ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1570/2010

Asupra recursului penal de față;

Pe baza actelor și lucrărilor din dosar, reține

următoarele:

Petentul

B.O. a formulat două plângeri penale împotriva magistratului procuror C.T. din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, solicitând tragerea la răspundere

penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 cu ref. la art.

248

1

C. pen., neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen.

și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., pe motiv că acesta

ar fi „mușamalizat" cererile de revizuire formulate de petent în două

dosare care s-au aflat pe rolul Judecătoriei Brăila.

Prin rezoluția din 23 septembrie 2009 dispusă în

Dosarul nr. 662/P/2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.T., în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen.

În fapt, s-au reținut următoarele:

La data de 26 ianuarie 2009 la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Brăila s-a înregistrat sub nr. 87/III/6/2009 cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 1441 din 19 septembrie 2008 a Judecătoriei formulată de

persoana vătămată B.O.

Dosarul nr. 7037/106/2008 în care a fost pronunțată

sentința penală a cărei revizuire era solicitată a avut ca obiect o plângere

formulată de B.O. conform art. 278

1

C. proc. pen. împotriva

rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria E nr. 937/P/2008 și nr. 665/11/2/2008

din 01 iulie 2008.

Prin sentința penală nr. 1441 din 19 septembrie 2009

Judecătoria Brăila a respins ca nefondată plângerea persoanei vătămate B.O.

Sentința a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 325 din 25 noiembrie 2008 a

Tribunalului Brăila.

Cererea de revizuire formulată de persoana vătămată B.O.

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila sub nr. 87/III/6/2009

și a fost repartizată magistratului procuror C.T. pentru a efectua actele de

cercetare prevăzute în art. 399 C. proc. pen.

S-a reținut că după efectuarea actelor de cercetare

magistratul procuror C.T. a întocmit referatul nr. 87/III/6/2009 din data de 29

ianuarie 2009 prin care a concluzionat că cererea de revizuire este

inadmisibilă. Concluziile procurorului au fost înaintate Judecătoriei Brăila.

II. La data de 26 ianuarie 2009 la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Brăila a fost înregistrată cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 1435 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în

Dosarul nr. 7681/196/2008, cerere formulată de revizuientul B.O.

Dosarul nr. 7681/196/2008 a avut ca obiect o plângere

formulată de B.O. conform art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluțiilor

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila nr. 493/P/2008 și nr. 793/11/2/2008.

Prin sentința penală nr. 1435 din 19 septembrie 2008,

Judecătoria Brăila a respins ca nefondată plângerea petentului B.O. Sentința a

rămas definitivă prin Decizia pe nr. 333 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului

Brăila, care a respins recursului declarat de petent.

Cererea de revizuire formulată de petentul B.O. a

fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila sub nr. 89/III/6/2009

și a fost repartizată aceluiași magistrat procuror, C.T., pentru a efectua

actele de cercetare prevăzute de art. 399 din C. proc. pen.

După efectuarea actelor de cercetare magistratul

procuror C.T. a întocmit referatul nr. 89/III/2/2009 din 29 ianuarie 2009 prin

care a concluzionat că cererea de revizuire inadmisibilă. Concluziile

procurorului au fost înaintate Judecătoriei Brăila.

Procurorul care a dispus neînceperea urmăririi penală

față de persoana cercetată C.T. a apreciat că din starea de fapt expusă reiese

că acesta nu a „mușamalizat" cererile de revizuire ale persoanei vătămate

B.O. ci a efectuat actele de cercetare în conformitate cu prevederile art. 399

C. proc. pen. și că faptele reclamate de petent nu există.

Prin rezoluția nr. 1317//II/2/2009 din 17 noiembrie 2009

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Apel Galați a respins

plângerea petentului ca nefondată, apreciind că procurorul C.T. nu a săvârșit

nici o faptă penală examinând cererile de revizuire în conformitate cu

dispozițiile procedurale, concluziile sale fiind însușite de completul de judecată.

Prin sentința penală nr. 21/F din 12 februarie 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 130/44/2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluției nr.

1317/11/2/2009 din 17 noiembrie 2009 emisă de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați prin care a menținut rezoluția nr. 662/P/2009

a aceluiași parchet.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a

apreciat că cele două rezoluții atacate sunt legale și temeinice, întrucât din

actele dosarului nu reiese faptul că persoana reclamată de petent ar fi

încălcat vreo dispoziție legală în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Împotriva acestei sentințe petentul a declarat

recurs, în termen legal, criticând-o sub următoarele aspecte:

- dispozitivul sentinței recurate nu cuprinde datele

prevăzute de art. 70 C. proc. pen. referitoare la persoana inculpatului,

soluția dată de instanță cu privire la infracțiunile comise de procuror C.T.,

nu cuprinde denumirea acestora, textul de lege, cauza pe care se întemeiază

potrivit art. 11 C. proc. pen.

- instanța nu s-a pronunțat asupra unor fapte

reținute în sarcina inculpatului C.T. prin actul de sesizare, de natură să

garanteze și să influențeze soluția procesului „neîncercând să determine

raportul de cauzalitate ca o condiție a răspunderii juridice";

- dispozitivul hotărârii nu este semnat de judecător

după pronunțarea hotărârii, ceea ce atrage nulitatea acesteia conform art. 197 C.

proc. pen.

În consecință, recurentul petent solicit admiterea

recursului, casarae sentinței atacate și rejudecaea cauzei în fond.

Examinând sentința atacată pe baza actelor și

lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate de către recurent dar și

din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform ar. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea este legală și

temeinică, recursul fiind nefondat.

Obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea

petentului împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale emise de

procuror, în procedura reglementată de art. 278

1

C. proc. pen.

Conform alin. (8) al textului menționat, judecătorul, soluționând plângerea,

pronunță una din următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau

inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța

atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează

rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea

începerii urmăririi penale, după caz.

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează

rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt

suficiente, reține cauza spre judecare în complet legal constituit,

dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se

în mod corespunzător.

În speță, instanța de fond a pronunțat soluția

prevăzută de art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingând

plângerea petentului ca nefondată și menținând rezoluția atacată.

Mențiunile la care se referă petentul în prima

critică formulată, referitoare la conținutul dispozitivului, sunt prevăzute de

dispozițiile art. 357 C. proc. pen., însă aceste dispoziții sunt incidente

numai în situația în care instanța rezolvă un conflict de drept penal dedus

judecății, când deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției

făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra reparării pagubei produse

prin infracțiune, asupra măsurilor preventive și asigurătorii, mijloacelor de

probă, cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricărei alte probleme privind

justa soluționare a cauzei, conform art. 343 C. proc. pen. care reglementează

obiectul deliberării.

Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța nu

a avut de rezolvat un conflict de drept ci a fost învestită cu soluționarea

unei plângeri întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen, în

cadrul căreia a verificat doar legalitatea și temeinicia rezoluției dată de

procuror în sensul neînceperii urmăriri penale împotriva intimatului C.T. și a

pronunțat una din soluțiile prevăzute de lege.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că atât

minuta cât și sentința sunt semnate de judecătorul care a compus completul de

judecată, astfel că, sub acest aspect, nu există nici un caz de nulitate

absolută a hotărârii.

Potrivit art. 360 alin. (1) C. proc. pen părților

care au lipsit atât la judecată cât și la pronunțare li se comunică o copie de

pe dispozitiv și nu unul din cele două exemplare originale ale minutei care se

întocmesc și se semnează conform art. 309 alin. (3) C. proc. pen., astfel că și

cea de a doua critică a petentului recurent este nefondată.

Petentul a mai susținut că instanța nu s-a pronunțat

asupra unor fapte reținute prin actul de sesizare, fără să arate în concret

care sunt acele fapte asupra cărora instanța nu s-a pronunțat. Cu privire la

faptele reclamate prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, atât

procurorul cât și instanța s-au pronunțat în sensul că intimatul procuror C.T. nu

a săvârșit nici o faptă penală.

Examinând cauza și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen, Înalta Curte constată că din actele premergătoare

efectuate în cauză nu rezultă că intimatul procuror C.T. ar fi săvârșit acte

cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor de abuz în

serviciu, neglijență în serviciu sau favorizarea infractorului.

Așa cum rezultă din actele dosarului, petentul B.O. a

solicitat revizuirea unor sentințe penale pronunțate în procedura reglementată

de art. 278

1

C. proc. pen.

Concluziile intimatului procuror formulate în

referatele întocmite conform art. 399 alin. (5) C. proc. pen. în sensul

respingerii ca inadmisibile a cererilor de revizuire promovate de petentul B.O.

sunt întemeiate pe Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 pronunțată în recurs în

interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite

prin care s-a statuat că "cererea de revizuire îndreptată împotriva unei

hotărâri judecîătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă".

Prin urmare, magistratul procuror nu a făcut altceva

decît să se conformeze, prin concluziile formulate, deciziei instanței supreme

care a dezlegat problema de drept supusă judecății cu putere obligatorie,

conform art. 414

2

alin. (3), teza finală și nicidecum să-și exercite

în mod abuziv sau neglijent atribuțiile de serviciu sau să favorizeze vreo

persoană, astfel cum susține, fără temei, petentul B.O.

În consecință, soluția primei instanțe de respingere

a plângerii petentului împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați este legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul

petentului, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul

B.O. împotriva sentinței penale nr. 21/F din 12 februarie 2010 a Curții de Apel

Galați, secția penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei,

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2010.