ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1570/2010

Asupra recursului penal de față; Pe baza actelor și lucrărilor din dosar, reține următoarele: Petentul B.O. a formulat două plângeri penale împotriva magistratului procuror C.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 cu ref. la art. 248 1 C. pen., neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., pe motiv că acesta ar fi „mușamalizat" cererile de revizuire formulate de petent în două dosare care s-au aflat pe rolul Judecătoriei Brăila. Prin rezoluția din 23 septembrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 662/P/2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.T., în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen. În fapt, s-au reținut următoarele: La data de 26 ianuarie 2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila s-a înregistrat sub nr. 87/III/6/2009 cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1441 din 19 septembrie 2008 a Judecătoriei formulată de persoana vătămată B.O. Dosarul nr. 7037/106/2008 în care a fost pronunțată sentința penală a cărei revizuire era solicitată a avut ca obiect o plângere formulată de B.O. conform art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria E nr. 937/P/2008 și nr. 665/11/2/2008 din 01 iulie 2008. Prin sentința penală nr. 1441 din 19 septembrie 2009 Judecătoria Brăila a respins ca nefondată plângerea persoanei vătămate B.O. Sentința a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 325 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila.

Cererea de revizuire formulată de persoana vătămată B.O. a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila sub nr. 87/III/6/2009 și a fost repartizată magistratului procuror C.T. pentru a efectua actele de cercetare prevăzute în art. 399 C. proc. pen. S-a reținut că după efectuarea actelor de cercetare magistratul procuror C.T. a întocmit referatul nr. 87/III/6/2009 din data de 29 ianuarie 2009 prin care a concluzionat că cererea de revizuire este inadmisibilă. Concluziile procurorului au fost înaintate Judecătoriei Brăila. II. La data de 26 ianuarie 2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a fost înregistrată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1435 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. 7681/196/2008, cerere formulată de revizuientul B.O.

Dosarul nr. 7681/196/2008 a avut ca obiect o plângere formulată de B.O. conform art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila nr. 493/P/2008 și nr. 793/11/2/2008. Prin sentința penală nr. 1435 din 19 septembrie 2008, Judecătoria Brăila a respins ca nefondată plângerea petentului B.O. Sentința a rămas definitivă prin Decizia pe nr. 333 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila, care a respins recursului declarat de petent. Cererea de revizuire formulată de petentul B.O. a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila sub nr. 89/III/6/2009 și a fost repartizată aceluiași magistrat procuror, C.T., pentru a efectua actele de cercetare prevăzute de art. 399 din C. proc.

pen. După efectuarea actelor de cercetare magistratul procuror C.T. a întocmit referatul nr. 89/III/2/2009 din 29 ianuarie 2009 prin care a concluzionat că cererea de revizuire inadmisibilă. Concluziile procurorului au fost înaintate Judecătoriei Brăila. Procurorul care a dispus neînceperea urmăririi penală față de persoana cercetată C.T. a apreciat că din starea de fapt expusă reiese că acesta nu a „mușamalizat" cererile de revizuire ale persoanei vătămate B.O. ci a efectuat actele de cercetare în conformitate cu prevederile art. 399 C. proc. pen. și că faptele reclamate de petent nu există. Prin rezoluția nr. 1317//II/2/2009 din 17 noiembrie 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Apel Galați a respins plângerea petentului ca nefondată, apreciind că procurorul C.T.

nu a săvârșit nici o faptă penală examinând cererile de revizuire în conformitate cu dispozițiile procedurale, concluziile sale fiind însușite de completul de judecată. Prin sentința penală nr. 21/F din 12 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 130/44/2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluției nr. 1317/11/2/2009 din 17 noiembrie 2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați prin care a menținut rezoluția nr. 662/P/2009 a aceluiași parchet. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că cele două rezoluții atacate sunt legale și temeinice, întrucât din actele dosarului nu reiese faptul că persoana reclamată de petent ar fi încălcat vreo dispoziție legală în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o sub următoarele aspecte: - dispozitivul sentinței recurate nu cuprinde datele prevăzute de art. 70 C. proc. pen. referitoare la persoana inculpatului, soluția dată de instanță cu privire la infracțiunile comise de procuror C.T., nu cuprinde denumirea acestora, textul de lege, cauza pe care se întemeiază potrivit art. 11 C. proc. pen. - instanța nu s-a pronunțat asupra unor fapte reținute în sarcina inculpatului C.T. prin actul de sesizare, de natură să garanteze și să influențeze soluția procesului „neîncercând să determine raportul de cauzalitate ca o condiție a răspunderii juridice"; - dispozitivul hotărârii nu este semnat de judecător după pronunțarea hotărârii, ceea ce atrage nulitatea acesteia conform art. 197 C. proc.

pen. În consecință, recurentul petent solicit admiterea recursului, casarae sentinței atacate și rejudecaea cauzei în fond. Examinând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate de către recurent dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform ar. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea este legală și temeinică, recursul fiind nefondat. Obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea petentului împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale emise de procuror, în procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen.

Conform alin. (8) al textului menționat, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una din următoarele soluții: a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată; b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, după caz. c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În speță, instanța de fond a pronunțat soluția prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingând plângerea petentului ca nefondată și menținând rezoluția atacată. Mențiunile la care se referă petentul în prima critică formulată, referitoare la conținutul dispozitivului, sunt prevăzute de dispozițiile art. 357 C. proc. pen., însă aceste dispoziții sunt incidente numai în situația în care instanța rezolvă un conflict de drept penal dedus judecății, când deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra măsurilor preventive și asigurătorii, mijloacelor de probă, cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei, conform art. 343 C. proc.

pen. care reglementează obiectul deliberării. Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța nu a avut de rezolvat un conflict de drept ci a fost învestită cu soluționarea unei plângeri întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen, în cadrul căreia a verificat doar legalitatea și temeinicia rezoluției dată de procuror în sensul neînceperii urmăriri penale împotriva intimatului C.T. și a pronunțat una din soluțiile prevăzute de lege. Din verificarea actelor dosarului rezultă că atât minuta cât și sentința sunt semnate de judecătorul care a compus completul de judecată, astfel că, sub acest aspect, nu există nici un caz de nulitate absolută a hotărârii. Potrivit art. 360 alin. (1) C. proc.

pen părților care au lipsit atât la judecată cât și la pronunțare li se comunică o copie de pe dispozitiv și nu unul din cele două exemplare originale ale minutei care se întocmesc și se semnează conform art. 309 alin. (3) C. proc. pen., astfel că și cea de a doua critică a petentului recurent este nefondată. Petentul a mai susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unor fapte reținute prin actul de sesizare, fără să arate în concret care sunt acele fapte asupra cărora instanța nu s-a pronunțat. Cu privire la faptele reclamate prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, atât procurorul cât și instanța s-au pronunțat în sensul că intimatul procuror C.T. nu a săvârșit nici o faptă penală.

Examinând cauza și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen, Înalta Curte constată că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că intimatul procuror C.T. ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu sau favorizarea infractorului. Așa cum rezultă din actele dosarului, petentul B.O. a solicitat revizuirea unor sentințe penale pronunțate în procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. Concluziile intimatului procuror formulate în referatele întocmite conform art. 399 alin. (5) C. proc. pen. în sensul respingerii ca inadmisibile a cererilor de revizuire promovate de petentul B.O.

sunt întemeiate pe Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite prin care s-a statuat că "cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecîătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă". Prin urmare, magistratul procuror nu a făcut altceva decît să se conformeze, prin concluziile formulate, deciziei instanței supreme care a dezlegat problema de drept supusă judecății cu putere obligatorie, conform art. 414 2 alin. (3), teza finală și nicidecum să-și exercite în mod abuziv sau neglijent atribuțiile de serviciu sau să favorizeze vreo persoană, astfel cum susține, fără temei, petentul B.O.

În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați este legală și temeinică. Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul petentului, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.O. împotriva sentinței penale nr. 21/F din 12 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2010.