presupus a fi fost comise în dauna petentului de către făptuitorii reclamați, faptele nu pot fi considerate că au fost reincriminate și pe cale de consecință, sunt considerate abrogate.

În acest sens potrivit art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea de acte normative, „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv”, Curtea Constituțională prin deciziile date nu emite sau aprobă acte legislative, ci, după caz, constată constituționalitatea sau neconstituționalitatea unui act legislativ, normă sau text de lege și aceasta după o sesizare și o motivare a situației de o parte legitim interesată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul N. R., arătând printr-un memoriu depus la dosar că a fost interogat la Parchet de către cei doi făptuitori în legătură cu o crimă săvârșită în 5 iulie 1996,deși nu a comis nicio infracțiune, iar la scurt timp a apărut pe internet un articol în care i-au fost încălcate drepturi fundamentale, producându-i o stare de stres ce i- ar fi putut fi fatală.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că petentul N.R. a formulat o plângere penală împotriva procurorului l.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și comisarului de poliție D.M. din cadrul I.P.J. Brăila, precum și față de doi jurnaliști neidentificați de la cotidianul J.N. sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor de insultă și calomnie prevăzută de art. 205 și 206 C. pen. Prin rezoluția atacată, menținută de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu referire la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., reținându-se, în esență, că dispozițiile art. 205 și 206 sunt și în prezent abrogate, chiar dacă prin decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. l pct. 56 din Legea nr. 278/2006 care abrogau dispozițiile art. 205, 206 și 207 C. pen., sunt neconstituționale. Curtea constată că prin art. l pct. 56 din Legea nr. 278/2006 art. 205 și 206 C. pen., au fost abrogate, însă prin decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituțională s-a admis o excepție de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. l pct. 56 din Legea nr. 278/2006 sunt neconstituționale în partea referitoare la abrogarea articolelor sus-menționate.

În aceste condiții, problema care se pune este dacă decizia Curții Constituționale a avut ca efect repunerea în vigoare a articolelor anterior abrogate și, prin aceasta, dacă insulta și calomnia sunt de lege lata incriminate. Este adevărat că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, de la data publicării în M. Of., deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, iar potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, „dispozițiile din legile în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției”.

Cu toate acestea însă, potrivit Legii nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, neputându-se transforma în legislator pozitiv. În acest sens, conform art. 61 alin. (1) din Constituție, parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, iar potrivit art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial”. În consecință, declararea ca fiind neconstituțională a unei norme de abrogare nu echivalează cu repunerea în vigoare a normei abrogate inițial, numai legiuitorul fiind cel care adopta, modifica și abroga dispoziții legale cu caracter penal.

În caz contrar, s-ar ajunge inclusiv la o încălcare a principiului separației puterilor în stat, în condițiile în care o instanță, chiar și constituțională, ar crea norme juridice incriminatoare, lucru care este atributul exclusiv al parlamentului. Pe de altă parte, infracțiunile de insultă și calomnie reprezintă o ingerință cu privire la libertatea de exprimare, fiind necesar între altele ca această ingerință să fie prevăzută de lege, condiție care în prezent nu este îndeplinită, câtă vreme ulterior abrogării art. 205 și 206 C. pen., nu s-a produs o reincriminare a faptelor, în raport de care subiecții cărora le este adresată legea să-și poată adapta conduita. Cu alte cuvinte, legea nu îndeplinește în prezent condiția de accesibilitate și previzibilitate, absolut necesară din perspectiva restrângerii libertății de exprimare consacrată de art. 10 din C.E.D.O.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză și întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen., ca și sentința primei instanțe, sunt legale și temeinice, faptele reclamate de petent în plângerea penală nefiind prevăzute de legea penală, sens în care recursul său este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.R. împotriva sentinței nr. 140/ F din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2009.